Sunt zile in care te trezesti cu elan. In nici 10 minute de cand mintea incepe a-ti lucra, iti faci planul zilei si totul iti pare usor. Si esti plin de energie ca o portocala, fiind si recunoscator pentru aceste stari bune si multumind Domnului.
Si apoi iesi din casa.
Si se intampla sa te intalnesti cu femeia aceea. Este bolnava, saraca de ea, stii bine. Iti repeti continuu aceste vorbe in minte, doar ca sa nu mai auzi torentul mascarilor revarsate total gratuit asupra ta. E bolnava. Saraca…
Dar cuvintele urate si rele iti raman in urechi si mai grav de atat, in minte. De ce? De ce trebuie sa iti strice dimineata frumoasa cu injuraturi primite doar pentru ca ai avut ghinionul sa treci pe langa un om cu schizofrenie?
Sau te duci in statia de autobuz sa cumperi abonament copilului. Si pentru ca nu esti sigur daca expira maine sau poimaine, o intrebi pe doamna de acolo. O voce rea iti raspunde ca esti obligat sa verifici singur 😈 In autobuz! De fiecare data cand urci!
Dupa ce iti revii din blocaj, raspunzi ca este abonamentul copilului si soliciti prelungirea lui pe inca o luna. „Certificatul de nastere”, zice aceeasi voce, parca mai rea si mai nesuferita decat inainte. Cu gura cascata de mirare ii spui ca ai la tine carnetul de elev, vizat pe anul in curs si ca la fel ai procedat de fiecare data pana acum. Nimeni, pana acum, nu ti-a mai cerut vreun certificat de nastere. Dar spui degeaba ce ai de spus, caci tonul doamnei devine taios ca lama de cutit. Si dupa ce ii spui si tu cate ceva, pleci murmurand: cand vor inceta oamenii acestia sa ne mai strice zilele?
Si as mai putea oferi exemple, e plina tara de ele. Insa va las si pe voi sa le scrieti pe ale voastre si apoi sa gasim idei de a depasi momentele acestea.
Pentru ca mai mult de aceea am scris randurile de astazi, ca sa vedem care ar fi solutiile si care sunt ideile legate de:
Cum tratezi oamenii acestia?
Cum tratezi zilele acestea? sau
Cum te tratezi pe tine de infuzia aceasta de rau?
La o rapida analiza, eu am gasit urmatoarele idei
- Pe ei ii imparti in doua categorii: cei pe care ii ignori, ca nu are rost si cei pe care incerci sa ii tratezi. Ii ignori pe cei bolnavi de schizofrenie care umbla pe strazi vorbind. Unii dintre ei sunt si prin tramvaie, iar daca ai rabdare si chef constati ca sunt chiar inteligenti, informati si amuzanti. Altii, cum este vecina mea, te umplu de vorbe urate. Stau aici de multi ani si am reusit de cele mai multe ori aproape sa nu o aud. Dar nu pot fi mereu surda si uneori ma mai urmareste ecoul. Categoriei a doua-cum a fost doamna de la ghiseu, ii servesc diverse vorbe, cuvinte, explicatii 💡 . Cel mai bine merge cand reusesti sa nu te enervezi si le iei la efectiv in bascalie. Dar nu imi iese mereu. Cert este ca trebuie sa le taiem macaroana acriturilor astora, asa cred, ca poate mai invata sa se poarte.
- La intrebarea cum te tratezi pe tine sau zilele acestea, eu vorbesc, povestesc scurt si incerc sa imi mut gandul la aceva frumos. Cand se aduna mai multe, caut sa imi fac o mica bucurie, ca sa compensez.
Si pentru a incheia in tonul frumosului citat din poza, astazi constat ca bad people chiar mi-au oferit experiente si pe deasupra, si subiect de scris si dezbatut pe blog 🙂
Deci, dragile mele, astept completari, pareri, impresii despre nesuferitii ce-ti strica ziua. De fapt, dimineata, ca nu este cazul sa lasam pe nimeni sa ne strice o zi intreaga, cu toate ca sunt si zile din aceastea, in care se aduna mai multe..
Dacă nu te supără, amărăşte, tachinează ori înjură (după caz) cineva într-o zi e ca şi cum peste un copac n-ar bătea vântul, ploaia, nu s-ar pune păsările cerului, nu s-ar urca furnicile şi n-ar scormoni cârtiţele pe la rădăcini. Şi cu toate astea copacul rodeşte.
Cred că ar fi o utopie să credem că o viaţă plină de roz ne-ar aduce mai multă fericire, sunt convins că ne-am plictisi de moarte, plus că n-am mai avea subiecte de blog, nu? 😀
Hristos a spus aşa: „în lume necazuri veţi avea, îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”. Aşadar încercările ce vin peste noi, în special de la oameni, sunt ştiute şi la tronul Cer, doar că ceea ce uităm noi este faptul că prin ele, prin încercări, ne putem desăvârşi, ne putem şlefui răbdarea, iertarea şi iubirea.
Zi cu spor în cele bune, cu răbdare-n încercare şi putere-n alergare!
Parinte, stiti ce am facut eu acuma? Am ramas asa de impresionata de ce frumos mi-ati raspuns, ca am chemat un om al meu special-Mihaela Cocheci, pictorita noastra, care a citit cu atata atentie si incantare. Apoi, zic:
– E de listat si de pus in casa.
-Corect, zice Mihaela. Chiar te rog sa printezi si sa imi dai si mie.
Asadar, am printat vreo cinci exemplare si le-am dat tuturor colegelor mele sensibile si profunde. Astazi ati fost izvorul de intelepciune al unei directii a unei institutii dintr-un colt de capitala, dintr-o cladire din sticla albastra. Multumim!!!
Mihaela, sincer, ţi-am scris din grădină, de la coasă, am răspuns de pe telefon în pauza dintre brazde, din locul în care floarea de salcâm încă mai răspândeşte miros, din locul în care graurii şi ciorile mişună pe lângă mine ciugulind larvele furnicilor deranjate de coasa mea. Mă bucur că simplele mele rânduri au plăcut şi colegilor tăi.
Daca nu v-as cunoaste si daca vorbele dvs. nu m-ar umple de bucurie, de fiecare data cand le citesc, as putea zice ca v-a inspirat natura aceea frumoasa din jur. Sau cositul brazdelor 🙂
Si am face bine sa venim cu o mana de ajutor, cred ca ne-ar prinde chiar bine. Multumim din nou!
Eu sau rabd si nu zic nimic, sau ma aprind si scot scantei. Cale de mijloc nu prea am in conditii limita. Si pe urma impart necazul cu oamenii care ma intelg, ca sa pot trece mai departe.
Ma ajuta gandul ca cei ce se coporta asa au sigur mari probleme in viata si ma fericesc ca nu sunt in locul lor.
Eu mai am si cale de mijloc, ca incerc sa nu explodez prea tare. Am constatat ca daca aduni in tine prea multe, apoi se lasa cu o explozie care nu imi face prea bine. Sigur au ceva probleme, acesta este un gand care ne mai tempereaza.
Este normal sa te infurii cand esti atacat sau atunci cand nu-ti sunt ascultate nevoile,este o reactie de aparare.Daca cineva se infurie foarte rau ,nu mai gandeste cum trebuie,iar explicatiile sunt fara rost.Ia pauza 10-15 minute pentru a te calma.Incearca sa-l intelegi si pe cel ce te infurie,furia care merge pana la agresivitate vine din frustrare,in principal economica in ziua de azi( casiera de la RATB),iar vecina e bolnava,nu e vina ei,e vina societatii,a sistemului guvernamental in care traim de 26 deani (si nici a lor in totalitate ca ei nu au fost parasutati de pe alta planeta,ci noi i-am asezat,deci e si vina noastra) ca nu avem azile/spitale pentru bolnavi psihici(de multe ori familia e depasita de situatie).Unele persoane isi ascund durerea in furie!Incearca sa le intelegi,sa te linistesti,sa vezi frumosul din jurul tau!Incearca sa vezi ce te-a suparat cu adevarat,poate nu tocmai persoana din fata ta,ci alta e supararea ta,ceva ce vine din familia ta,din problemele tale personale!
Parinte, multumim pentru raspuns. Acolo de la brazda, raspunsul a ajuns si la mine!. Multumesc!
Experiența m-a învățat că astfel de oameni nu au leac… Încerc să-i ignor ori să-i uit și să iau în seamă numai frumosul din jurul meu, oricât de mărunt ar fi.