Vi s-a întâmplat vreodată să simțiți că vi s-a blocat mintea? Că aţi ajuns la fundul sacului cu capacitatea de a lua decizii? Că fiecare pas înseamnă o alegere şi implicit o decizie, iar voi nu mai ştiţi sau nu mai puteţi să hotărâți ceva?

Cam aşa ceva simt eu acum. Hai să vă explic.

După o lungă şi epuizantă epopee cu multe personaje dificile şi probleme care niciodata nu mi-ar fi trecut prin cap, am ajuns la faza în care avem de mobilat o garsonieră.

Şi dacă aş vrea să descriu, nu aş reuşi să vă fac să înțelegeţi cât de mult iubesc decoraţiunile interioare, câte reviste, bloguri şi ore am devorat. Aşa că nici nu mă pornesc să povestesc.

Suficient să spun că un asemenea moment a fost aşteptat foooarte mulţi ani.

Pentru că mi se întâmplă să am şi momente de surprinzătoare înțelepciune 😊, nu aveam nicio intenţie să mă grăbesc. Ştiu bine că o casă nu se mobilează cât ai pocni din palme. Ştiu şi că pentru a obţine un interior frumos, trebuie sa ai un plan, o temă şi o schemă de culori. Dintre ele, zic că ultima este esenţială.

Îmi propusesem şi să renunţ la un prost obicei. Mă rog, nu neapărat foarte prost, mai degrabă epuizant, fără a fi  neapărat eficient. Este vorba de a alerga ca nebuna prin oras pentru a-ţi face cea mai completă idee asupra ofertei existente.

Să nu credeţi că făceam treaba aceasta la orice lucruşor trebuia să cumpăr. Nuuuu, nici vorbă de asemenea exagerări…Alergam ca o căpiată doar când trebuia să iau mobilă ori obiecte mari pentru casă. În rest, sunt foarte eficientă  cu timpul meu😊

Aşadar, nu trebuia să mă grăbesc şi nu mai vroiam să alerg prin tot oraşul. Mă gândeam să fac treaba în tihnă, că nu dau turcii peste noi.

Fraţilor, dar vine Black Friday pe capul nostru

Dar ca să vedeţi voi cum omul nu poate să se ţină de bune intenţii şi să facă lucruri în tihnă, s-a întâmplat acum vreo câteva zile să realizeze fata că vine Black Friday peste noi. Şi nu doar vine, ci se mai şi grabeşte, că numai mâine nu-i poimâine.

Şi ce îşi zice fata în căpşorul ei?

Dacă tot ai atâtea lucruri de cumpărat şi dacă tot sunt lucruri scumpe…şi dacă tot ai cu ce şi pentru ce…oare nu ar fi bine să fii chibzuită şi să iei câte una-alta la această neaşteptată ocazie, de care nu ai profitat în viaţa ta, deşi ai vrut de multe ori?!?

Păi, sigur că aşa ar fi cel mai frumos.

Şi se apucă Mihaela printre rânduri şi picături de timp să se uite prin magazinele online. Ba chiar am reuşit să mergem şi la Carrefour. Ba chiar am şi văzut tot felul de drăgălăşenii.

Numai că Black Friday ăsta nu are niciun pic de răbdare, că el e mâine. Şi chiar dacă unele magazine au o perioadă mai lungă de o zi, el nu stă pe loc să am eu timp să fac planuri, să mă decid ce culori voi folosi şi pe ce temă să merg în decorare.

Aşa că… de atâta presiune, ieri m-a pocnit o durere de cap de nu mai vedeam nicio dimensiune, nu mai ştiam ce culori îmi plac şi se potrivesc între ele, nu mai ştiam nici dacă vreau pat sau canapea extensibilă, dacă să mă uit la mobilă sau la electrocasnice.

Ce să vă spun, nu mai ştiam nimic. Vorbesc cu surioara din dotare şi cer o părere. Se apucă şi ea să intre si să se uite. Îmi face poze cu ce ii pare convenabil şi draguţ şi le trimite prin WhatsApp.

Doar că eu sunt cu mintea total blocată. La orice găsesc un argument şi un contraargument. Aşa cevaaaa…

Aseară am stat o oră şi jumătate să completez nişte formulare. Erau nişte litere atât de mici şi de inghesuite şi de multe pe o pagină, că la sfârşit, ochii mei nu mai distingeau liniile. Pac, primesc şi o problemă de fizică de rezolvat. Care fizică, ce fizică, nu mai ştiu nicio fizică! De fapt, nici nu prea am ştiut-o vreodată.

Azi dimineaţă stau o jumate de oră cu ochii în dulapul de haine şi încă 20 de minute încercând şi descercând haine. Am un compleu absolut superb, foarte potrivit destinaţiei de diseară. Aoleu, nu v-am spus destinaţia. Mergem la vernisaj, draga noastră Mihaela Cocheci  are o nouă expoziţie de pictură.

Decizii peste decizii, dar, de fapt, doar indecizie

Compleul cel superb s-ar fi potrivit perfect. Doar că eu nu pot sta toată ziulica cu el, pe motiv de puţină blăniţă. Iar blăniţă îmi declanşează alergia. Aproape că îmi venea să plâng de la atâta indecizie.

În sfârşit mă pornesc la drum. După ce ezit iarăşi între taxi şi RATB, hotărăsc să merg cu autobuzul. Că nu mai pot cu atâtea decizii. Pe cuvânt, n-am mai trăit aşa ceva 🙄

Dar ce credeţi? Motivul alegerii mijloacelor de transport în comun fusese o idee care trebuia să mă ajute. De câte ori nu am zis eu că atunci când scriu mi se clarifică şi ordonează ideile?

Acesta ar fi un bun moment să scriu un articol. Poate mă luminez, poate mai primesc idei bune de aplicat, poate îmi iese un text draguţ.

Urc frumos în maşina 282, prind un loc pe scaun şi deschid telefonul. Click pe „articol nou”. Când colo, ce credeţi?

„http ERROR 500.”

Ce, Doamne iartă-mă, o mai fi şi asta? Conspiraţia mondială? Toate sunt împotriva mea. Dar las’ că scriu eu într-o ciornă şi văd mai târziu ce eroare mai e şi asta.

Ajung la serviciu, mai arunc un ochi pe trei oferte, iau şi nişte poze, pun şi două linkuri şi aştept ajutor din alte părţi.

Că eu sunt gata pierdută pe meterezele designului interior, ale Black Friday-ului şi indeciziilor.

Şi ştiţi ceva?

Nici nu v-am spus dilema cea mai cea.

Totul porneşte şi se împiedică de la decizia de a aduce ceva de la Botoşani. Când am stat noi acolo, cumpărasem o bibliotecă draguţă pentru camera lui Mihnea. E o combinaţie de crem cu maron.

Primul lucru pe care trebuie să îl hotărâm este dacă facem acel transport sau nu. Pe lângă bibliotecă, mai avem 2 mese, un frigider, un aragaz, o canapea şi nişte obiecte pentru noi. Printre acelea este şi o oglindă mare, cu ramă deosebită, la care ţinem mult şi o vrem aici.

Dacă aducem şi piesele de mobilier, s-ar justifica preţul transportului. Dacă nu le aducem, nu are rost să plătim un transport pe o asemenea distanţă, doar pentru obiectele personale.

Dar cine să se mai hotărască într-o zi. Frigiderul e alb, aragazul e maron. Canapeaua este crem cu ceva floricele.

Nu mai pot şi nu mai ştiu nimic, credeam că fac o lămurire scriind, dar nici asta nu mi-a ieşit.

Dintre magazinele în care am intrat, am rămas cu gândul la emag pentru un televizor, la Carrefour pentru o maşină de spălat şi la Mobexpert Outlet pentru o canapea şi o lustră tare frumuşică.

Dar parcă tot un pat e mai bun ca o canapea. Că eu ştiu ce înseamnă să deschizi/închizi zilnic canapeaua extensibilă.

Şi în plus de asta, cum să cumperi mobilă online?

Păi, ce, sunt nebună să iau mobilă fără să o văd şi încerc?

Mai bine mă uit la accesorii. Dar ce credeţi, că acolo e prea simplu?

Nici nu ştiu ce să zic de pretul acestui covor. Parcă mai convenabil este acesta. Este cel din fotografia reprezentativă şi îmi place şi mai mult.  Niciodată nu am avut covor in model alb/negru. E frumos şi practic, doar că pe negru se vede orice microscop de scamă.

Şi cum să te gândeşti la covoare când habar nu ai încă care-i mobila?

Atâtea întrebări pe unitate de timp nu am văzut de când sunt eu pe lume. Nici scrisul nu m-a ajutat, acuma am şi multă treabă de făcut.

Ceva ce ştiu sigur că vreau să cumpărăm este un cântar.

Pentru acasă, nu pentru garsonieră. Unde dai şi unde crapă, cam aşa e cu cântarul.

Dragile mele, e timpul să închei cu scrisul, cu Black Friday şi indecizia. Poate că totuşi reuşim să luăm mâine ceva, o să vă povestesc ce a ieşit.

Până una-alta, e timpul să respir adânc, să număr până la 1000 şi să trec la altă treabă!

V-am pupat. Dacă îmi scrieţi sfaturi şi idei, le citesc cu mult interes şi drag, dar răspund peste două zile…că sunt peste măsură de ocupată cu shoppingul 🙂  🙂  🙂