Nu o bulina de-aia de se pune copiilor in piept, la gradinita, ca recompensa ca au fost copii buni. Ci o bulina medicament. O pastila, un medicament.

Da’ problema este ca nu stiu de care…si de-aia va cer voua ajutorul 😛

Asa..

Asta cu bulina e de la mamaia mea. V-am povestit vreodata de mamaia? Cred ca nu.

Era odata o mamaie intr-un sat din Baragan. Avea o casuta mereu alba, vizavi de cimitirul in care crestea sapunel. Nepoata se trezea dimineata, la diferite ore ale ei, si imediat striga cat o tinea gura „mamaaaaaaiiiiiieeeeee…”. De ce striga ca din gura de sarpe, nu prea mai stie ea acuma, dar parca isi aminteste ca ii era mereu teama sa nu o piarda pe mamaia. Sa nu plece cumva, pe undeva departe, ca tare o mai iubea nepoata.

Mamaia era de obicei la via din capatul ulitei, care era si capatul satului si care era foarte aproape de casa alba. Practic, cum se termina cimitirul cu sapunel si alte flori, incepea via. Si pana se trezea copila, mamaia mai muncea prin vie.

Ca dupa aceea, facea treaba in curte, in timp ce copila dintr-un butoi, admira puisorii galbeni din batatura. Acolo ma punea, intr-un butoi mai mic, ca sa nu misun prin toata curtea cu pericole.

Sau ca sa nu fiu eu un pericol pentru orataniile curtii. Ca daca ma gandesc cati puisori am sacrificat…este mai posibila a doua varianta 🙂 Imi erau nespus de dragi si mereu vroiam sa-i mangai. Nu stiu cum faceam, mi-au spus ca probabil ii strangeam in mana fara sa dozez bine stransoarea. Imi amintesc cum mergeam cu mana intinsa si cu ochii inlacrimati si ziceam printre sughituri „mamaie, puiuuu”

Ufff, ce copil tembel.

Mamaia, draga de ea, nu ma certa. Eu imi amintesc cu ce drag ingrijea closca si cum purta ea la mana un fir de martisor ca sa ii „cada closca”. Si cand ii cadea cate una, ce bucurie mai era pe ea.

Dar nu trebuia sa va spun de bulina?

Cand venea mamaia de la via pe care o tot plivea, lega si nu stiu ce mai facea pe acolo, ma mangaia pe cap si pregatea ceva de papat.

Daca sucirea timpului ar fi la degetul meu mic, i l-as fi dat pe Mihnea in vie.

Dupa masa, lua bulina. Ce credeti ca era bulina aceea?

Antinevralgic.

Mamaia avea mereu pe lada studiolului, o folie luuunga de hartie alba – le mai tineti minte?- in care erau incapsulate pastilele de Antinevralgic. Era nelipsita bulina din casa.

Cand venea mama de la oras, eu ma repezeam la portocalele si dulciurile mele, iar mamaia intreba infrigurata daca i-a luat buline.

Eu nici nu pricepeam de ce trebuia sa intrebe, ca mama intotdeauna venea cu bulinele.

In casa alba, bulina avea loc de cinste. Era servita de trei ori pe zi. Aproape la fel de cinstita ca si cutia paralelipipedica cu trei laturi de lemn, de unde ieseau vocile. Cu religiozitate, dupa bulina numarul 3, urma teatrul radiofonic.

Si atunci… se dadea startul plimbarilor. Cutia aceea era magica, pe cuvant…Ne spunea povesti si ne lua in zbor de pescarus pana pe tarmuri pietroase, izbite cu furie de valuri inspaimantatoare. Sau ne purta in pasi de vals, in case boieresti cu mobila stil, tablouri pe pereti si draperii de catifele grele.

„Din primul meu salariu o sa-ti iau un televizor, o vaca si-o oaie” i-am spus foarte serios, de am ramas de pomina familiei.

Stiam eu ca cel mai mult isi dorea un televizor. Asta dupa bulina, desigur, dar bulina o primea de la mama. Apoi observasem ca daca ar fi avut o vaca si o oaie, nu s-ar mai fi necajit ca iar trebuie sa ceara lapte sau branza de la nenea Marinica…

Nu i le-am luat.

De ce oare nu i le-am luat?!????

Mamaia a trait cu bulinele ei, cu teatrul radiofonic si muzica populara. Nu stiu daca de acolo i se tragea istetimea, hazul si intelepciunea, dar am apreciat ca mereu purta la ea vorbe de duh si povestioare cu talc.

Eram in ultimul an de liceu si invatam de mama focului pentru admitere. De la poarta se aude numele meu strigat de el, baiatul visurilor mele din vremurile acelea.

Am sarit ca arsa si am luat-o la fuga aproape sa ma si impiedic in capotul lung de printesa, ce se infoiase ca o crinolina. Mi-am primit martisorul si am revenit euforica in casa.

Mama si mamaia se uitau lung si intrebator la mine, dar pana sa le lamuresc cum si ce cu martisorul, am inceput sa ma lamentez cu capotul. Acela fusese odata foarte frumos si pretios. Il primise mama dintr-o tara cu lucruri minunate si eu il confiscasem dupa ce mult timp il admirasem in dulap.

Fusese albastru ca ochii senini de copil si ceva mai frumos in de-ale modei.., nu vazusem pana atunci. De drag ce-mi era si de purtat ce l-am purtat, culoarea i se schimbase din albastrul cerului senin, intr-un bleu pal, invechit.

Lamentandu-ma ca nu trebuia sa apar in fata baiatului in capotul a carei splendoare se transformase in amintire, mamaia ma consoleaza hatru: „lasa mamaie, ca seara la lumanare ti se pare toanta, floare!?!”

V-am spus ca era seara?

Au ajutat-o bulinele toata viata. Placebo trebuie sa fi fost, dar important este ca ei ii faceau bine.

S-a stins fix la o saptamana de la nunta mea. Imi spunea mama ca se trezea din cand in cand si intreba daca a fost nunta. Ii raspundea cate zile mai erau si ea readormea.

Intr-o zi, raspunsul a fost cel asteptat. Nunta era la trecut.

Nu am putut sa ma duc sa o vad.

Oare exista vreo bulina ca sa ma poata ierta?

Imi dati vreo idee?

Imi dai, mamaie, te rog, o bulina pentru iertare?

Crezi ca e bine sa iau si eu, oare, un Antinevralgic? Ma ierti?

 

Maine este sarbatoarea Schimbarii la fata a Domnului, sarbatoare insotita si de mosii Schimbarii la fata, denumita popular Preobrajenie.

Poate trece Parintele Victor si ne explica mult mai bine ca mine semnificatia religioasa a stralucirii divine a lui Iisus pe muntele Tabor.

Eu am cules doar cateva date despre obiceiurile si traditiile populare asociate zilei de maine si va ofer simbolic un bob de strugure.

Termenul de Preobrajenie vine din slavona – transfigurare, schimbare, prefacere si am gasit o multime de variante: probejenie, obrejenie, obrojenie.

De Preobrajenie se impart in general fructe, si in special struguri. Dupa sfintirea lor la biserica, boabelor care picau din struguri li se mai spunea si „coliva de pe struguri”.

Inutil sa va spun ce voi imparti si eu maine, ca tot am pomenit de via mamaii.

In traditia populara, aceasta sarbatoare se asociaza cu schimbarea hainelor naturii si pregatirea ei de toamna. Pasarile migratoare se pregatesc de drumul spre tarile calde, insectele si taratoarele isi cauta adapost, oamenii se impaca cu toti cei cu care s-au sfadit.

Serpii, soparlele si alte taratoare intra in pamant. Daca erau vazute dupa aceasta zi de flacai, se spunea ca trebuie omorate ca sa nu se transforme in zmei.

Se zice ca e bine sa nu pleci in calatorie, sa nu faci treaba si sa nu te certi cu nimeni, ca asa o tii tot anul. Se culeg plante medicinale si se fac rugaciuni pentru eliberarea de patimi (alcool, fumat) si pentru sporul casei.

Am citit cateva articole, mi-a placut mult acesta: http://www.click.ro/utile/astrologie/traditii-pentru-spor-si-sanatate-de-schimbarea-la-fata-domnului