Ma gandeam eu ca ar fi bine sa reiau scrisul pe blog si, cu incetinitorul, ma mai si urnisem putin. Dar nu-i usor sa regasesti ritmul muncii, mai ales dupa ce l-ai lasat balta o vreme. Adica al inca unei munci, sa nu credeti ca nu fac nimic pe lume 🙂

Am primit un imbold de la Iulia si asa cum a sperat, am deschis astazi blogul cu intentia de a-mi mai organiza ideile si a incerca niste randuri. Sper sa si iasa ceva. Multumesc Iulia, uite, ma straduiesc!

Nu mai am mintea prea ordonata si sunt intr-un mic impas asupra subiectelor blogului, dar aceasta idee o voi dezvolta separat.

In toata perioada aceasta de vacanta, m-am gandit de multe ori la voi si la blog. Mi-a fost si dor uneori, mi-au revenit si indoielile alteori. Nu ma surprinde acest lucru, ca sunt obisnuita cu sucelile mele. Am observat insa, mustacind amuzata, un paradox al bloggingului. Si nu e prima oara cand il constat.

In timp ce eu ma semihotarasem sa ma las de sportul scrisului, sa renunt la acest exercitiu si sa imi dedic mai mult timp familiei, prietenilor si altor incercari, blogul avea zilnic tot mai multi cititori. De la inceputul verii se invarte pe la 700 de vizitatori unici pe zi, iar in august si o parte din septembrie au fost spre 900. Ironic, nu? Sa te opresti din scris si sa creasca vizitatorii. O fi aceasta reteta succesului? 🙂

Hihi, sigur nu este aceasta, dar nici nu stiu care sa fie. Cred ca a fost o combinatie intre trecerea pe worpress si publicarea unor articole de utilitate, ca acestea au fost cele mai citite.

Bineinteles ca numarul cititorilor obisnuiti, al celor care revin cu regularitate pe blog, a fost in scadere. E normal sa se intample astfel cand scrii rar si foarte rar. Au crescut cei veniti din motoarele de cautare, in special din Google.

Ar fi trebuit sa fie si acesta un imbold. Nu pot zice ca nu a fost deloc, insa efectul lui a fost tare intarziat. Daca nu aveam concediul si daca nu era participarea baiatului la expozitia de pictura, nici o idee nu m-ar fi urnit din barlog.

Printre treburile pe care le-am avut in zilele de week-end, m-am gandit sa fac ceva poze pentru o postare de capsule wardrobe personal, dar eram atata de scufundata in hainele de care vroiam sa eliberez dulapurile, ca nu mai exista energie si pentru fotografii.

Dar imboldul de a fotografia mi-a venit din alt loc. Aflasem ca la Manastirea Plumbuita se va face tirnosirea altarului de vara si cu aceasta ocazie va fi adusa de la Ghighiu, icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului.

Vroiam sa mergem la manastire duminica, dar sambata seara m-a sunat o prietena si mi-a spus ca este putina lume la manastire. Asa ca am lasat hainele balta si ne-am dus si noi.

Cu mult timp in urma, am fost la Ghighiu si m-am rugat la aceasta icoana pentru o importanta dorinta a vietii mele. De atunci am sentimente deosebit de speciale pentru icoana de la Ghighiu a Maicii Domnului.

Nu puteam sa nu merg la Manastirea Plumbuita, acum cand era atat de aproape de noi.

Si nu puteam nici sa nu fac cateva fotografii, ca sa va arat icoana, lumea, si noul altar de vara al manastirii. Fotografiile nu le-am facut sambata, ci aseara, cand am mai facut un drum. Spre deosebire de ziua precedenta, aseara chiar era multa lume.

Cam acestea mi-au fost imboldurile, sper sa fie de durata 🙂
Va las cu fotografiile si ne reauzim.

 

altarul de vara al Manastirii Plumbuita

Icoana de la Ghighiu a Maicii Domnului

Icoana de la Ghighiu a Maicii Domnului

 

 

o straduta

o straduta pe care am fost prima data aseara