Câteodată ma satur tare de viata virtuală. In mod special de Facebook, dar si de online in general. Cel mai putin ma satur de bloguri, ca ele sunt iubirea mea cea mai mare. Insa am momente cand imi vine sa nu mai citesc nimic si acestea apar cel mai des in zilele mele triste.
- Viata mea este formata din tot felul de zile, dintr-o alternanta de stari bune si stari mai putin bune. Iar in ultimul timp, zilele cu tristete sunt mai multe ca celelalte. Intotdeauna toamna vine cu melancolie, iar toamna aceasta a fost debutul unei perioade caracterizate prin definitia ei de tot felul de stari nebune. Si de ingrasare!!! Iau masuri, nu las lucrurile de capul lor, dar nu e deloc simplu.
- matematica si limba engleza ameninta sa imi distruga relatia cu propriul copil. Degeaba studiez psihologie, degeaba imi spun ca el este din alt aluat, degeaba imi promit sa nu ma enervez cand lucram, degeaba repet in minte ca darul lui este altul si este unul special. Rezist cateva zile si apoi izbucnesc, repetand ca o masinarie stricata ca matematica se invata lucrand si ca limba engleza este o necesitate a vremurilor acestora. Nu mai gasesc argumente, am epuizat tot ce se poate folosi.
- adolescenta asta ma sfarseste emotional. Fac tot ce pot sa nu o iau personal, dar toate revoltele si riscurile inutile ma consuma fantastic. Chiar daca stiu ca nu trebuie sa o iau personal, ca asa e ea. Adolescenta!!!
- blogul a devenit o sursa de neliniste. O parte din timp ma umplu cu bucuria scrisului si a comunicarii, iar o alta (ce creste in intensitate) reproseaza ca in loc sa ma joc cu exercitii matematice stau si scriu pe blog. Ma pornesc sa fac treaba si apoi ma apuca dorul de pauza. O zi cred intr-un fel si a doua zi cred inversul primului fel.
- serviciul pe care il am a fost odata extraordinar. Acum merg pentru ca apreciez existenta unui serviciu si a unui colectiv de oameni frumosi. Si din incapacitatea personala de a porni lupta cautarii altuia.
- peste toate acestea, permanent pluteste o durere, una despre care am scris demult si pe care doar cititorii vechi o stiu. Este cea mai grea incercare a vietii noastre, in general ne-am obisnuit cu ea, dar sunt multe momentele in care nu inteleg de ce viata l-a lovit astfel. Dupa 12 ani de amaruie coexistenta cu durerea acestei realitati, mai am si acum momente de revolta.
Acestea sunt o parte din stari si probleme, am simtit puternic dorinta de a atenua trandafiriul vietii aratate pe blog, prea nu corespundea cu realitatea.
Cred ca prea multe petale si sclipici dauneaza imaginii adevarate si ca trandafirii aia foarte frumosi au spini destui, si la mine si la altii.
Nu voi transforma blogul in valea plangerii, voi face tot ce voi putea ca sa vad in continuare particelele frumoase ale vietii, voi citi pana imi va iesi fum pe nas si pe urechi, voi trece peste toate starile si episoadele, dar vreau sa SPUN ca ele exista, ca viata nu imi este definita doar de calatorii, conferinte, haine frumoase cumparate la pret bun, organizare perfecta si realizari.
Nici vorba. Ca in multe alte cazuri, viata noastra este un sir de lupte mai mici si mai mari. Pe unele le castigam, pe multe le pierdem. Dar mergem inainte si ne straduim.
Am scris randurile acestea pentru ca am vrut sa fac inteleasa imaginea completa si reala a vietii mele, nu doar partea pozitiva a ei.
Ca imi statea in gat interpretarea aceasta trunchiata.
O saptamana frumoasa!
Vă mulţumesc pentru că îmi sunteţi alături!
Dacă vă place ce citiţi, dacă vă e de folos sau vă impresionează cu ceva, vă puteţi abona la blog (în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.
Bine ai venit in club, draga mea, desi ai fost mereu aici. Stii, nefericirea altora atrage si genereaza mai multe comentarii decat fericirea, dar n-ar trebui sa fie asa. Eu cred ca oamenii, din compasiune, tind sa ofere un umar celui care a avut curajul sa se planga. Toti suntem si cu probleme, nu toti le si verbalizam, dar vorba ta, mergem inainte.
Ia de-aici un umar pe care sa iti sprijini fruntea si pregateste-l si pe-al tau, ca sigur o sa ai cui sa-l oferi. Asa e viata si, poate ca ar trebui sa spun asta, asa e viata oamenilor obisnuiti in Romania imbogatitilor peste noapte si a necinstitilor. Daca nu esti de-al lor, tragi ponoase.
Cat despre adolescenta … Nu prea sunt in masura sa iti dau sfaturi, dar te inteleg. Cu toate astea, ia cauta sa te gandesti, nu cumva matematica asta si engleza sunt ambitiile tale? Nu cumva fac ele parte din imaginea TA despre viitorul copilului? Daca nu va face performanta la mate si la engleza, ce i s-ar putea intampla in viata? Pune acest mic rau inainte si cauta sa-l compensezi cu ceea ce pare acum a-l indrepta pe adolescentul rebel catre adevarata performanta a vietii lui. Nu-i vorba sa n-o iei personal, ci sa cauti solutii alternative, detasandu-te de experienta proprie. Tu n-ai fi putut fara, dar daca el ar putea? Si daca i-ar fi chiar mai bine fara ele? Daca ar compensa cu ceva la care straluceste? La care face mai bine ca multi altii, buni la mate si la engleza?
Draga mea, iti tare multumesc pentru umarul oferit. Tare frumos ai zis si mi-au incalzit sufletul cuvintele tale. La rândul meu, ofer si eu unul care intelege, mereu am stat bine capitolul empatie. Despre nefericire, asa e. In presa circula o vorbă cum ca „stirile rele sunt stiri bune” si ei speculează perfect aceasta zicala Cu adolescenta sunt iarăsi de acord. Am constientizat ca aceste doua discipline fac parte din imaginea mea asupra unui viitor mai usor. Am si inteles ca viitorul lui nu ar avea legatura cu matematica, decat intr o singura varianta. Doar ca vrand nevrand, tot trebuie sa si însușească o parte din ea ca e disciplina de examen. Incerc sa depasesesc incapacitatea mea de a pricepe ce e asa de greu de priceput din punctul lui de vedere si sa ajut ca si cand nu as avea emotii, ca si cand as lucra cu un copil de la scoala. Dar nu imi iese mereu, am reusit ieri si alaltăieri, Doamne ajuta sa se repete. Culmea este ca nu merge bine la algebra, dar vede se prindă foarte usor la geometrie…Poate ca iar se manifestă înclinația de la desen, geometria este folosita instinctiv in orice constructie a unui desen. Zic si eu. Primit sa ma străduiesc, copilul este isteț si merge la esenta in tot ce tine de viata si înțelegerea ei. Dar e si foc de incapatanat, el stie multe si noi suntem cam in afara realității Realității generației lor, evident…
Nimeni nu e perfect si nici unul dintre noi nu are o viata perfecta … Dar cand suntem in faze din astea proaste, nu ne laudam pe blog, ne inchidem in cochilie si ne dam la fund.
Pe de alta parte, lupta cu adolescentii nostrii ne tine in forma 🙂 Nu te necaji prea tare, o sa se descurce, e baiat destept. Daca il presezi prea tare e mai rau. Poate ca n-o sa aiba nevoie de matematica. Iar engleza o s-o invete vrand, nevrand. Inceputurile de an scolar se lasa mereu cu sfaturi din partea noastra si lor le intra pe o ureche si le ies pe cealalta …
Octombrie frumos, draga mea Mihaela ! Te imbratisez cu drag !
Da, mai Dani! Stiu ca toți avem probleme, dar asa ma gândeam ca prea e ireal de frumoasa imaginea pe care am lasat-o sa reiasă o ultima vreme. Mi am zis ca e musai sa completez si cu partea aceasta. Ne tin in priza, stiu. Dar uneori asa se mai întinde firul acela… Mi-a mai trecut un pic, am lucrat in armonie in acest week-end. Scrisesem vineri si am zis sa mai las sa treaca o zi doua sa vad daca chiar mai simt nevoia sa public. Si am simtit Si eu va imbratisez si va doresc spor si liniste, succes in noul an scolar. Toata vara am fost cuminte, nici măcar o data nu am pronuntat cuvantul „teme”
Draga mea, ma bucur ca ne-ai spus si lucrurile astea..imi imaginam ca totusi cu doar un singur adolescent o fi mai usor…pe mine sa nu ma intrebi…. 😉 dar orice ar fi, stiu ca perioada asta va trece, si vor veni altele :P…mult mult succes si putere sa ai sa le treci pe toate!!
Multumesc, draga mea! Nici nu te intreb, doar incerc sa imi imaginez. Pe de o parte, Mihnea a facut mereu cat doi, el era in orice grup copilul care făcea cele mai multe actiuni ce-ti speriau sufletul. Pe de o parte, poate fi doar o impresie personala de mama speriata-desi mi-au mai confirmat si alte mame ce ne-au fost prin preajma-, dar tot nu a ca si cu trei si poate real nici cu doi. Ti-am mai zis eu de mama eroina, stii ca asa consider mamicile ca tine!
DAAA, vor veni altele…mereu vin. Dar ne-om descurca noi cumva! Te imbratisez, mămica draga, m-am bucurat ca mi-ai scris!
Buna Mihaela! Nu stiam de intamplarile vechi, le-am aflat abia acum citind pe blog.
In primul rand vreau sa iti spun ca va apreciez, sunteti o familie foarte frumoasa! Te urmaresc atat aici cat si pe Facebook, aveti un copil foarte reusit Mihnea, sa va traiasca!
Viata este grea si plina de intamplari neprevazute, astazi esti sus si maine esti jos ca intr-un montagne russe..
E dificil mai ales pentru generatia tanara, dar Dumnezeu ne da putere sa trecem peste toate!
Te pup si te imbratisez cu drag!
Buna, Ana Maria! Iti multumesc pentru incurajari, cuvintele calde si pentru ca ma citesti. Ma bucura mult cand aflu cine mai trece pe aici. Dar stiu ca tu ai mai fost si te astept mereu cu drag. Mereu sunt tot felul de situatii, mi-a placut mult un citat din Bob Market parca: „cand crezi ca ai gasit toate răspunsurile bine viata si iti mai aduce niste intrebari”. Nu cred ca am retinut chiar ca citat, dar mi-a placut formularea ideii ca mereu avem ceva nou de inteles, depasit, invatat. Niciodata nu avem toate răspunsurile, viata ne aduce mereu noi provocari. Imbratisari si de la mine, toate cele bune si multa armonie! Te pup!
eu imi incep in ultima vreme fiecare zi spunanad ca nu mai deschid calculatorul si sfarsesc tot la calculator :))). dar macar intre dimineata si seara am reusit sa pun multa natura, miscare, plimbare.
o fi ceva in aer zilele astea, nu stiu, dar parca nici eu nu mai gasesc nici o bucurie acolo unde alta data gaseam.
parca nici de scris nu mai am chef sa scriu, nu mai am nimic de zis, nu se mai aduna ideile.
mi e dor de vremurile cand ma invarteam in lumea hand made, de naivitatea aceea placuta, de joaca aceea creativa, de mamicile cu care comunicam atunci si faceam schimb de mici nimicuri frumoase.
nostalgia mi a fost accentuata si de faptul ca am vz masina de cusut la lidl la pret redus dar iar nu am banii necesari desi am strans de trei ori pana acum si oricum daca o iau n as putea coase nimic…
si uite asa ma trezesc dimineata si ma invart fara sa stiu incotro si vine seara.
cu engleza si noi ne luptam :))). dante e bun sa retina ca papagalul dar la scris e de a dereptul amuzant.
cred ca la starea noastra mai contribuie si stirile… nici radio nu mai pot sa l deschid dimineata… ca la tv oricum nu ma uit. si parca si pe fb e o atmosfera diluată, nu mai e entuziasm, nu stiu ce nu mai e….
hai ca m am plans si eu si parca simteam nevoia sa ma plang undeva :)))
Bine ai facut ca te-ai plans, draga mea Vali! Eu inteleg foarte bine toate starile de care zici, inclusiv cea cu calculatorul. Ca si cheful si necheful de scris. Doar despre comunitatea handmade nu zic, ca eu am fost doar cu dorinta pe langa aceasta comunitate, niciodata nu am apucat sa ma pornesc. cum suna asta 🙂 Nici eu nu ma uit la TV, dar uite ca mi s-a parut prea mult si Facebook. Ceea ce nu inseamna ca nu mai merg acolo. Doar ca ceva mai putin. Te pup, Vali!
Citisem undeva la un moment dat că în momentele noastre proaste intrăm pe social media spersând că și alții o mai duc rău, cumva ca o consolare. Doar că, Facebook nu prea abundă în altceva decât poleială și, uneori, mai răsare câte un atac la adresa cuiva, o critică, o răutate. Prima dată când am scris despre cât de greu îmi era la vremea aia am avut surpriza că foarte multă lume rezona cu mine. Mai scriu câteodată, dar scopul meu e să îi ajut pe oameni să înțeleagă că responsabilitatea propriei fericiri le aparține și-atunci revin la lucruri mai pozitive, fără să fie totul roz și cu sclipici. Îți mulțumesc pentru autenticitate și emoție! 🙂
Cristina, ma bucur tare mult sa te „vad”! EU ITI MULTUMESC pentru acest mesaj, rezonez PERFECT cu fiecare cuvant din el. Scopul tau este unul deosebit de frumos, sunt constienta de adevarul acesta, doar la mine este responsabilitatea. Cum spuneam, nu ma las, trec eu si de pasa aceasta! Imi e drag blogul tau si tot mesajul frumos pe care ni-l transmiti de acolo, e o gura de oxigen curat!
citeam și-mi dădeam seama cât de dificil este să fii om – pentru că ai vrea să exiști și nimic mai mult și-apoi apar câinii care se țin după tine și te latră, nu câinii cu covrigi în coadă. mă gândesc la ce ziceai tu de roz – eu și după ce văd rozul care e cel mai roz tot mă trezesc cu un gust amar *așa și? mai departe?* lupta cu adolescența – eu am unul care tre să dea bacul și căruia nu-i place să învețe, dar nu poți să-i reproșezi nimic pentru că e atât de cuminte și de bun că singurul lucru pe care-l zici e: *poate i-o șopti vreun înger și-o scrie la examene, la cât de dulce e!*… dacă ar fi să mă las după stările, sentimentele, trăirile mele, cred că aș scrie doar pentru categoria mea *depresia* :)… dar mă străduiesc să ies din toate pentru că-mi dau seama că nimănui, dar chiar nimănui nu-i pasă de mine și de stările mele negative. serios: telefonul meu nu sună niciodată ca să întrebe cineva ce mai fac. așa că, dacă ar fi să mă iau după indiferența asta, m-aș considera nimeni. de aceea prefer să mă duc la evenimente și să îmi fac viața frumoasă pentru ca să nu-i încurc pe oameni și să nu le spun ceea ce nu-i interesează – cum că mai am și eu momente dificile… (asta ți-am spus doar ție, că mi-ești dragă, nu e pentru ceilalți!) 🙂 🙂 🙂
Si mie imi esti foarte draga si sa stii ca ma intereseaza starile prin care treci desi nu am dat nici eu telefonul acela 🙂 Dar cand ne vom mai intalni despre asta vom vorbi! Cu examenele poate ca exageram si noi putin, dar in acelasi timp ele nici nu se trec fara invatatura. La intrebarea cum sa facem ca ei sa invete mai mult si mai cu drag inca nu gasesc raspunsul, in ciuda faptului ca citesc si caut solutii la conferinte si oameni mai priceputi ca mine. Dupa cum vad situatia in dimineata aceasta intentia mea de a lucra cu baiatul este cam iluzorie. Ma voi duce cu toata energia la el si sper sa iasa ceva. Articolele tale din categoria depresie sunt foarte bune, le-am citit pe toate. Si la fel sunt si din celelelte categorii. O sa mai merg si eu la evenimente ca ma incarca pozitiv si trebuie multa incarcatura din asta, asa ca drumul e clar. Dar am scris articolul acesta ca sa arat oamenilor ansamblul, nu numai partea frumoasa.