Cand am aflat de #ArticuloRuginoza si de campania Secom prin care se urmareste protejarea articulatiilor, nu ma durea nimic.
Dar mai demult am intepenit de doua ori si am avut mari dureri la genunchi. Apareau la mers si cel mai puternic la coborarea scarilor. Din pacate era si saptamana altfel, perioada in care eram ghid pentru copii. Va dati seama ce rau au putut pica aceste dureri. Bucuria de a mai fi in mijlocul elevilor, era putin umbrita de cutitele ce imi intepau ascutit rotula.
Nu stiam atunci de #MSMdelaSecom, asa ca m-am tratat cu altceva si din fericire am reusit sa scap de durere. Bineinteles ca am ramas cu o mica grija. E vaaaarsta…si aceste dureri pot aparea oricand.
Al doilea motiv pentru care mi-a placut campania a fost ideea de promovare a sportului. Cum va spuneam in rezistenta la schimbare apare simultan cu dorinta de schimbare, nu prea am avut tangente cu miscarea. Sunt si eram constienta de beneficiile si de necesitatea practicarii unui sport sau a oricarei forme de miscare, insa…
Acestea sunt motivele pentru care am pornit la treaba cu mult entuziasm. Paralel cu el exista si un pic de teama. Ma gandeam daca fac fata, daca pot sa ma misc si daca nu sunt total caraghioasa in sala. Fetele sunt foarte dragute, v-am spus deja. Si tinere. Din fericire, m-am simtit bine de cum am patruns in sala.
Cum a fost prima ora de spinning si efectul endorfinelor asupra mintii
Antrenorul este, de asemenea, un tip foarte placut. Ne-a aratat cum reglam bicicleta si am pornit usor cu incalzirea. Ciclismul de inceput chiar nu e greu. Sigur ca eu pedalam mai incet si nu am facut-o cu rezistenta foarte mare. Am reglat rezistenta bicicletei cat sa fie ca la un urcus usor-usurel. Radu ne-a explicat ca sportul se incepe treptat, e o afirmatie pe care nici prin cap nu vroiam sa o contrazic aiurea.
Am rezistat mai bine decat ma asteptam. Treptat, am crescut rezistenta si am reusit sa pedalez si ridicandu-ma din sa. Ce sa va spun, nu doar eu…toata familia extinsa ar fi fost mandra de mine 🙂
„Extrem de placut”, acestea erau cuvintele din mintea mea, cu care am incheiat prima sedinta de spinning. Am plecat direct la serviciu si toata ziulica nu mi-a disparut zambetul de pe fata.
Mai mult, langa mine s-a purtat o discutie despre multimea de factori deprimanti ce ne izbeste din toate partile. Cineva era foarte suparat pe viata si isi varsa amarul. Nu imi sta in obicei, dar m-am trezit gandind(in sinea mea) ca nici nu face prea multe pentru a schimba ceva.
Foarte puternic a fost gandul acesta. De obicei empatizez usor cu oamenii si problemele lor, inteleg partenerul de discutie.
Ma lupt de ceva timp sa devin un om mai activ, un om care sa caute solutii si sa actioneze mai mult decat sa se planga. Sunt in plin proces de transformare in acest sens, este unul de luuuunga durata.
Singura explicatie stiintifica 🙂 a gandului meu inedit este al endorfinelor ce imi invadasera creierul. Ma intreb uneori de ce oi fi asa un soi de Toma necredinciosul? Spune toata lumea, scrie toata lumea, si eu nu si nu. Nu cred pana nu fac. Biiiiig problem…
In urmatoarele doua zile am simtit fix aceeasi stare ca dupa urcusul spre Cascada Duruitoare. Minte limpede. Cred ca oricine face sport intelege ce vreau sa spun. Dar cine e ca mine si nu a facut, va intelege mai greu.
Hai sa incerc o explicatie, o descriere, mai bine zis.
Ganduri, biliard si electroni
Sa ne imaginam gandurile noastre intr-o zi obisnuita. Apropo, se pare ca numarul lor este de ordinul zecilor de mii. Dupa unii, spre 80.000. Pe zi.
Zecile astea de mii de ganduri umbla de nebune prin creierele noastre. In mare parte sunt repetitive si de unele ne-am lipsi cu placere. Si n-ar fi nicio problema daca nu ar fi haotice. Ganditul e ceva remarcabil 🙂 Ar fi si mai buna treaba daca le-am concentra si le-am folosi la ceva. De obicei nu facem asta cu majoritatea gandurilor noastre.
Ele zburda ca mieii pe campie. Fara drum si directie. Ea incercati sa va goliti mintea de ganduri. Sa-mi dati de veste daca reusiti. Eu am observat ca nu pot. Incerc sa ma concentrez pe ceva si ALTE ganduri vin la mine ca si bilele de biliard lovite de tac. In toate directiile si se duc tot acolo.
Cum era mintea mea dupa efortul unui urcus greu sau dupa ora de spinning?
Greu si asta de descris, dar ma straduiesc 🙂
Am zis deja ca limpede. Asta nu inseamna ca am golit-o de ganduri. Inseamna doar ca le simteam asezate, ca nu se mai imprastiau ca bilele de biliard. Devenisera niste electroni gravitand in jurul nucleului 🙂 Nu chiar cu aceeasi viteza, dar ordonate. Ca si cand ar fi pe o orbita, ceva de genul asta.
M-am straduit sa explic, nu stiu si cat am reusit sa va fac sa intelegeti.
Cer ajutor si de la alte fete cu idei si practica de miscare la activ.
Starea aceasta a tinut cam doua zile, in cazul meu.
La a doua sedinta de spinning am mai realizat o treaba.
M-am gandit ca efectul acesta foarte bun vine de la endorfine, dar mai sunt niste factori. Mi s-a parut ca o terapie combinata. Nu stiu daca v-or mai fi zis si altii, eu asta am gandit.
O ora, trei forme de terapie… ba chiar patru 🙂
La a doua sedinta de spinning am mai realizat o treaba.
Efectul acesta foarte bun vine de la endorfine, dar mai sunt niste factori. Mi s-a parut ca o terapie combinata. Nu stiu daca v-or mai fi zis si altii, eu asta am gandit cocotata in saua bicicletei 🙂
Ma uitam la fetele din fata mea si primeam cate un zambet. La zambet raspunzi la fel. Inconstient si invariabil.
Si m-am luminat de ce as fi fost la fel de calma si daca se bateau oamenii de la serviciu. In sala, in ora aceea faceam trei forme de terapie. Ba chiar patru:
- Terapia prin miscare. Nu e locul si momentul sa vorbesc despre toate beneficiile sportului. Le stiti, le gasiti in surse specializate, explicate mai bine decat as putea sa o fac eu. Beneficiile asupra sanatatii sunt indubitabile. Ca sa scriu despre ele, trebuie sa practic sport o perioada mai lunga. De fapt, as vrea sa faca parte din stilul de viata. Eu pot sa vorbesc despre efectul accentuat al endorfinelor. L-am simtit, m-am straduit sa il explic mai sus. M-a tinut cam doua zile starea de calm si de liniste in creier. A nu se intelege ca eram cumva apatica. Nu. Calmul este in minte, corpul e incarcat cu energie si elan. Te dor muschii, croitorul dupa spinning, dar e nimic fata de starea de bine. ATENTIE: sportul practicat gresit si cu elan muncitoresc poate face mai mult rau decat bine, nu va porniti brusc.
- Terapia prin zambet. Antrenorul nostru-Radu Restivan, despre care vreau sa scriu si separat, zambea continuu. Cald, larg si din suflet. Fetele din grup faceau acelasi lucru. Ia incercati sa zambiti, chiar si fortat. Veti vedea ca zambetul nu coexista cu starea de tristete. Ultima se pune pe fuga 🙂 Am mai scris despre zambet si importanta sa in viata si psihicul nostru. Deci, mergeti la sport cu zambareti, zambiti oamenilor din jur si cel mai mult zambiti acasa copiilor vostri!
- Terapia prin muzica. Sa fi vazut mamicile cantand si pedaland. Sa le fi auzit voi chiuind la DU HAST. Sigur ma rugati sa va iau cu mine 🙂
Si pentru ca am zis trei, adica patru, mai avem terapia prin socializare. Iesirea in lume, cu oameni placuti, aduce nenumarate beneficii. Suntem fiinte sociale, iar Facebook-ul, blogurile si toate retelele de socializare la un loc nu produc acelasi efect in psihicul si sufletul omului, ca intanirile fata in fata. Ca discutiile live. Nu-i mai usor sa vorbim, oameni buni?
Au fost patru sedinte energizante, cu oameni frumosi si placuti. La sfarsitul celei de-a doua a fost invitat un medic ce ne-a vorbit despre articulatii si cum le putem proteja. La ultima am pedalat alaturi de Lucian Mandruta, ce a facut un live pe Facebook.
Si ce ziceam la inceput despre efectul endorfinelor?
Parca Toma necredinciosul, nu?
Acuma imi vine sa spun precum Bucovina in superba piesa „Spune tu, Vant”
„Spune tu, vânt îngheţat, pe unde ai fost, pe unde-ai umblat
Daca v-a placut articolul si campania aceasta deosebita, m-as bucura sa distribuiti pe retele si va multumesc!
sa iti fie de bine! succes mai departe!
Multumesc, vreau neaparat sa fructific elanul acesta si sa continui sa fac miscare.
eu ma duc la Fitness de 16 ani, cel putin o data pe saptamâna si maximul 3 ori pe saptamana 🙂 Nici nu-mi pot explica viata fara sport! (pana la 26 de ani am jucat volei in echipa de diviza B) De cate ori am scris pe blog despre fitness, au existat comentarii ce contin expresia „sa tragi de fiare”… Mi-am dat seama imediat ca acel comentator habar nu are ce înseama a merge in mod regulat in Club Fitness!
Fa-ti abonament Mihaela draga, nu renunta acum, ca ai gustat bucuria sportului in club!
Eiiii, maxima surpriza sa te vad pe blog, draga mea draga. Stiu ca te duci si stiu ca intotdeauna ai facut sport. Esti unul dintre exemplele mele cele mai valoroase. Exemplu ca stil de viata. Nu o data m-am intrebat de unde ai atata energie. Mai stii cans ti se scriau comentarii daca functionezi cu Duracell? Si unul dintre posibilele raspunsuri si explicatii ale stilului tau de viata deosebit de frumos si echilibrat, este si miscarea pe care o faci constant si regulat. Sigur ca sunt foarte multi alti factori, educatia si sufletul special, dar energia iti vine si de la miscare. Stiam asta si te admir. Nu renunt, sigur nu renunt! Iti trimit multe, multe, multe imbratisari, draga mea profesoara de viata frumoasa, activa si echilibrata!
am venit de pe FB la tine pe blog, special sa iti scriu cateva cuvinte ♥ cu drag!
te pup :-*
Sa nu iti abandonezi niciodata visele!
Promit, draga mea:) 🙂 🙂
M-am bucurat foarte mult sa te vad!
Să ne fie de bine… Mult mi-a plăcut și multă dreptate ai în tot ce ai scris. Ce de observații… 🙂
Deci cautăm o sală situată între casele noastre 🙂 A fost fain de tot, sper că se simte energia printre rânduri. Le-am strans în minte şi mi-era frică să nu le pierd pe drum 🙂
Și de când campania s-a încheiat, eu nu am reușit să mă mobilizez să merg la sală. Mi-a fost atât de bine în timpul orelor de spinning și soțul meu a stat cu cea mică. Ei…cumva…nu reușim să o implementăm în program. Mai rău este că nici el nu mai merge la sală de prin octombrie, pentru că nu vrea să rateze micul dejun alături de mine și fetița noastră, la prânz aceeași poveste, iar seara din nou, masa în familie ar trebui sacrificată.
Mai căutăm soluții și ne rugăm ca Isabella să-și schimbe programul de somn, adică să se trezească pe la 8 ca să meargă măcar unul din noi la sală, pe rând.
Nici eu nu am mers, tot caut sala si nu ma hotarasc unde. Mi-ar fi placut sa merg in Herastrau, sa alerg cu cei pe care a reusit sa ii stranga Radu. Doar ca aceasta frumoasa actiune se petrece de la 19,30, ceea ce inseamna ca si eu imi pierd toata seara. Nici nu imi trecea prin minte sa ma apuc de alergat, e prea greu pentru sportiva de mine. Dar imi place campania lui Radu si el mi-a explicat ca se porneste foarte leger. Ora e tarzie pentru mine, de asta nu ma hotarasc. Presupun ca Isabela se trezeste mai devreme de 8, li se schimba orele in timp, dar mai dureaza vreo doi ani. Incurajator, stiu 🙂 Cand ii duci la gradinita, nu se vor mai trezi asa usor 🙂
nu-mi place să fac sport seara, nici soțului. Prea multă adrenalină în sânge și nu ne odihnim bine.
Mergeam la sală, la cursuri de grup, de la 7:00 am. Plecam de acasă la 6:30-6:40, ne trezeam la 6:00, sau la 6:15, iar micul dejun il serveam la intoarcere intre 8:50-9:15.
Acum, la 9:15 Isabella are primul somn, micul dejun il servim intre 7:30 si 8:00.
Recunosc ca astept vara, cand ziua se mai măreste, poate mi se schimba perspectiva.
Ies cu ea in parc și o las in iarba in timp ce eu fac exercitii, inainte de masa de pranz.
Spor la cautari Mihaela!