Între treburi şi trebuşoare, toată săptămâna trecută m-am frământat. De marţi până sâmbătă. Mi-am văzut de serviciu că e cu musai. Am fost în locurile în care stabilisem din timp că voi merge. Am mai făcut şi câte ceva prin casă, dar de scris mi-a fost imposibil.
Mi-am exprimat doar opinia că de data aceasta nu mai am energie de proteste şi m-am impulsionat fără succes sa scriu despre o ora, trei forme de terapie.
Abia sâmbătă am reusit să scriu si asta pentru că mă trezisem hotârâta: „Never too old to rock’n’roll” mi-am zis cu năduf.
Imi adunasem năduful după ce ma frământasem în amintiri şi păreri.
Pornind de la un „bine că ai fost tu grozaaaaavă să mergi la Revoluţie” pronunţat în familie cu superioritate şi cu un ton ce biciuia cu dispreţ, până la dezaprobarea tacită a unei discuţii auzite cu ani în urmă, în care unii pensionari îşi exprimau dispreţul pentru tineretul ce nu ştie ce-i munca dar se ţine de proteste…mă tot foiam prin casă.
Între propriile-mi întrebări despre too old or not too old, mă deranjau emisiunile pline de rău de pe unele posturi TV pe care nu eu le ascult, dar şi insistenţa de a protesta venită de pe Facebook. Mi-era clar de ce parte sunt, dar nu mai simteam energie pentru proteste.
Mi se parea ca s-a consumat toată energia odată cu speranţele ce ma luminau pe vremuri. Am simţit în gât amarul dezamăgirilor provocate de toţi preşedinţii ce nu erau de culoare rosie. Am votat întotdeauna şi sunt din principiu anti-PSD.
Dar sunt câţiva ani de când nu mai urmăresc viaţa politică. Pentru că efectiv nu mai pot. Sâmbătă dimineaţa am simţit că pot din nou şi că trebuie să merg acolo unde gândurile îmi tot stăteau.
Şi am fost liniştită doar sâmbătă.
De duminică parca m-a cuprins teama. Am sentimentul că o astfel de vrajbă nu am văzut până acum.
E clar că nu pot fi de acord cu ideea de baza a Ordonanţei 13, dar îmi pare cumplită reacţia oamenilor.
La televizor nu mă uit, însă aud în fundal ţipete. Si numai ceartă. Pe Facebook văd o mulţime de bloggeri-unii foarte dragi mie- ce ne cheamă insistent în Piaţa Victoriei. Văd oameni ce postează comentarii pline de răutate despre cei protestează în faţa Guvernului. Scot în faţă aceleaşi două-trei fotografii cu pancarte prost inspirate. Ba au găsit si un om alături de care nu ţi-ar plăcea să protestezi şi aruncă vorbe urâte cum că aceştia sunt oamenii din Piaţă.
De partea cealaltă se râde cu prea mult dispreţ la adresa celor ce îşi exprimă şi ei nemulţumirea la Cotroceni şi se pun la punct cu superioritate toate greşelile de scriere ce apar la vreun simpatizant PSD.
Nu că mi-ar plăcea greşelile, dar este prea multă aroganţă în corecturile ce li se aduc. Ca şi când ai interdicţie la opinii, câtă vreme nici să scrii nu ştii 🙂
Poate par minore exemplele acestea, am ales şi eu ce mi-a trecut acum prin minte. Dar atâta vrajbă cătă văd şi percep acum, nu am mai întâlnit pe Facebook. Atâta superioritate, atâtea jigniri de toate parţile, atâta siguranţă că deţii monopolul dreptăţii şi al adevărului…eu nu am mai perceput.
Maybe, I’m too old to rock’n’roll, chiar dacă îl contrazic pe Ian Anderson, pe care mult il iubeam în urmă cu 20 de ani.
Dar, fraţilor, zău că nu pot să mai înţeleg atâta intoleranţă.
Ştiu ca tinereţea are idealuri şi dreptul să lupte pentru ele. Ştiu că bătrâneţea aduce şi oboseala, poate mai multă decât înţelepciune.
Dar să ne certăm pe Facebook? Să ne certăm copii cu părinţi şi să ne jignim între noi? Îmi pare total aiurea, acum, după mai mult de cei 20 de ani prevestiţi de Brucan.
Da, chiar ştiu cazuri!
Nu înţeleg sensul acestei dezbinări şi îndârjiri, nu văd de ce am fi românii mei şi românii lor. Nu e nimeni mai puţin român şi nu pot să pricep de ce atâta ură. Acesta este cuvântul care descrie starea pe care o percep în acest moment, în mod special la TV şi FB, dar nu numai.
Aşadar, voi reduce contactul cu aceste canale şi mă voi ruga ceva mai mult. PĂREREA MEA. Dar nu mai puteam să nu o spun, ceea ce nu înseamnă că vreau să o impun cuiva.
Sigur că nu toţi simţim aceleaşi lucruri. Culmea este că tot pe Facebook am citit aseară unele vorbe cu care am rezonat perfect:
„E un pic prea iarnă în suflete, prea toamnă în priviri și multe cuvinte sunt grindină și burniță zilele astea. Până și pentru mine”- Razvan Dragoi
Şi tot de la Răzvan citire – că îmi vine să îi copiez fiecare cuvânt-
„OUG 13 se abroga, va deveni OUG 14. Sorin Grindeanu se botează Sevil Shaideh. Dragnea va fi condamnat fără mila la 2 săptămâni fără roaming în Tahiti. Între timp, continua masacrarea pădurilor, spitalele seamănă cu lagărele de exterminare, autostrăzi superbe vedem pe la vecini, facturi crescute că așa vor unii, taxe aberante și alte mizilicuri continuă, dar victorie, gata cu Ordonanța 13! #toteisuntpestetot
Fotografie: https://www.roxanadulgheru.ro
Please share if you agree! Thank you!
Da, este, cu adevărat prea multă ură. Din ură nu se naște niciodată binele. În fond, ura nu va zidi niciodată.
În schimb, ura poate răstigni în cuvânt.
#dezuRanizare
Asa zic si eu. Iar locul unde este in doza maxima e Facebook, ca la TV nu prea ma uit. Fiecare are parerea si dreptatea lui, nu contest asta. Dar nu imi pare in regula sa impun nimanui ce cred eu si nici sa fac ce cred altii ca e bine
Nu pot decat sa oftez … Ma crezi ca nici nu discut cu ai mei despre asta ? Nu vreu sa ii amarasc si sa ma necajesc apoi mai mult. O sa treaca si noi trebuie sa privim inainte cu speranta.
Te cred, Dani, cum sa nu? Si asa se simt singuri, mai lipseste sa ne mai si certam
Din fericire eu nu mai am cont de FB si nici nu urmaresc canalele TV, mi-a ajuns cat am vazut la TV in concediul din Romania.
Dar imi e cunoscuta vrajba, sau, de ce sa nu o spunem pe sleau, ura care se naste pana si in familii.
Si mi se pare incredibil unde s-a ajuns.
Asa ca am decis sa nu mai vorbesc despre asta, pentru ca amaraciunea este mult prea mare.
M-am gandit si eu uneori sa renunt la Facebook, dar l-am păstrat pentru cele câteva avantaje pe care le aduce. Acum voi intra mai rar, cred ca e cel mai bun lucru de facut. Măcar la serviciu nu am parte de certuri intre colegi, e chiar greu uneori pe lume
eu sunt bucuroasa ca si in momentele astea la mine pe FB e ok. bine, sunt voci si voci, oameni cu pareri. nu stiu daca i am ales eu sau ei m au ales pe mine, dar macar sunt oameni cu pareri bine argumentate, nepatimasi, cu ironii fine, ba chiar cu autoironii. mie mi e drag sa i citesc si, chiar dupa o absenta de cateva zile, am gasit tot o atmosfera buna.
la tv m am uitat zilele astea dar doar la digi24 si la radio ascult. desi simt ca ma obosesc si agaseaza uneori atatea stiri, ba chiar acum simt ca am ajuns la punctul de saturatie, tot vreau sa fiu la curent cu ce se intampla.
in rest imi vad de ale mele.
sa stii ca spunea si azi la radio un sociolog despre fenomenul asta al certurilor pe fb, al blocarii si stricarii prieteniilor. se vor face studii despre asta :). se pare ca e un fenomen normal si prevazut dde sociologi.
O mare parte dintre ai mei prieteni sunt tot asa, argumentati si cu ironii fine. Cred ca eu am stat si putin prea mult zilele acestea si atunci am vazut prea multa expunere a subiectului. Si am fost si iritata de cateva persoane si niste pareri de alta natura decat cele elegante si argumentate. Da, sociologii stiu mai bine cum e cu treburile acestea. Nici eu nu inteleg deloc certurile de pe FB, nu vad de ce ne-am lasa chiar asa dusi de val. Insa se intampla. Cel mai rau si mai rau este cand se intampla in familie, asta chiar doare si afecteaza puternic. Si zau ca nu merita sub nicio forma. Te ia valul cand faci TU ceva si vrei/crezi ca toti ceilalti trebuie sa faca acelasi lucru.
este incredibil cat timp am pierdut si eu cu prostiile asta, m-am enervat, m-am agitat, in loc sa citesc ceva sau sa scriu, sau sa fac altceva constructiv.O sa incep schimbarea societatii cu dezvoltarea personala, a mea si a copiilor mei, si las politica pe mana celor care se pricep.Degeaba ne certam intre noi, schimbarea democratica vine prin canale democratice, daca iti doresti asta cu adevarat – infiintezi un partid, apelezi la alesul circumscriptiei tale,te duci la vot, faci voluntariat, samd..Restul e pierdere de timp si energie, parerea mea.
Si eu tot o groaza de timp am consumat. Dar a fost si multa lupta interioara. Pe de o parte judecam fix cum spui tu-ca trebuie sa ma concentrez pe ceea ce depinde de mine si pot avea rezultate(asta trebuie sa fac intotdeauna) gen dezvoltarea personala a mea si a alor mei, jobul, etc. Pe cealalta, ma mustra cumplit constiinta ca nu ies, nu mai am opinii, nu ma implic intr-un moment in care ar fi nevoie, stiind ca pe vremuri as fi facut asta fara sa ma gandesc deloc. Doar ca de la vremurile alea am mai trait ceva si am cam observat cat de mult a contat ceea ce am facut eu, adica aproape deloc). Si uite asa a trecut o saptamana agitata. Speram ca lucrurile sa se calmeze si sa nu existe consecinte rele pentru noi. Iar astia sa priceapa ceva din toata mobilizarea aceasta.
Eu am devenit mult mai toleranta. Dar sa stii ca in 2014-2015 am sters toti rasistii de pe facebook la mine, ca ma deranjau mesajele lor.
Cu parintii nu discutam de ani de zile: le stim orientarile lor pro psd, ei stiu ca noi suntem liberali si ca libera initiativa si firmele sunt lovite de fiecare masura populationista. Eu consider ca dependenta lor de tv si antena3 si scandalurile de la tv e o forma de depresie, acolo simt ei ca e ceva viata …. Ii accept asa, stiu ce pot sa fac dar cand o sa stiu o sa fac, desi au x carti de istorie la indemana, au obosit sa citeasca si sa gandeasca. E o alegere!!!!! Multi au ales altceva!!
Despre coruptia de sus numai de bine. Se pare ca nu exagereaza strainii cand ne considera pe noi romanii hoti si batausi. Asta suntem, asta toleram, asta ne caracterizeaza, chiar daca suntem si exceptii printre masa: cat timp cat legea permite, cat de sus se favorizeaza, cat noi inchidem ochii pt fieca spaga si furt vazut, atunci asta suntem si e bine sa ne asumam conditia pentru a putea evolua.
Ce am vrut eu sa transmit prin acest articol a fost sa nu ne certam intre noi si in mod special cu parintii. Exista o tendinta fireasca in noi, ca atunci cand facem un lucru, o actiune de fapt, sa ii convingem si pe ceilalti ca dreptatea este de partea noastra si ca si ei ar trebui sa participe si sa faca acelasi lucru. Uitam sau nu vrem sa luam in considerare faptul ca orice moneda are doua fete, ca actiunile fiecaruia sunt determinate de o multitudine de factori, ca prioritatile difera de la om la om si ca modul de gandire este foarte personal si interpretabil. Patima aceasta exagerata, dorinta de a impune si altora sa faca ce facem noi, uitand ca poate oamenii aceia au facut alta data, ca poate ei inteleg altfel lucrurile, ca poate acum au alte prioritati, ca poate nu vad sensul si finalitatea actiunii, ca circumstantele lor sunt diferite, ma deranjeaza uneori. Si nu cred ca trebuie sa impunem cuiva modul nostru de gandire si actiune, momentul nostru de revolta, protest si lupta. Cine gandeste ca noi, e binevenit. Cine nu, are dreptul la opinia, parerea si actiunea lui.
Ceea ce spui despre dependenta parintilor de TV si Antena 3 este real, mi-a placut asta ca acolo simt ei ca e viata. De tinut cont si ca PSD-ul este partidul care le-a acordat avantaje si nu e de neinteles ca asta conteaza pentru ei. E realitatea lor si doar isi doresc o viata putiiiin mai buna. Sunt perfect de acord ca trebuie sa facem fiecare ceva in directia schimbarii. Doar ca momentul, contextul, disponibilitatea si intelegerea sunt diferite. Nu e in regula ca oamenii sa se jigneasca intre ei pe Facebook si cel mai in neregula este sa ne certam cu parintii. Sigur ca e superb sa lupti pentru ce crezi si sa faci tot ce poti sa schimbi lucrurile in bine, doar ca trebuie sa ai respect pentru opinia fiecaruia. Nu e cazul majoritatii celor din lista mea de prieteni de pe Facebook, dar ceilalti mi-au parut mai multi decat ma asteptam.
Am recitit comentariul meu: sa stiti ca nu stau si doar ma vaicaresc: am mailuri date la parlamentari, am mailuri date la presa straina, am mailuri date la psd-uri sa le aduc aminte ca sunt si ne-hoti la ei in pardit, am iesit in strada si voi iesi.
Mie la serviciu mi-au cerut cazier!! ca sa ma angajez….
Doar cine nu te cunoaste, ar putea gandi ca tu stai. Nu e cazul meu 🙂
Ce frumos ai pus in cuvinte ceea ce gandesc si eu.
Ma gandeam azi ca prin anii 90 eu cu familia mea votam cu Ratiu ,in ciuda lozincilor vehiculate la vremea aia cu: Nu ne vindem tara. Ironic, in ziua de azi, tara e deja vinduta pe bucatele…
Multumesc tare pentru comentariu, Elena! Daaaa, ce om, ce personalitate si cate speranta si incredere era atunci in noi. Uitasem de „nu ne vindem tara”, acum se numeste antiglobalizare 🙂
”Toleranţa este celălalt nume al libertăţii.”
”Intoleranţa este o formă de violenţă şi un obstacol în dezvoltarea unui adevărat spirit democratic.”
Mahatma Gandhi
Corect!!! Astazi am gasit comentariul, nu inteleg de ce intrase in spam.