Cu toată oboseala, cu toate îndoielile, cu toată pauza şi cu toată vacanţa, Irina a reuşit să mă scoată din amorţeală. Oboseala şi gândurile de neîncredere s-au diminuat într-o măsură considerabilă, dar tot mai vreau pauză de blog şi vacanţă 🙂 . Oare o fi cineva care să nu vrea? Vacanta, la ea ma refeream.

Oricum, un lucru mi s-a luminat bine în cap. Indiferent cat si cum scriu, o voi mai face. Cu pauze, desigur, că îmi sunt tare necesare. Pe de o parte îmi pare rău că am avut ideile acelea şi nici  nu le-am ţinut pentru mine. Pe de altă parte, asta am gandit şi simţit, asta am scris 🙂 Iar pe de altă-altă parte, gandurile voastre m-au ajutat să îmi mai clarific starea. Şi iar vă mulţumesc pentru asta, cu tot sufletul şi tot dragul!

Este o onoare să ai aşa prieteni şi eu nu sunt omul care să nu observe, să nu aprecieze şi să se reţină cumva de a adresa mulţumirile cuvenite.

Mulţumiri cu plecăciuni! Parc-as fi artistă la opera 🙂

Asadar, cum de m-a determinat Irina sa ies din bârlog?

Păi a propus un subiect ce mi-a plăcut foarte mult şi pe care am simţit că îl pot scrie foarte uşor. Şi că mi-ar părea rău dacă nu l-aş scrie.

Este vorba despre blogurile mele dragi. Aşa-i că tema este de neratat?

Încep subiectul cu nişte scuze. Scuze că în toată suceala mea de pe blogspot pe wordpress şi apoi cu toată vălmăşeala-oboseala-bulversarea minţilor, nu am mai reuşit să îmi fac blogrollul pe care l-am avut. Devine o treaba prioritară a blogului de famile să îşi refacă blogrollul. Pentru că eu am citit cu regularitate blogurile mele dragi, le-am ales cu incantare şi am pus acolo oameni care îmi plac.

Ceea ce înseamnă că apoi am citit cu plăcere ce scriu aceşti oameni. Şi astfel, sufleteste am devenit prieteni. Pentru că citind aproape patru ani de zile ceea ce scriu aceiaşi oameni, nu poţi să nu îi consideri prieteni. Si mai vreau sa precizez ca nu citesc doar blogurile din fostul meu blogroll, mai trec si prin alte parti. Dar am ales sa nu lungesc blogrollul foarte tare, am ales sa las in el oamenii pe care i-am avut de la inceput – cu foarte putine exceptii, caci cam atata pot eu citi in mod constant. Sunt foarte multe bloguri frumoase, interesante, scrise de oameni absolut speciali, dar cine poate citi toata ziua?

Si atunci m-am oprit cu blogrollul, ca sa mai pot face si altceva in afara de citit. Imi pare rau ca nu pot citi tot ce merita in blogosfera, dar prefer sa trec aproape zilnic pe la cei pe care ii stiu de la inceput 😥

Indiferent de temele abordate pe blog, indiferent de faptul că pe bloguri alegem să scriem doar ce dorim să fie public sau atât cât putem fiecare să dezvăluim din vieţile noastre, a citi pe cineva patru ani înseamnă a-i descoperi sufletul din spatele rândurilor, a rezona cu sufletul celui ce scrie şi deci a te împrieteni cu el. Măcar virtual, măcar emoţional, dacă nu în sensul propriu şi concret al cuvântului.

Am făcut un pas mai departe si cu unii m-am si întâlnit. Vroiam de mult să scriu despre asta, dar am tot amânat din motive de timp si organizare buna (intre ghilimele). De fapt aş vrea să mă întâlnesc şi să va  cunosc personal pe fiecare, o sa vad eu cum si in ce fel. Voi scrie separat despre fetele cu care m-am intalnit.

Despre blogurile care imi sunt foarte dragi, am mai scris de-a lungul timpului, fie am recomandat distinct, un singur blog: Irina şi dulcecasa, Raluca, Alice şi Enciclopedia călătorului independent, fie am scris despre mai multe fete dragi.

Asa ca astazi nu mai scriu mai mult de atat.

Doar ca blogurile dragi sunt in fostul blogroll si ca trebuie sa il refac!

Si ca va multumesc!