Stiti, mie imi place teribil schimbarea. Iubesc energia si entuziasmul generate de schimbarile bune. Pasiunea cu care incep sa scormonesc dupa informatii noi. Satisfactia ce apare la fiecare mica etapa sau pas parcurs.
Ce schimbari am facut
Atat de mult imi plac schimbarile, incat am facut cateva serioase.
Am renuntat la postul meu de profesor titular, doar ca sa ma intorc in Bucurestiul foarte iubit la momentul acela. Apoi am renuntat de tot la invatamant, ca sa incerc cu degetul mic lumea oamenilor de afaceri. M-am mai apucat de o scoala si am ajuns sa fac tot altceva decat scolile mele. Am plecat si de la serviciul acesta, si din Bucurestiul care ajunsese sa ma oboseasca prea tare…doar ca… dupa un an sa ma intorc in aceleasi locuri si rosturi.
Pot sa mai adaug nu stiu cate locuinte si prea multe-de-numarat mutari si as mai avea de insirat…, dar ati inteles ideea. Doar de vise mai vreau sa pomenesc. Un car, un vagon, un tren intreg…Macar pe sfertul sfertului de mi-ar iesi 🙂
Paranteza 1: a nu se intelege din randurile de mai sus, ca nu am tot respectul si admiratia pentru constanta, pentru efort sustinut si pentru oamenii care desfasoara si se desfasoara toute la vie intr-o singura meserie. A se intelege doar ca EU nu m-am putut imagina pe mine, facand un singur lucru 30 de ani de viata activa. Cand am simtit ca potentialul de entuziasm pentru o activitate scade in ritm accelerat, mi-am luat zborul spre alta. Paradoxal este ca sunt informata despre rolul constantei in performanta.
Paranteza 2: a nu se intelege nici ca vreau sa ma laud, obiceiul meu este sa imi analizez slabiciunile, nu sa ma laud pe blog. Iar analiza slabiciunilor o fac din doua motive: o data pentru ca vreau sa le diminuez, si a doua pentru ca nu imi pare fair sa le analizez pe ale altora.
Rezistenta la schimbare e mereu alaturi de dorinta
Inchizand toate parantezele, ceea ce am vrut de la insiruirea schimbarilor este intelegerea contextului in care-mi plimb gandurile prin lume, si anume faptul ca iubesc schimbarile.
Cu toate acestea, se impun doua precizari:
- si in mine, si in multi alti oameni, exista rezistenta la schimbare;
- aceasta rezistenta la schimbare se amplifica cu varsta. Nu stiu daca exponential, voi studia 🙂
In acest context, chiar nu pot sa pricep. Nici in ruptul capului nu inteleg de ce imi e atat de greu sa imi schimb integral stilul de viata. Sa adopt un stil de viata sanatos, cu tot ce presupune el. Adica sa reusesc ca in acelasi interval de timp sa ma ocup/ preocup si sa efectuez toate cele 3 componente ale vietii sanatoase: somn, alimentatie si MISCARE.
Citesc de 100 de ani. Aud tot de atatia ani (evident, exagerez serios). Dar nu exagerez cand spun ca am auzit de sute de ori ce inseamna viata sanatoasa.
Deschizi o revista…iti sare in ochi un articol despre una sau doua, sau toate cele trei componente. Deschizi televizorul si auzi: „pentru o viata sanatoasa faceti cel putin 30 de minute de miscare pe zi.” Pana si in romane oamenii mananca sanatos, pana si pe blogurile americane se alearga dimineata (nu am spus realitatea americana-ca ea e cam obeza).
La ce schimbare intampin cea mai mare rezistenta
Numai eu, NU si NU. Cu miscarea, fetelor! Asta-i marea buba a vietii mele. Cu alimentatia m-am straduit. Cu somnul stau binisor.
Cu miscarea sunt o catastrofa, cam cu spatele ca in poza de mai sus (de ce stateam cu spatele la baiat nu pot sa pricep :)) Si nu e de la varsta. Recunosc, cu jena si sinceritate, ca niciodata nu am facut miscare. Exceptand desigur, orele de „educatie fizica” din scoala si mersul foarte rapid de pe strada.
V-as povesti mai multe despre cum radeau copiii la probele de rezistenta si viteza, dar o voi face altadata, ca presimt iarasi un articol lung 🙂
Ca sa fiu sigura ca nu pierd esentialul, va scriu acum ca o parte din gandurile acestea au ajuns pe blog datorita unei campanii frumoase la care particip. Este vorba de #Articulo-Ruginoza, o campanie prin care Secom urmareste sa ne ajute in lupta cu degradarea articulatiilor, prin popularizarea produsului lor specific #MSMdelaSecom si prin miscare.
Mi s-a parut o idee foarte buna sa determini bloggerii sa faca miscare si sa scrie la cald despre modalitatile de a intarzia ruginirea articulaţiilor. Mi-a placut si termenul de ruginoza a articulaţiilor, este simpatic, nu-i asa?
Dar cel mai mult si mai mult, mi-a placut faptul ca datorita lor am facut miscare. Va spun sincer ca nu m-as fi mobilizat de una singura. Este momentul sa le multumesc pentru ideea frumoasa pe care au avut-o, adica cea de a ne determina sa facem miscare.
Revenind la firul intrerupt al actiunii de schimbare a stilului de viata, ma gandisem de multe ori de ce e atat de greu sa schimbi obiceiuri. Stilul de viata este format din mai multe obiceiuri, iar acestea trebuie schimbate pe rand. Stiu asta. Dar si stiind, lucrurile nu se intampla usor.
Pentru ca treburi, pentru ca vechime, pentru ca ritual, pentru ca… comoditate.
Cam cat ar trebui sa fie dorinta de schimbare
Si pentru ca exista in noi rezistenta la schimbare. Iar aceasta rezistenta exista chiar si cand avem dorinta. Daca dorinta e 51%, atunci se intampla schimbarea. Daca dorinta e 49%, atunci rezistenta e 51% si schimbarea nu se produce. Aceste cifre nu provin din studiile cercetatorilor britanici, ci din vasta si complexa mea experienta de viata. Deci sunt crase aproximari, nu le luati drept certitudini 🙂
La toate aceste lucruri ma gandisem ultima oara vara trecuta. Coborand de pe Ceahlau, constatam cu incantare cat de bine pot sa ma simt.
Ma refer la simtirea psihica, ca fizic imi cam tremurau picioarele. Si in zilele urmatoare abia te misti, toata lumea stie asta.
Dar linistea mintii e mare lucru si pe masura ce avansezi in varsta iti lipseste din ce in ce mai mult.
Imi propusesem sa ma apuc de sport. Asa cum pot eu, in ritm lent.
Al doilea moment de jena este recunoasterea faptului ca nu mi-a iesit treaba asta. Am urcat pe scari, renuntand cateva zile la lift. Dar comoditatea si ispita vitezei au castigat mica batalie 🙂
Mintea mea incerca sa afle de ce. Mi-a raspuns psihologul ca in toti oamenii exista rezistenta la schimbare, chiar si atunci cand, de fapt, o doresc.
De ce apare rezistenta la schimbare
Am derulat in minte filmul vietii, incercand sa inteleg mai bine rezistenta aceasta. Am identificat la mine, mai multe tipuri de rezistenta/comportament:
- opozitia la schimbare atunci cand nu cunosti sau nu crezi ca aceasta iti aduce beneficii. Aici nu intra miscarea, cunosc prea bine ca ea aduce beneficii. Dar rad de mine si acuma, cum nu pricepeam ca masina de spalat vase poate fi foarte utila la casa omului 🙂
- rezistenta la schimbarea pe care vor sa ti-o impuna altii. Nu ma consider nici incapatanata, nici aiurea orgolioasa. Dar cand altii vor sa imi impuna lucruri, devin. Uneori la modul inconstient, alteori la modul perfect constient.
- rezistenta la schimbare, datorata suprasaturatiei. Asa am patit in scoala cu anumiti scriitori. Slava cerului ca m-a apucat rar! Pe cat de mult a scris Sadoveanu si pe cat de mult l-am studiat(noi) in scoala, pe atata m-am incapatanat eu sa nu il citesc. Dumbrava minunata, Baltagul si Fratii Jderi si am refuzat sa il mai citesc. Nimeni nu e perfect, ce sa fac 🙂
- rezistenta generata de teama de a te expune. Aceasta este cam inconstienta uneori si multi oameni nu ar admite-o in ruptul capului. Stiu eu cativa, pe cuvant. Ti se pare ca te faci de ras, ti se pare ca oamenii vor rade. Ti se pare ca nu trebuie sa le inveti si faci pe toate. Asa ca mai bine stai cuminte in bancuta ta!
- rezistenta generata de comoditate. Aici nu ti se mai pare nimic, ori recunosti, ori nu. Dar e mai simplu, mai comod, mai rapid si mai usor sa faci doar ce stii si cum stii. Dupa care te intrebi de ce nu se schimba lucrurile, situatiile, viata.
- generata de lipsa de bani. O aud foarte des pe asta si o stiu bine si de pe pielea mea. In general, nu ne ajung banii sa le facem pe toate pe care le vrem. Solutia este sa analizam si apoi sa prioritizam, dar aceasta idee necesita un articol separat. Pentru ce este important sufletului nostru, e cazul sa bugetam banii. La fel pentru ce este important sufletului copilului si sotului.
Cam acestea le-am descoperit eu. Sigur mai exista, ca incepusem sa scriu cu vreo trei in minte si in timp ce scriam mai mi-au venit idei. V-am sfatuit sa scrieti, daaa?
Cum sa invingi rezistenta la schimbare
Aceasta era o intrebare. Cum sa invingi rezistenta la schimbare, sa o aduci acolo, la 49%?
Va marturisesc ca in ciuda complexei si foarte serioasei autoanalize 🙂 pe care mi-o fac de ani de zile, nu stiam raspunsul.
Noroc de psiholog si acuma de Secom 🙂
- Schimbarea se face treptat si usor. Tot asa cum exersezi muschiul vointei,-sa spun asa, cam la fel exersezi si muschiul schimbarii. Am avut tema sa fac mici schimbari timp de doua saptamani. Cum ar fi sa schimb ordinea in care fac treburile dimineata. Sa schimb mici portiuni din drumul spre serviciu. Sa cobor mai inainte sau mai departe de statia ta de destinatie. Sa caut in garderoba proprie lucruri pe care nu le-am mai purtat. Sa mai ies in oras. Sa ma mai intalnesc cu o prietena. Marunte, deci. Si nu trebuiesc repetate. Ideea nu este de a crea o alta rutina sau obicei (acest lucru necesita mai multa treaba si consuma mai multa energie-e alta etapa), ci de a deschide calea schimbarii. Asta inseamna ca activitatile noi nu le repeti. Trebuie doar sa fie usoare si altele.
- Sa lasi mintea deschisa si sa profiti de ocaziile care apar. Sa urci in trenul ce trece pe langa tine. O sa spuneti ca acest lucru este evident, ca toata lumea stie si face. Nu cred! De obicei, lumea este foarte setata si focusata pe ce si-a propus, motiv pentru care ori nu vede trenul, ori nu vrea sa urce in el, pe motiv ca nu ajunge unde trebuie.
E momentul sa revin la Secom si sa admit ca nu mai departe de anul trecut, poate nu as fi participat la campanie. Lasand la o parte faptul ca nici nu eram in grupul Digital Parents Talks, as fi putut gasi o multime de motive sa nu particip. Pornind de la oboseala, de la alte treburi pe care le faceam, de la programul evenimentelor care presupunea zile de concediu, etc. Anul acesta s-au aliniat altfel planetele si am participat.
Trenul in care am urcat este campania organizata de Secom.ro
Compania este lider de autoritate in solutii de medicina integrativa, care raspund nevoilor unui lifestyle sanatos al omului modern. Formula naturala a produsului #MSMdelaSecom ofera suport pentru reducerea durerilor osteorticulare si musculare. Contine 5 ingrediente naturale: MSM (MetilSulfonilMetan OptiMSAM®) si extracte din Gheara diavolului, Curcuma, Boswellia, Gheara matei cu actiune reconstructoare la nivelul tesuturilor. Mai multe informatii gasiti aici.
In lupta cu #Articulo-Ruginoza, Secom a pregatit un curs de cycling pentru a ne pune in miscare articulatiile si mood-ul.
Voi povesti separat cum a fost cu miscarea articulatiilor mele in curs de ruginire, cu voia buna ce a insotit-o si cu efectele sportului asupra unui psihic ce-si cauta echilibrul castigator in lupta dintre dorinta si rezistenta la schimbare.
Daca v-a placut ce ati citit si rezonati cu ideile din text, mi-ati face o mare bucurie distribuind articolul. Am vazut ca ati tinut cont si alta data de rugamintea mea si vreau sa va multumesc pentru ajutor! Chiar se vad rezultate si parca mi-a crescut elanul sa scriu!
curs de cycling?hm, interesant!eu folosesc bicicleta medicinala, acasa.
Foarte bine faci. Daca mi-as fi luat bicicletă mai demult, la mine sigur devenea umeras pentru haine 🙂
Vezi, spinning-ul ăsta ți-a făcut și poftă de scris! :))
Aoleu, dar cata poftă ☺ Parca n-am mai scris de un secol. MULTUMESC ☺☺☺☺
am citit asta si m-am suit pe bicicleta.
In rest, miscarea se poate face si fara bani: alergat usor, plimbari lungi afara, inside: youtube si pachete de exercitii etc. Problema mea este la fel ca a ta: lancezeala…
Referitor la urcarea pe bicicleta, mi-a venit o replica de-a lui Mihnea: „bun, asa!”
In rest, total de acord cu tine, exact asa gandesc de cand ma stiu. Acuma, la sala mi s-a parut mult mai usor de facut. Nu mai trebuie sa te montezi singur, doar te duci pana acolo. Mai departe nu am mai simtit efortul, e mai placutsi mult mai antrenant. Motivatia e problema, am facut singura, acasa, 5 minute dimineata, timp de aproape 2 ani. Dar nu am considerat-o prea miscare, era mai mult o incalzire si apoi terminam. Apoi am renuntat, desi imi facea bine la durerile de mijloc. Cine se motiveaza singur, e perfect! Dupa ce am fost acolo, pentru mine pare mai usor asa.
Eu am noroc ca n-am voie sa fac efort :))))
Faza cu norocul e o gluma, dar chiar daca n-am voie sa fac efort, tot mai fac niste exercitii zilnic, ca sa nu ma ia din nou durerile de la spondiloza. Faza faina e ca functioneaza, deci miscarea chiar e buna, daca o poti face cu regularitate, fa-o, ca n-o sa iti para rau.
Cum spuneam in raspuns la o femeie, am facut o vreme. Era prea putin, dar imi facea bine la mijloc. Sper sa reusesc sa continui cu un antrenor, imi doresc mult. Psihicul meu a simtit efecte minunate si acelea nu erau vizinile la 5 minute de rotatii si incalziri 🙂
M-am bucurat mult sa citesc despre acest subiect aici, chiar acum doua saptamani am sustinut un workshop pe fix aceeasi tema.
Eu cred ca motivul cel mai puternic pentru care suntem rezistenti la schimbare este pentru ca ne place inertia. In al doilea rand, fiinta umana este facuta sa caute confortul si placerea, iar schimbarea presupune o iesire dramatica din zona de confort.
Cum sa facem sa implementam schimbari sustenabile? Cred ca raspunsul este sa facem pasi marunti, dar zilnic. Sa nu ne propunem marea cu sarea, dar sa fie un efort consecvent.
De cand sunt insarcinata, incerc sa ma misc zilnic cel putin 30 de minute. Uneori au fost 45, alteori 60, si alteori (dar mai rar) nu am reusit deloc.
Dar 30 de minute nu este un target imposibil.
Cand chestia asta imi va fi intrat in rutina, o sa trec la urmatorul nivel in ceea ce priveste sportul.
Si eu m-am bucurat foarte de comentariu. Bine ai venit pe blog, Sanziana si te mai astept cu mare placere. Deci esti trainer, interesant workshop.
Foarte corecte motivele pe care le-ai scris. Inertia, confortul si placerea ne tin asa intr-un fel de bula de lene. Am o prietena si colega, Mihaela Cocheci-despre care am tot scris aici, ce a iesit la pensie si s-a inscris acum la Facultatea de Arte Plastice, ea fiind economist dar picteaza de muuuulti ani. A trecut pe la noi saptamana trecuta cu o prajitura speciala si cu o tolba de povesti. Se intorsese dintr-o excursie grozava si intre cursuri, invatat la anatomie, pictura si tot felul de activitati; se trezise la 5 in dimineata aceea ca sa ne faca prajitura. Nu m-am abtinut sa nu o intreb cum de le reuseste pe toate. Mi-a raspuns ca „din ce faci, ai mai tot face si daca stai..tot ai sta” Mi-a ramas intiparit, chiar mai vreau sa scriu special despre ea. Excat asta simt si eu, comoditatea aceea ne tot tine pe loc si trage in jos. Sarcina usoara iti doresc, este excelent ca reusesti sa faci atata maiscare pe zi. Si nastere usoara cand va fi, oricum ne mai vedem de acum incolo!
Am și eu un umeraș din ăla pentru haine! :))
Lăsând gluma la o parte, mișcarea e esențială, dar mie mi-e tare lene dimineața, iar mai târziu nu mai am timp de ea…
Eu nu am luat bicicleta, stiam clar ce voi face din ea 🙂
De multe ori m-am intrebat cum am reusit perioada aceea destul de lunga, sa fac minutele alea de gimnastica la prima ora. Putine, nesemnificative, dar le-am pierdut si pe ele. Nu se compara ca stare cu o ora de cycling, insa le vreau si pe ele inapoi. Nu mai spun ca se intampla in aceeasi perioada in care ma trezeam la 5,30 si scriam luni-vineri pe blog. Alta treaba pe care nu stiu cum de am reusit-o atunci si nu o mai reusesc deloc, acum 🙂
Impresionant articol.
Multumesc, e încurajator sa aud acest lucru de la tine