„Nu e bun, e foooaaaarteee bun!” a fost odata o afirmatie ce m-a pus usor amuzant pe ganduri. Intai pentru ca a facut o pauza intre cele doua propozitii din fraza, timp in care fata mea era sa ajunga la podea 🙂 Apoi pentru ca m-am gandit ce mult conteaza incurajarea chiar si in bucatarie. Sau poate, mai ales in bucatarie:)
Evident ca Mihnea a fost autorul acestei fraze rostite teatral.
Insa pana aici a fost ceva drum.
Chiar daca eram tare furnicuta in copilarie, ajutor de nadejde pentru mama (si va poate confirma), baza casei si a gospodariei 🙂 cand am plecat la facultate au venit ani in care am uitat total de gatit. Mancam permanent la cantina complexului studentesc si ne dadeau aia acolo o mancare… foarte buna pentru slabit. Cu exceptia verzei a la Cluj, nu-mi aduc aminte de alt fel care sa imi fi placut. Dar imi amintesc de ziua in care eram obligati sa acordam ajutor la cantina studenteasca si cat de unsuroase erau tavile metalice in care serveam masa(brrr). Insa munca aceea in comunitate nu era un lucru rau! Rea era mancarea.
Am avut noroc cu mamele noastre, raspandite in colturi diferite de tara. Trimiteau saracutele de-a pacheeete la Bucuresti…Sarbatoare era pe sufletele, dar mai ales pe burti.
Toate erau pricepute, toate gateau numai in casa si multa cultura gastronomica am acumulat atunci. Teoretica, evident.
Dupa ce am terminat facultatea si nu am mai stat in camin, gateam din Paste in Craciun. Sigur ca exagerez de dragul efectului artistic.
Saracul tata era tare ingrijorat. De cate ori ma vizita si deschidea frigiderul, se lasa cu replica:
„Mai femeie, fata asta a noastra o sa moara de foame.”
Mama era ceva mai increzatoare, stia ea ce stia. Adica nu muream de foame, ca doar la ea apelam telefonic cand mai vroiam si eu sa fac una-alta din categoria nemaincercatelor. Intelegea ca dorinta de suplete si interesul pentru viata sociala nu faceau casa prea buna cu gatitul. Doar uneori se mai intreba cum m-oi descurca cand voi fi la casa si familia mea.
Si m-am descurcat rezonabil, zic unii. Baietii casei zic chiar foarte bine.
Cand m-am casatorit cu Mihai, el tocmai terminase o cura serioasa de slabire, asa ca incetisor am diminuat puternic uleiul folosit la gatit. De prajeli nici nu suporta sa auda! Salate, multeeee salate era crezul vietii lui pe atunci.
Prin urmare am devenit supercreativa cu salatele, inventez salate in doi timpi si trei miscari.
Cand a aparut si Mihnea, interesul pentru alimentatia sanatoasa a devenit si mai puternic.
Crescuse bine copilul, cand am avut voie sa fac si eu de cateva ori pe an cartofi prajiti. Nu de alta, dar Mc Donald’s e peste drum de noi si am zis ca mai bine mai fac si eu de 2-3 ori pe an, decat sa vrea sa mearga pe acolo. Bine ca am rezistat, avem 13 ani de cand stam chiar langa el si numar pe degete de cate ori i-am vizitat.
Chiar si de cand iese copilul singur afara, tot nu merge foarte des. Cel putin eu asa stiu.
Sigur ca nimeni nu-i perfect si nici nu vrem sa facem o obsesie din alimentatie. Permitem si derapaje, ca nu e tocmai simplu sa interzici copilului si aia, si aia, si aia. Pe masura ce creste, lucrurile se controleaza mai greu. Dar ne straduim sa oferim alternative mai sanatoase.
Principalele directii pe care am mers si am reusit sa le facem (aproape) constant sunt:
- Gatesc mult in casa. Am avut si perioade in care gateam zilnic, dar asta era prea de tot. In ultimul timp am gasit punctul de echilibru in aceasta activitate, gatind cam de 3 ori pe saptamana, cate doua feluri intr-o sedinta. Cu dulciurile stau ceva mai prost, fac destul de rar si nici nu prea diversific. Mentionez ca treaba asta merge cel mai bine atunci cand reusesc sa fac meniul saptamanal.
- Ani buni am scos complet mezelurile. Dupa ce copilul a zis ca daca mai vede branzeturi, creme de branza, cascaval si legume, el refuza sa mai ia pachetul la scoala, am incercat cu friptura rece in sandvis. In scurt timp a facut mofturi si la asta, asa ca nu am avut incotro si am inceput sa luam sunca presata sau muschi file. Le studiem mult, luam din categoria premium si acceptam situatia pe moment 😉 .
- Prajelile sunt aproape disparute din casa. De cateva pe an acceptam cartofi prajiti si de cateva mai multe ori, snitele. Chiftelele le fac la cuptor, baiatul mai protesteaza, dar macar la ele rezist eroic 🙂
- Urmaresc etichetele la ce cumparam si de foarte multe ori renuntam la produse, din cauza continutului de E-uri.
- Sunten in plina tranzitie spre paste integrale si orez brun, mai am ceva pana obisnuiesc toata casa cu acestea. Cartoful nu l-am scos de tot si nici nu vreau sa fac asta, iubim cartofii. Ii facem la cuptor, intr-una din aceste 15 variante sau piure.
- Fac multe salate, cam 5 zile din 7 reusesc sa le pun pe masa. Insistam pe fructe, dar succesul e cam in asteptare. Pontul cel mai bun pe care il stiu este sa le cureti, tai si asezi cat mai frumos pe un platou cu care te prezinti in punctele de interes ale casei: biroul de lucru si the personal computer.
- Am facut lista cu alimente sanatoase, incerc sa iau saptamanal cate ceva din cele scrise acolo. Nu mancam doar din ele, ca mai poftim si altele 🙂
Cam acestea sunt lucrurile care imi ies in proportie suficient de mare. In proportie nu la fel de importanta, ma tin batoasa cu introducerea de alimente mai noi pentru unii sau pentru toti. Am avut succes cu spanacul, unul mediu cu dovleacul si aproape insucces cu lintea.
Fara a pica in extreme si obsesii, tin cont si de faptul ca mereu e loc de mai bine. Ca permanent putem invata si experimenta obiceiuri/alimente/retete noi. Ca ideile, perceptiile si teoriile se schimba des, de aceea ouale acum sunt bune, maine nu mai sunt. Sau invers, ati inteles voi. In masura in care se poate, avem dorinta unui stil de viata sanatos.
Acesta este unul dintre motivele pentru care participam la Food Revolution Day, program implementat de Jamie Oliver la nivel mondial al carui scop este educația alimentară a copiilor. ca și fundament pentru o viață sănătoasă.
Se organizeaza pe 20 mai intre 10,30 si 13,30 la Conacul Golescu Grant. Părinții si copiii lor, ambasadorii Food Revolution, bloggerii, specialistii in nutritie si vedetele se vor aduna pentru a gati impreuna delicioasele rețete marca Jamie Oliver.
Participarea este gratuită, iar linkul pentru inscriere il gasiti aici.
Părinții activi se vor bucura de o oră de sport oferită de Revvolution – Powered by Valentin Vasile.
Va multumesc ca imi sunteti alaturi si va rog sa raspanditi si voi pe retele acest eveniment.
Dacă vă place ce gasiţi aici, dacă vă e de folos sau vă emoţionează/pune pe gânduri, vă puteţi abona la blog în casuţa de abonare din dreapta sus) sau puteţi da un like paginii de Facebook a Blogului de familie.
Ce coincidenta! Chiar azi am gatit ceva ce-am vazut aseara la Jamie, pe Paprika :)))
Mi-a iesit neasteptat de bun si s-a facut usor(cartofi si morcovi dati pe razatoare la robot, scursi bine, amestecati cu rozmarin, ulei si sare si dati la cuptor, la 180 de grade, vreo juma’ de ora + oua posate + salata).
Uite, n-am prea combinat cartofii cu morcovi si cand se mai intampla, Mihnea ii separa. Dati pe arzătoare nu prea mai are cum☺
Ce sursa buna pentru inspiratie 🙂 Mi-a placut pontul cu fructele, o sa il aplic si eu cu sotul meu, care e certat rau de tot cu fructele 🙂
Multumesc frumos si bine si bine ai venit pe blog! Prima data am vazut platouri cu fructe curățare si tăiate felii, in Grecia. Chiar m-am mirat observând ca doar asa serveau ei fructele☺ Apoi am mai auzit o colega si am inceput si eu. Pana si bananele erau tăiate in felii rotunde si neoxidate. Probabil ca era ultimul fruct tăiat. Adica sigur☺
Trebuie mare rabdare si inventivitate ca sa puna copii ceva nou in farfurie, dar daca nu ii presezi si le dai exemplul bun, o sa se intample si asta. Eu am observat ca vara, cand venim de la mare lihniti, sunt in stare sa manance alimente care in mod normal le evita. Asa au ajuns sa guste fasole verde, sfecla si alte cele din categoria legumelor.
Asa zic si eu. Daca nu fac, nici nu am cum sa obisnuiesc copilul cu gusturi noi. De aceea perseverez si pun pe masa. Nu insist sa mănânce, dar fiind acolo se stârnește si curiozitatea la un moment dat. Buna treaba cu specularea momentelor de foame maxima, a de aplicat. Multumesc, Dani!
Un articol excelent, din care au ce învăța chiar și gospodinele cu ani de experiență!
Și eu am învățat din Grecia să fac salate de fructe, atrăgătoare, din felii de diverse fructe stropite cu miere și pudrate cu puțină scorțișoară. Sănătate curată!
Mulțumesc!
Multumesc frumos, ma bucur ca iti place! Si uite asa punem mana de la mana, cu informatie de la informatie si mai facem ceva bun 🙂 Miere si scortisoara peste ele, inca un pont.
15 rețete de cartofi?
o să le studiez și eu, nu de alta, dar copilul zice că nu există nimic mai bun pe lume decât cartoful…
Asta cu fructe si leguma taiate merge asa de bine: oricite ridichi sau morcovi am pune in castroane, se termina rapid.
Copiii mei sunt mofturosi, dar am observat ca pe masura ce au crescut a fost tot mai bine. Acum cel mare, care nu minca mai nimic, maninca aproape orice. Am citit ca papilele gustative se maturizeaza abia dupa pubertate. Si cred ca e si din cauza cantinei.
Multumesc pentru idee, Elena. Eu puneam doar fructe, dar merge si cu legume la fel de bine 🙂 Cum fac italienii legumele taiate subtiri-subtiri, imi scapa denumirea. Nu stiam nici de maturizarea papilelor gustative, eu citisem ca obisnuirea cu un gust nou se face din mai multe incercari(7 sau 10). Inca un motiv sa perseveram 🙂
cam asa stau si la noi lucrurile: mancare gatita, putine mezeluri, spre deloc, ca soțul e satul de ele de la munca dar mi se mai face mie pofta si mai iau una alta. la pachet ptr dante alternez, ma bucur ca mananca bine dimineata si la pachet uneori scap cu un mar sau o banana. nu facem o obsesie din mancatul sanatos dar am mostenit gatitul in casa si mi se pare inacceptabil sa comand pizza daca am orez sau paste in casa de ex. mancam si orez integral, pastele din porumb sunt ok, dar nu le alegem mereu pe acestea. bine, la mine nici n am de ce :))). carnea o folosim rar, nu gatesc cu carne ci intotdeauna separat. mi e mai simplu asa si mai practic.
distractie placuta la eveniment 🙂
Si eu ar trebui sa mai raresc carnea. Nu prea reusesc sa diminuez cantitatea intrucat se face cel mai repede. O friptura o faci mai usor decat sa tot cureti legume, de aia cred ca nu reduc 🙂
Pe mine ma stii: nu mananc mezeluri, iau produse cat mai aproape de originea lor (gaina intreaga, o data era cu pene 😀 ) si gatesc de la zero, salate si cruditati la fiecare masa, deseori cina are numai salate (si ceva branza/ton/naut etc), carne doar 2-3 mese pe sapt. si completez clelalte mese cu lactate de la tara etc.
Keep it simple and stupid.
Pt. copil nu insist sa manance ci doar sa guste. Ca o diversificare. Sa descopere si noi gusturi si sa vada daca sunt obisnuiti cu. Tin minte ca eu ficatei si urzici si leustean am acceptat abia pe la 25-30 ani, si astea doar din motive rationale (nu ca imi placeau).
P.S. nu va zic ce tortura am in frigider, ramasa de la aniversare. Da, am fost suprinsa sa va copii de 9 ani ce au refuzat tortul (nu,nu copiii romani, acestia au ras farfuria si pusei portii de neam prost, romanesti ….) si asta arata obisnuinta cu zaharul si ciocolata de acasa.
Asta cu gatitul de la 0 este de admirat la tine. Aseara am pus niste file de peste in cuptor si m-am gandit cat e de usor sa il cumperi gata taiat, curatat… si tu doar sa il pui in tava. Cu fiertul legumelor in cantitate mai mare am preluat si eu de la tine. Nici eu nu insist sa manance, continui sa fac si sa fie pe masa, intrucat si eu am acceptat tarziu multe alimente. Sa refuze tortul????? Tare asta.
musai sa va zic ca copilului i-am zis ca nu stiu sa fac catofi prajiti. Cand o sa afle ce mancai zi de zi in facultate la camin 😀 😀 😀 😀
Tare de tot asta. Nu m-am gandit vreodata sa spun ca asa 🙂 Stai sa vezi cand o mai creste si se va oferi sa te invete ea, ca nu e greu, hihihi. La camin era mancarea zilei 🙂 🙂 🙂