Din cauza unui eveniment important ce nu m-a lasat nici sa deschid blogul zilele acestea, ieri dimineata atata m-am sucit prin casa, ca am plecat mai tarziu ca de obicei. Da’ m-am imbracat frumos 🙂 Urc intr-un taxi si ma intampina un domn usor negricios cu o barba alba, ingrijita. Zambind pe sub mustata tot alba, imi zice:
– Dumneavoastra ati adus iarna aceasta, doamna?
– Eu zic ca dumneavoastra, ca ati iesit inaintea mea, ii raspund zambind, amintindu-mi ca acelasi lucru il auzisesem si cu cateva zile in urma, la alt domn taximetrist. Cred ca i-a invatat compania cum sa deschida in mod amuzant o discutie 🙂 , ca in ultima vreme soferii de taxi par ca ar avea nevoie de ceva educatie. Daca zilele trecute as fi avut chef de vorba si nu mi-am gasit partener in soferul acela, ieri chiar nu aveam deloc stare de vorbit. Dar ma trezesc continuand, in timp ce totusi imi spuneam singura ca mai bine as mai citi un pic:
– Parca ne-a luat prea repede frigul asta.
– Da, asa e, maine-poimane trebuie sa scriu scrisoare Mosului. Am o nepotica. Anul trecut i-am scris lu’ Mosu ca tot anul imi ceruse o papusa si bucatarie pentru ea.
– Cati ani are?
– Trei si un pic.
– Sa va traiasca!
– Multumesc. Asa sa fie la toata lumea! Este o smecheraaaa si o vorbareataaaa, umple casa cu ciripitul ei: „Mamaie, tataia nu a fost cuminte. In palc a baut tlei beli si a volbit cu tlei doamne”. Nevasta-mea o intreaba daca erau tinere doamnele acelea si ea raspunde ca erau babe ca si ea. Eu o intreb daca de inghetata nu mai stie si ea ii spune nevesti-mii ca a inteles „glesit”, ca tataia nu a baut nimica. O scot in parc si ii mai iau cate o inghetata, desi nevasta-mea si fii-mea nu sunt de acord cu inghetata. Da’ eu ii iau, o las sa se topeasca si ii dau incet cate o lingurita. Acuma trebuie sa scriu scrisoarea Mosului. Poate o sa primesc si eu ceva, anul trecut toata casa a primit, numai tataia, nu. M-am imbracat in Mos, le-am dat cadourile, mi-a spus „Catelus cu palul clet” si apoi m-am dus sa ma dezbrac in alta camera. Cand m-am intors, imi zice bucuroasa”
„- Tataie, a venit Mosul!
– Daaaa, si ti-a adus ceva, tataie?
– Da, mi-a adus. O papusa si o bucatalie.
– Da lu’ mamaia i-a adus ceva, tataie?
– Un palfum.
– Da’ pisicului si catelului le-a adus ceva, tataie?
– Da, le-a adus mancale.
– Da lu’ tataia ce i-a adus?
– Nimita. Tataia nu a fost tuminte. A baut bele si a fumat tot anu’. D-aia nu i-a adus Mosu si lui tadou.
– Bine, ma tataie, bine! Tataia nu a fost tuminte!”
– Ce dulcica-i! Sa va traiasca! spun amuzata, gandindu-ma ca nu mai am cum sa citesc, dar omul e simpatic tare si nu-i bai daca nu citesc acuma. Sta cu dumneavoastra?
– Da. Parintii sunt in Tenerife, vin acuma, de Craciun. La toamna vor sa ne-o ia, trebuie sa o duca la gradinita acolo, sa invete limba si sa creasca cu parintii ei. Nevasta-mea nu mai poate de ciuda, tot imi zice ca ne ia fata si ramane casa goala. „Ai innebunit, femeie? Ce, e fata ta?” femeia imi spune ca ramane casa goala, ca o sa sufere mult, ca ce se face ea fara fata, fara copil in casa? „Pai ce sa facem? Avem pisicul si cainele, ca doar n-oi mai fi vrand copil, acu’, la 56 de ani? Ce, ai innebunit? Daca mai vrei copil, ar trebui sa sar gardul, la vecina, ca-i mai tanara. Fac copilul si-l aduc acasa, e bine asa?”. „Te omor, iti rup picioarele, nenorocitule, nu-ti ajunge ca te-am prins odata, acu’ 35 de ani?” Nu ma prinsese cu nimeni, continua sa spuna domnul, doar ca m-a prins la restaurant cu una. Fetele i-au spus mereu ca la restaurant e una, si in pat e alta. Dar ea o tine de atuncia, ca dupa restaurant oricum urma patul, noroc ca m-a prins ea la timp. Si continua ca daca ma duc la vecina, peste gard, imi pune otrava in mancare si mie si vecinei. Atunci, stai femeie linistita. Si lasa copilul sa se duca cu parintii lui, ca noi suntem mosi si ramanem aici, cu pisica si cainele.
– Hihi, simpatica si doamna, nu doar dumneavoastra! Sunt bine copiii in Tenerife?
– Foarte bine, doamna, multumesc lui Dumnezeu! S-au chinuit ei putin-un an doi, dar acuma sunt foarte bine. Vor sa ia si fata cu ei, e normal. I-a ajutat Dumnezeu, au avut noroc de oameni buni. Acum 8 ani a fost un targ de joburi, aici la Pavilionul Expozitional. Fata mea facuse A.S.E.-ul si gineri-miu e inginer. Dar nu le-a fost rusine sa munceasca. I-a angajat acelasi patron pe amandoi, ea pe post de secretara si el ca sofer. Au muncit mult. Omul i-a placut pe amandoi si cand au zis sa-si ea un apartament mic, nu i-a lasat sa faca credit la banca. A luat el apartamentul, le-a oprit cate 300 de euro la fiecare si asa si-au platit casa mai usor. Acuma i-a ajutat sa isi faca si afacerea lor. Daca el are 1000 de turisti, le da si lor 100. Spania a avut multe probleme cu criza asta, dar turimul tot a mers, doamna. Imi spun copiii ca vin o groaza de nordice, de olandeze, de britanici. Merge turismul in Tenerife, merge chiar bine.
– Ce poveste frumoasa! Sa va traiasca, sa fie fericiti si sa le mearga bine! Fata e singurul copil?
– Nu, doamna. Am cinci fete.
– Cinnnnnci. Wow!!
– Da. Cinci. Nevasta-mea a vrut neaparat un baiat. Am tot facut fete, ea fiind convinsa ca urmatorul copil va fi baiat. A cincea oara m-am dus la maternitate asa de beat, ca nici nu mi-am dat seama ca am dat florile femeii de serviciu, in loc sa le dau doctoritei. Era tot o fetita de 3,4 kg, sa-mi traiasca mi-am zis! Nevasta-mea ar mai fi incercat din nou. Simtea ea ca acuma vine si baiatul. Vedea semne peste tot. I-am zis ca daca mai vrea inca un copil sa se duca peste gard, la vecinul, ca mie imi ajunge. Nu s-a dus!
In ritmul acestei povesti saltarete, optimiste si datatoare de energie, nici nu stiu cand am ajuns la destinatie. Mi-a mai spus si cum se schimba femeile, cum sunt ele doar lapte si miere, un an-doi dupa casatorie si cum dupa aia iti tot arata cu degetul patul de langa. „Vrei sa merg la vecina, sa sar gardul” o tot intreb eu. Dar acuma nu cred ca mai are ea grija asta. Ca de-aia tot mi-o arata cu degetul patul de langa. Mi-a mai povestit inciudat si cum s-a suparat acu’ o luna pe doua din fetele lui. Isi facusera alte planuri de Craciun si nu vroiau sa vina acasa. Le-a certat rau si le-a inchis telefonul.”De-aia m-am chinuit si m-am luptat eu sa le cresc, sa le tin pe toate in facultati? Ca sa nu am casa plina nici macar de Craciun? Sa vina aicea, sa petrecem cu totii, sa rasune casa iar de veselie. Bem, mancam, gatim, ne povestim si o tinem asa doua saptamani! Porcul l-am luat. Adica, l-am ales si il iau cand trebuie. Mi-l hraneste de acuma doar cu porumb”. Fetele au tot sunat-o pe mama sa intrebe daca i-a trecut domnului supararea. Mama le spunea ca nu si pana l-au urma si-au schimbat programul si vin toti acasa.”Doua sunt in tara, celelalte nu. Macar de Craciun sa ne adunam cu totii, doamna!”
. Cum este sa cresti cinci copii, mie mi-e greu uneori, si am doar unul?
– Ooooo… Asa frumos! Ce veselie era la mine in casa, ce galagie, ce bucurie si ce de certuri. Cu atata drag le-am crescut! Eu am fost sofer pe tir, eram plecat de acasa cate doua saptamani. Le duceam dorul foarte mult. Cum veneam acasa, ma puneam in patru labe si dadeam pe rand, cu fiecare in spate cate o tura de sufragerie. Nevasta-mea ma certa, ma trimitea sa ma odihnesc ca oi fi obosit. Dar mie atata imi lipseau cand eram plecat. Cum sa nu ma joc eu cu fetele mele. Mi-au zis ca le era frica de mine, desi nu le-am atins niciodata. Dar le speria nevasta-mea ca vin si le bat cu cureaua. „Cum sa le potolesc pe nazdravanele astea?”
Mi-a parut rau cand am coborat din masina, as fi inconjurat Bucurestiul sa mai ascult, asa era de simpatic domnul. Azi am intarziat iar, dar m-am gandit ca nu se pune dupa ziua de ieri. M-am trezit cu noaptea-n cap sa scriu istoria aceasta, mi-ar fi parut rau sa o pierd. Si mi-am zis ca poate v-o insenina si voua weekendul.
Mie mi-a mers bine ieri. Am rezolvat o problema destul de importanta, mi-a purtat noroc domnul taximetrist. La sfarsitul programului de lucru dau fuga-fuga la scoala ca m-au chemat de urgenta. Domnisorul a facut nazbatii. Mai vreau sa vorbesc cu ceva profesori, sa aflu si eu notele de anul asta si apoi sa vin iar pe fuga-inainte spre casa, ca vine cineva pe la noi si nu am pregatit una-alta.
Cum o fi, Doamne, sa cresti cinci copii???
„Frumos!” Asa mi-a raspunsul domnul cu barba si mustata ninse de ani. Si eu il cred, caci se vedea pe fata lui si se simtea din fiecare vorba cat de plina i-a fost si ii este viata.
Mi-a placut mult de tot povestioara ta.
Eu cred ca e mai usor sa cresti doi sau de la doi copii in sus, decat unu’ singur, chiar si pentru simplu motiv ca are tovaras de joaca, daca nu din alte motive. 🙂
Te pup!
Mai, Ella, s-ar putea sa ai tu dreptate. Din unele puncte de vedere, e posibil sa fie mai usor. Dar nu stiu pe viu, nu am experimentat 🙂 Evident ca din punctul de vedere al copiilor este cel mai frumos asa.Te pup si eu!
faine povesti la taximetristii din bucuresti. Cand eram tinerica ( si fara copil :d) mergeam mai des cu taxiul, si cunoscui oameni si oameni 🙂 .
Cum o fi sa cresti 5 fete? cum o fi sa cresti cu inca 4 surori? ( fug in Tenerife si daca o intalnesc pe fiica sa, o intreb :D)
Sa stii ca acuma nu mai sunt taximetristii de mai demult. O mare parte din ei sunt de-a dreptul badarani. Domnul nostru este rara avis in zilele astea si este de apreciat si din punct de vedere am comportamentului cu clientii lui. Dupa cum spunea si Ella, cred ca a creste cu 4 surori e superfain. Dar stii ceva? Merg si eu cu tine in Tenerife sa o intrebam pe fiica domnului, chiar ne trebuie certitudini la acest capitol 🙂
dincolo de gluma eu luai deja bilete 😀 si acum cautam scuza sa lipseasca copchilul de la scoala :D.
Eheee, la mine doar cu gluma 🙂 Tu esti om serios! Fa-i un bilet din acela de invoire. Sa o cauti neaparat pe fata domnului 🙂
Ce poveste frumoasa! Noi avem 4 fete si eu tot zic ca urmatorul e baiat…apoi nu mai stiu ce o fi, voia Domnului, oricum. L-am vazut pe sotul meu la batranete, doar ca al meu nu e plecat … mai mereu se joaca cu ele avionul si cortul cu paturile. Ganduri bune
Multumesc, Ramona si felicitarile mele sincere. Daca stiam, iti luam tie un interviu si scriam, trebuia sa imi spui 🙂 Lasand gluma la o parte, sa stii ca am doua colege cu 3 copii si mereu le-am spus ca sunt mame eroine. Asa e, ce o da Domnul, ca iubit va fi la fel! Sa va traiasca si sa creasca frumos fetele voastre! Sa va bucurati de ele mereu, asa ca domnul despre care am scris! Si te rog sa ii transmiti neaparat felicitari si sotului tau, e tare frumos sa te joci cu copiii. Si al meu s-a jucat, dar mie nu prea mi-a iesit suficient de mult si de bine. La mine si joaca era serioasa 🙂
Agitatie si multa zarva, e fain sa cresti cu multi frati, eu am trei frati! Sanatate sa fie, intelegere si daruire… Usor nu-i pentru parinti, dar cata bucurie aduce!
Am ras copios!
Uite cat de multa lume are frati/copii multi si eu acuma aflu 🙂 Pentru copii este minunat sunt absolut sigura, iar parintii merita felicitarile noastre. Oameni puternici, curajosi si credinciosi, eu asa ii consider! Sa va traiasca si sa va bucurati de ei, Mihaela si la fel sa va bucurati si intre voi, frati, unii de altii!
Cineva spunea ca de la trei in sus se cresc singuri :).
Fain articolul, si eu am avut o discutie frumoasa cu un taximetrist saptamana trecuta, chiar pot spune ca mi-a inseninat ziua respectiva… imi povestea despre nepotica lui de vreo 3-4 anisori.
Hihi, creeeezi? Ceva ajutor sunt sigura ca ofera cei mai mari dintre ei. Aseara am mai aflat de o doamna cu cinci copii, intre 1 si 6 ani, dintre care si o pereche de gemeni. Imi spunea sotul meu ca i s-a parut deosebit de calda si de buna. Simpatici unii taximetristi, eu asa ii stiam inainte. Dar de la o vreme parca sunt mai multi ceilalti, cei pe care ii deranjezi de la telefoane, cand urci in masina lor 🙂
O poveste tare frumoasă, spusă cu har! Mi-a luminat ziua, mulțumesc, Mihaela! ☺
Ma bucur mult, Zina! Multumesc si cu placere, in acelasi timp!
Mamaaaa, ce poveste frumoasa!!!! Faza cu saritul gardului m-a amuzat maxim. Si da, si mie mi-a luminat seara. Suntem norocsi cand intalnim povesti din astea. Parca viata pare mai frumoasa… Multumim, Mihaela draga!
Aia cu saritul gardului a fost cea mai amuzanta. Revenea periodic la ea. Si mi-a mai placut si cand a povestit ca l-a prins la restaurant, si de copiii din Tenerife si de nepotica. Adica, tot, hihi1 Te pup, Dana!
🙂 foarte frumoasă povestea! și tatăl meu are varianta lui, asemănătoare 🙂 7 fete, apoi doi băieți, apoi mezina. Acum, la 58 ani, are parte de nepoți băieți 🙂 primele cinci suntem căsătorite și dacă înainte de a pleca fiecare la casa nostră ni se părea prea strâmt locul, azi ne bucurăm oricând de fiecare întâlnire în casa părintească 🙂
Lidia, ma bucur mult ca ti-a placut, mai ales ca tu traiesti pe viu o asemenea poveste, chiar la dublu as putea spune! Calde si sincere felicitari parintilor, este impresionant sa ai asa de multi nepoti(nu mai zic de copii ca in tot articolul mi-am transmis admiratia)Si ma gandesc ca vor fi si mai multi, adevarate sarbatori intalnirile voastre. Cred ca o fi ceva cam ca in Singur acasa, inainte ca protagonistul sa ramana chiar singur in toata casa :):):) Frumos, foarte frumos-mai ales acum, ca se apropie Craciunul. Sper din suflet sa ne mai vedem/auzim/citim!
Super dragut totul…domnul, povestea, stilul tau si faptul ca ti-a inseninat ziua. Pana la urma totul e despre perceptii, nu ? Si despre a lua lucrurile mai usor, mai cu relaxare. Asta trebuie noi doua (si nu numai noi), sa invatam. Te imbratisez, va fi bine, ai incredere !
Ralu Teo
Foarte buna concluzia de a lua lucrurile mai usor, chiar este una din lecțiile mele neinsusite! Domnul acesta sigur a invatat aceasta lectie, nu vad cum altfel poti sa cresți 5 copii. De meditat si incercat, multumesc Ralu!