Ca tot omul care-si face blog, la inceputuri am ales sa-mi fac si eu un blogroll rasfoind prin cele ale prietenilor pe care deja ii stiam. Pe Ella am descoperit-o la Cristina si am fost incantata de frumusetile ce ies din mainile ei harnice.

Pe langa tricotajele deosebite, mi-a placut si felul in care scrie. Cu suflet, cu sinceritate si caldura. Povesteste asa de frumos, incat ma face sa ma simt ca la gura sobei, intr-o seara de Craciun.

De aceea mi-am propus ca atunci cand voi mai scrie despre ea, sa fie prin preajma sarbatorilor de iarna.

In vara am facut o pauza mai lunga si nu prea am mai fost la curent cu evenimentele. Cand am revenit si mi-am luat la citit oamenii dragi, am dat la Ella peste o poveste ce m-a emotionat profund.

Pentru ca se potriveste foarte bine cu zilele acestea si cu vechile mele impresii, mi-am zis sa dau povestea mai departe.

Ea a inceput intr-o seara in care Ella se lupta cu singuratatea-cea mai mare din fricile vietii ei. Stiu frica asta, m-a bantuit si pe mine, ani buni. Spre deosebire de mine, ea avea blog la acel moment si si-a scris gandurile printre taste. Concluzia acelui articol este urmatoarea:

„Cred că trebuie să îmi număr bine, bine de tot binecuvântările, să fiu recunoscătoare foarte tare pentru tot ce încă am, și să sper. Să sper că Dumnezeu va face din imposibil, posibil. Că va face pentru mine lucruri care nici nu-mi trec prin cap, și că va face ceva așa de minunat cu viața mea, ceva ce-mi întrece imaginația, și-o să mă uit în urmă și-o să zic: ” la asta nu m-aș fi gândit nici într-o mie de ani!”.

Peste o jumatate de an, a scris continuarea acelei seri. Ella este o mama si o sotie minunata, care nu isi daduse bacul din motive foarte intemeiate, ce apar uneori in viata omului. La vremea la care se sustine in mod normal acest examen, a trebuit sa il amane. Si-a spus ca va fi doar un an, dar apoi nu a mai fost timp de el. Ca viata te copleseste cu iuresul ei si nu intodeauna mai este timp si de invatat. De aceea as insista pentru copiii astia, sa faca lucrurile la vremea lor. Dar ei nu citesc pe aici si daca citesc nu le-ar prinde rau, ca tot vor vedea ca se poate. Mai greu, dar se poate.

Asa a fost si pentru Ella. Mai greu, pentru ca a trebuit sa amane bacul 25 de ani. Si-a facut o familie, a crescut un copil minunat, a muncit in tot felul de locuri si a avut tot felul de activitati. Cel mai mult i-a placut sa faca fotografii. Iar din toate locurile in care aceasta ocupatie a dus-o, cel mai mult i-a placut la gradinita. Insa a trebuit sa renunte din cauza alergiei la substantele din laboratorul foto.

Si-a luat o masina de tricotat si a inceput sa creeze lucruri frumoase. Le puteti vedea si pe blog si pe magazinul ei de pe crafty. Am cumparat si eu ceva din ele si le port cu mare drag!

In seara cu postarea despre singuratate, i-a venit ideea sa isi dea bacul. S-a apucat de invatat, a studiat cu seriozitate si perseverenta si l-a luat cu brio. Apoi s-a incris si la facultate. A intrat cu media 9,18.

Nu-i asa ca totul este ca o poveste de Craciun?

Nu-i asa ca este deosebit de emotionant sa citesti despre o persoana reala care depaseste tot felul de temeri si de blocaje si realizeaza un lucru foarte important, atunci cand nici nu mai credea ca il poate obtine? Nu-i asa ca este impresionant sa te apuci de invatat dupa 25 de ani si sa ai rezultate asa de frumoase?

Acum este studenta cu acte in regula, in acelasi timp cu frumoasa ei fata.

Toata povestea aceasta de suflet frumos, cu mai multe detalii emotionante-cum ar fi o discutie intre doua fete ce dadeau bacul- o gasiti in articolele ei:

http://ella-anghel.blogspot.ro/2016/09/de-azi-sunt-studenta-cu-acte-n-regula.html.

http://ella-anghel.blogspot.ro/2016/09/inceputul.html

http://ella-anghel.blogspot.ro/2016/10/si-pana-la-urma-viata-e-frumoasa.html

Nu intra toate linkurile, ca aceasta tema imi face mereu figuri. Dar am pus adresa integral, deci puteti citi articolele.

Eu va mai dau doar un citat, si acesta datator de fiori:

„Deci, dacă te bate capul să te avânți spre ceva ce ți se pare greu de realizat, greu de trecut, un fel de Everest, poți s-o faci. Dacă eu am putut, oricine poate. E adevărat, e mult mai ușor dacă ai un sprijin, pe cineva care să te susțină, și dacă nu ai pe nimeni, mă ofer voluntar (nu glumesc!). E la fel de adevărat că trebuie să ai încredere în tine și neapărat în Dumnezeu. Și – musai!- trebuie să fii perseverent: chiar dacă tocmai ai aruncat caietul cu eseuri cât colo, de i-a zburat coperta, te duci fain-frumos și-l aduni de pe jos, și o iei de la capăt.”

Este din http://ella-anghel.blogspot.ro/2016/09/inceputul.html

Si mai vreau doar sa va spun ca atunci cand veti avea nevoie de lucrusoare frumoase, pentru voi sau pentru cadouri, puteti merge cu incredere la Ella, o fata cu suflet si maini de aur- vorba povestii.

Afara chiar a inceput sa ninga, acum am si decor frumos la povestea noastra de Craciun!