Ramasesem datoare cu un articol in care sa va povestesc cum a fost la Social Media for Parents. Foarte pe scurt, mie mi-a placut mult.

Astazi o sa scriu despre prezentarea Uraniei Cremene, referitoare la ce este si cum pastram stima de sine.

„Traim intr-o cultura in care prea multa incredere in sine nu este bine sa fie demonstrata”, a spus Urania Cremene.

Sunt de acord cu asta, am fost crescuti cu ideea ca lauda de sine nu miroase a bine, ca e bine sa fim modesti si sa-i lasam pe altii sa ne aprecieze calitatile. Nici acum nu pot spune ca e bine sa te lauzi de unul singur, dar parca exista o prea puternica amprenta a acestor convingeri.

Urania a dat exemplul modului in care raspundem la complimente. Daca cineva ne apreciaza rochia, de obicei spunem ca e o vechitura, ca era pe-acolo, prin dulap…

Nu stim sa raspundem la complimente, ne minimizam realizarile ca sa nu para ca ne laudam singuri. Dar cu un astfel de raspuns, nu lasam sa zboare nimic din ceea ce am construit!

Cel mai indicat si simplu mod de a raspunde este: „multumesc”.

Si ar fi frumos sa il asortam unei clipe de bucurie interioara, poate si mai frumos ca aceasta sa fie si vizibila.

Pe de-o parte, am fost educati in spiritul modestiei. Pe cealalta, societatea ii rasplateste cu succes pe cei ce au invatat sa aiba incredere in ei.

Dar ce se simte in interiorul nostru este mai important decat ce se vede din afara. Pacea si echilibrul sufletesc se gasesc undeva la intersectia dintre increderea in sine si modestia pe care cu atata sarg ne-au predat-o parintii si bunicii nostri.

„Stima de sine este felul in care ne simtim fata de propria persoana.” Este ceea ce crezi tu despre tine, atunci cand ai ragaz sa te analizezi. Este rezultatul unor ani de acumulari, este ceea ce ramane dupa multe interactiuni cu ceilalti, dupa ce ai cernut extremele, parerile, succesul si esecul.

E o stare de echilibru ce nu se atinge usor, ce se poate darama in anumite perioade si recompune in altele.

Fiintele umane se nasc cu stima de sine

Urania Cremene a spus ca daca sunt intrebati ce ar dori sa schimbe la ei, copiii intai nu inteleg intrebarea si apoi raspund ca nu doresc sa schimbe nimic. La aceeasi intrebare, adultii vor gasi cu siguranta raspunsuri. Ceea ce inseamna ca semnalele din exterior si interactiunea cu mediul ne schimba perceptia asupra noastra si ne afecteaza stima de sine.

Unii reusesc sa si-o refaca, altii mai putin sau deloc.

Cum spuneam, impresia pe care o ai despre tine si respectul fata de propria persoana variaza in timp si necesita analiza si acceptare. Intelegem defectele, acceptam unele, lucram pe altele, suntem intr-o continua transformare.

Echilibrul acesta intre defecte si calitati, parerea pe care o avem despre noi si cea pe care dorim sa o formam altora, este destul de dificil de obtinut si, functie de persoana dar si de perioada, poate trece prin mai multe etape si poate avea mai multe manifestari.

Egocentrismul poate fi una din extreme. Este nevoia de a te urca pe o masa, de a te crede mai bun decat toti ceilalti, de a cauta permanent sa demonstrezi si sa iti validezi acest lucru. Ca orice extrema, evident ca nu este indicata. Este mult mai bine sa gandesti despre tine ca esti cea mai buna varianta a ta in momentul si contextul existent. 

Este important si sa constientizam ca stima de sine nu este acelasi lucru cu imaginea de sine. Ca nu intotdeauna ceea ce este in interior se arata si exteriorului. Uneori se acorda mai multa atentie imaginii de sine.

Granita dintre stima de sine si imaginea de sine este fina si nu trebuie sa confundam notiunile. Suntem tentati sa judecam oamenii dupa imagine si chiar sa ne straduim prea mult sa o construim pe a noastra.

Urania ne sfatuieste sa constientizam motivul pentru care facem unele actiuni.

Sa presupunem ca doresti sa urci pe Everest. Daca acolo nu este nimeni sa te vada, sa te fotografieze si sa vorbeasca despre acest record, ai mai urca?

 

Cel care urca doar pentru a fi fotografiat se concentreaza pe imagine, iar celalalt pe dezvoltarea sinelui.

Traim vremuri in care se pune mult pret pe imaginea de sine. Dar daca te concentrezi prea mult pe aceasta, la un moment dat totul cade. Este mult mai bine sa te concentrezi pe sine si pe cresterea ta, iar atunci si imaginea se va cladi mai repede si mai bine.

Ca parinti, avem posibilitatea de a interveni. Am scris ca ei pornesc bine in lume, dar interactiunile cu exteriorul ii schimba pe parcurs. Rolul nostru este de a repara ce a fost stricat.

In acest sens, parintii pot face urmatoarele:

• Apreciere, nu lauda goala
• Evita comparatiile
• Iubire neconditionata
• Pune accent pe unicitate
• Exercitiul recunostintei
• Aprecierea complimentelor si multumirilor.

Dar dau un singur exemplu legat de apreciere. Atunci cand copilul este dragut si ofera celorlalti din pufuletii lui, este indicat ca in loc de un simplu bravo sa ii explicam aprecierea pe care o simtim. Sa ii spunem ca a facut un gest frumos, prin care s-a simtit bine atat copilul care a primit, cat si el, cel care a daruit. Ca are un caracter frumos, ca este bun si darnic, ca acest lucru il poate ajuta in relatiile cu ceilalti oameni, ca ai fost mandra de el.