Intalnirea cu fetele de la Digital Parents Talks este o sursa de energie. La finalul ei, Ana a spus ca e tare bucuroasa ca aceste evenimente ne ajuta nu doar sa fim bloggeri mai buni, ci si OAMENI mai buni. Ca unul dintre cei carora se adreseaza acest eveniment, tin neaparat sa intaresc si sa confirm acest lucru.

Era cam frig afara, peste capitala venise ninsoarea de final de iarna, iar eu fac cam o ora si jumatate pana la frumosul conac ce a gazduit evenimentul. Dar a meritat, a trecut destul timp si eu tot am sufletul plin de bucurie si inspiratie.

Tema intalnirii noastre a fost „Public Speaking” si a avut doua invitate minunate.

Ioana

Am ajuns cu putina intarziere, astfel ca actrita Ioana Ginghina deja incepuse prezentarea cand am intrat eu. Vorbea deja despre gandurile noastre. „Daca te gandesti ca azi l-ai omori pe seful tau, nu inseamna ca esti un criminal. Criminal ai fi doar daca te-ai duce acasa, ai ascuti cutitul, ai face planuri si ai trece la treaba.”

Va dati seama cum am ciulit urechile. Era vorba despre gandurile noastre, iar Ioana Ginghina a dorit sa evidentieze ca nu suntem tot ceea ce gandim. Gandul foarte plastic, citat mai sus (haha, oare cum ar atata prima parte a frazei scoasa din context?) a exemplificat tare bine afirmatia ei. Nu suntem gandurile noastre, decat daca ne identificam cu ele. Altfel, gandurile  sunt extraordinar de multe. Mai tineti minte articolul in care spuneam ca sunt doar vreo 60.000 intr-o zi?

Ideea este ca pe cele negative sa le lasam sa treaca. Sa nu le dezvoltam, sa nu le dam putere asupra noastra. Oare este cineva care nu are niciodata vreun gand negativ? Nu cred.

Dar nu ne identificam cu ele. Nu trebuie sa le dezvoltam. Nu trebuie sa le dam putere asupra noastra. Doar daca le dezvoltăm ne identificăm cu ele. Doar atunci suntem ceea ce gândim.

Un alt exemplu: sa zicem ca mergi la un eveniment sau la un interviu. Cum am fost eu la evenimentul despre care povestesc. Ce obisnuiesti sa gandesti inainte? Ceva de genul? „Arat ca naiba, parul acesta iar nu este vopsit si lumea va vedea varfurile tocite.”

Sau altceva de acelasi fel? Orice poate fi pus in locul parului, o haina, aspectul general sau orice alt detaliu al nostru. Dar nu asta este ceea ce trebuie sa gandim. Lasam gandurile de acest gen sa treaca pe langa noi si ne ducem la eveniment.

Ceea ce este bine sa gandim (chiar daca nu ne iese din prima trebuie sa perseveram) este gandul bun. Revenind la mine si la eveniment, eu am reusit sa merg, in ciuda gandurilor negative care au trecut si prin mintea mea, pentru ca m-am alimentat cu urmatoarele ganduri:

• iesirea din casa imi face foarte bine;
• intalnirea cu fetele este o bucurie;
• pauza de blogging trebuie incheiata;
• mergand acolo invat lucruri utile;
• energia pe care o primesc imi va fi de ajutor;
• ma voi intalni cu oameni care imi sunt dragi si voi cunoaste oameni noi, la fel de placuti.

As putea continua, dar cred ca ati inteles ideea. Ioana mai spunea sa nu judecăm oamenii. De multe ori ne suparam cand cineva ne spune un lucru rau. Dar trebuie sa ne gândim ca acel om ar putea avea o supărare. Si ca ceea ce ne deranjează la alti oameni sunt, in general, lucrurile care ne supăra pe noi?

Nu lasa o vorbă rea sa te supere. Oamenii spun multe, insa numai tu alegi modul in care poti reacționa la faptele si vorbele altora. Si poti alege sa nu te superi, sa nu lasi sa te afecteze.

In plus, toți oamenii din viata noastra sunt o lectie. Bun sau rau, fiecare apare in viata noastra cu un scop,  acela de a ne invata ceva.

Apoi am facut exercitii. Ne-am oglindit unul pe celalalt, am stat in fata publicului, am primit si transmis energie intre noi.

Laura

Laura Dragomir a lucrat in televiziune 23 de ani, iar eu o stiu de vreo 13, de cand urmaream cu interes emisiunea „Business travel” de la The Money Chanel. Si ea a fost unul din motivele care m-au ajutat sa ies din casa si din pauza.

Prezentarea Laurei a fost despre curajul de a fi tu insati. Ne-a rugat sa spunem cine suntem noi? Fiecare a inceput cu copiii si cu blogul. Unii stiau tare frumos raspunsul, altii se straduiau sa il gaseasca. Eu eram in categoria a doua 🙂

Ideea acestui exercitiu a fost sa constientizam cine suntem si sa ne folosim de asta. Fiecare trebuie sa stie cine este si sa aiba pregatit un mic discurs despre el insusi. Nu se stie niciodata cand iti va folosi, ideea este sa fie scurt si concis. De aici si denumirea de speech elevator, adica un discurs ce poate fi spus in lift. Sa zicem in timpul in care liftul parcurge 4 etaje.

Acest discurs trebuie sa fie usor de prezentat si de retinut. E bine sa ne pozitionam in mintea oamenilor astfel incat ei sa isi aminteasca de tine atunci cand au nevoie de un serviciu.

Pentru ca aceasta sa se intample e bine sa tinem cont de mai multe aspecte ce ne definesc: discursul nostru, vocea, limbajul nonverbal si interlocutorul (cine este el, ce isi doreste, ce nevoi are).

Laura a mai spus ca toti vindem ceva. Nu prea suntem constienti de asta, dar vindem propriile idei, produse, imagini. Atat in vanzare, cat si in comunicare, cel mai important lucru este emotia.

Impactul asupra mea

Am multe notite, vreau sa revin la ele, nu pot scrie totul intr-un singur articol. Nu vreau sa va plictisesc prea tare, nu de alta.

Glumesc. Ideea este ca nu-i usor sa transmiti emotie si nici sa spui frumos povestile. Ce sa mai zic sa le scrii 🙂

Am fost vreo treizeci de oameni in sala si fiecare percepe ceva, simte ceva si descrie asta in felul lui. Dupa emotie, stare, timp, etc. Daca o imagine face cat o mie de cuvinte, oare cate mii de cuvinte sunt necesare ca sa transmiti ce simte o sala cu atatia oameni?

Cel mai bine este sa simti tu, pe cuvant de pionier…

Ce pot eu sa fac este sa descriu o parte din ce am simtit si inteles Iar pentru mine, in final totul s-a legat si clarificat in minte. E despre energie. Ca sa putem vorbi in public avem nevoie de energie. Ca sa poti transmite ceva ai nevoie de o anumita energie.

Va amintiti cum erau profesorii care nu ne placeau? Cei la orele carora ne picau ochii de somn? Nu ca ei nu ne spuneau nimic, dar nu aveau acel nivel de energie necesar ca sa poata invata ceva pe altii. Cand vii in clasa plictisit si cu un nivel scazut de energie, vorba ta nu reuseste sa transmita nimic. Cam asa si cu vorbitul asta in public. Daca nu reusesti sa ai un nivel inalt de energie, oamenii nu vor putea sa te asculte, cu atat mai putin sa rezoneze cu tine si cu ce vrei sa transmiti.

De unde gasim acea energie este intrebarea. Nu stiu prea bine raspunsul, dar la prima abordare a subiectului, as zice ca din pasiunea pentru tema pe care o expui. Aceasta te ridica la nivelul energetic necesar transmiterii informatiilor.

Tu te ridici pana la acel nivel, apoi publicul incepe sa primeasca energie de la tine si ti-o retrimite inapoi. Ioana a facut cateva exercitii prin care fiecare dintre noi primea energie de la cineva si o dadea mai departe celorlalti. Au ajutat mult sala, toti ne-am incarcat pozitiv.

Apoi Laura ne-a pus sa facem acel exercitiu de introspectie, legat de cine suntem noi, lucru ce iarasi ne-a dat energie.

Fix cu un minut inainte de a iesi a doua oara sa spun cine sunt eu, mi-a venit in minte acest cuvant. Energie, asta am descoperit despre mine. Eu sunt un om caruia ii place energia degajata de schimbari. Si am fost tare bucuroasa cand am realizat. Nu mai imi pare rau de schimbarile pe care le-am facut, nu mai aveam senzatia ca m-am risipit in preocupari.

Asa cum a spus si Laura, pentru mine ENERGIE a fost cuvantul zilei.

Multumesc tuturor celor ce au contribuit la aceasta dimineata minunata, plina de energie: minunatelor invitate, Ioana si Laura, dragilor Ana si Lavinia de la ParentingPR, sponsorilor Secom si Lidl, gazdei noastre si colegilor din sala.