Randurile de astazi sunt strict despre cum am economisit in ultimul an si reprezinta o continuare a ultimului articol, dedicat actiunii ca pas important al economisirii.
Initial vroiam sa intaresc rolul actiunii ca pas in economisire, exemplificand cu ceea ce am reusit eu. Dar articolul iesea exagerat de lung si am optat sa separ ideile. Precizez aceste amanunte neesentiale, intrucat am promis niste raspunsuri si le voi amana si astazi. Sorry 🙂
Spuneam deci ca subiectul finantelor personale este unul care imi place mult si pe care il voi citi in continuare. Probabil mereu. Si pentru ca ma pasioneaza dar am si blog, aceasta tema va continua sa fie prezenta aici, cu speranta ca subiectul va fi atractiv si pentru voi.
Si am eu asa o parere…ca in ciuda comentariilor de la ultimul articol, subiectul este de interes si pentru cititori, altfel nu imi explic cum de a avut un numar dublu de vizualizari fata de celelalte articole.
Dar sa intru si in subiect, nuuuu 😀 ???
Intaresc afirmatia ca citesc de multi ani (cam 9-10) bloguri de finante personale si de vreo patru ani sunt o fidela cititoare a Iuliei si a blogului economisim.info.
Intr-una din zile, citind ce scria Iulia pe blog ma izbeste ideea ca este cazul sa si fac ceva, nu doar sa citesc la nesfarsit. Parca atunci am priceput brusc ca sunt un fel de student etern. Si am realizat ca trebuie sa trec la pasul urmator, acela al actiunii.
Sa tot fie vreo doi ani si un pic de atunci. Analizand cum au mers lucrurile, pot sa spun ca au fost trei etape distincte.
Am inceput incet, cu economisirea a 100 lei lunar. Mi-am spus ca banii acestia nu inseamna foarte mult pentru cheltuielile noastre lunare si ca nu o sa patim nimic daca dam deoparte aceasta suma.
M-am intrebat foarte serios:
chiar nu pot sa traiesc fara 100 de lei???
Chiar asa? Pe buuune? Ia sa vedem!
Un numar mare de luni am pus acesti bani deoparte si i-am cheltuit la finalul lunii. Nu era o mare realizare ceea ce faceam. Dar am inceput sa economisesc, acesta era lucrul cel mai important.
Chiar daca acesti bani nu imi ramaneau necheltuiti pana la urmatorul salariu, am infaptuit primii pasi. Am trecut de la citit la fapta. Timid, este adevarat. Dar am facut primul pas.
Apoi am depus suta de lei la banca. Si nefiind permanent sub ochii mei (out of sight, out of mind), nu i-am mai cheltuit. Si s-au adunat cativa banuti. La sfarsitul anului trecut erau destul de aproape de 1000 de lei economisiti.
Maaare lucru!!!, o sa ziceti.
Si aveti dreptate, nu inseamna mare lucru.
Dar a fost al doilea pas mic, cel in care nu am mai cheltuit la final de luna tot ce opream la inceput de luna.
Al treilea mic pas a fost la inceputul acestui an cand bugetarii au beneficiat de o marire cu 10% a salariilor. Am avut eu o scurta discutie cu mine si m-am convins ca de data aceasta tot ce primesc in plus intra la economii. Asa cum am trait pana acum fara cei 10 %, asa putem trai si in continuare.
Sigur ca exista o multime de posibilitati de a cheltui aceasta diferenta. Sigur ca am putea sa ne indeplinim cateva bucurii amanate. Sigur ca as avea ceva mici imbunatatiri prin casa.
Dar am zis ca de data aceasta asa raman bucuriile si lucrurile. Ca mai pot fi amanate putin timp. Ca nu le-as fi facut daca nu era marirea de salariu. Si am ales sa le mai amanam. Am depus cei 10% din salariu in acelasi cont cu suta mai veche si am trait exact la fel ca inainte.
Nu am schimbat nimic altceva in obiceiurile noastre de consum, totul fiind exact ca si inainte.
Dar minutele in care am decis ce fac cu marirea de salariu mi-au adus o suma bunicica de bani si mai ales mi-au adus un pic de liniste.
Nu stiu ce se va intampla in continuare. Mereu exista cheltuieli neprevazute si este posibil sa cheltuim tot ce am adunat. Dar ma simt mai bine daca stiu ca exista o mica rezerva. O rezerva care poate va creste daca perseverez sau va fi, total sau partial, sursa finantarii neprevazutului.
Cam acestia sunt pasii pe care i-am facut, poate vor fi idei bune pentru cineva care nu crede ca poate economisi.
Da, subiectul asta este fascinant, pentru ca in lumea asta in care predomina materialul si dorinta de a avea, de a poseda lucruri, case, masini, etc, atunci cand economisesti, cand ai puterea sa tai de pe lista o cheltuiala inutila, sa renunti la un moft si sa pui contarvaloarea lui deoparte, ei bine, atunci inveti foarte multe nu numai despre economisire, ci despre tine insuti. Tragi niste concluzii, afli ca poti renunta fara regrete, ca poti trai la fel daca nu si mai frumos, dar cu mai putin. Cand vezi o suma frumusica pusa deoparte e asa, un mare „wow, deci pot”! Si devii mai increzator, mai optimist. Pentru mine economisirea (invatata tot de la Iulia, careia parca nu ajung niciodata sa-i multumesc indeajuns) nu e neaparat despre bani, e despre mine! 🙂
Foarte interesant punct de vedere, nu m-am gandit niciodata ca ar fi despre mine. Dar asa este, descoperi multe la tine cand incerci sa faci economii, cand pornesti pe un drum nou..Iar acesta are multe valente psihologice implicate in el. Da, Iulia ne-a fost de mare ajutor, trebuie sa ii spunem mai des 🙂
Parintii si bunicii nostrii stiau mai bine lectia asta. Noi trebuie sa o invatam …
Muuult mai bine decat noi, ai dreptate Dani. Peste noi au venit alte vremuri cu alte ispite si uneori nu rezistam lor. Dar asta vroiam sa subliniez cu articolele acestea, ca nu este chiar asa de greu cum imi parea mie. Pui o suma deoparte o data si apoi iti vezi de viata la fel. In timp o maresti gradual si nu te mai gandesti.
Ma bucur pentru voi, Mihaela. Important e sa o tineti tot asa… Dar si mai importanta e perceptia: ai vazut ca nu e deloc greu. Obstacolul e de fapt in mintea noastra, mereu se strecoara cineva si ne spune, atunci cand vrem sa comandam pizza pentru toata familia inainte de salariu ca uite, mai e 100 aia de lei uitata pe acolo.
In loc sa vina si sa ne spuna ca nu e deloc greu de facut pizza, un aluat, cateva legume si un rest de carne :).
La inceput cel putin, singura solutie e ca banii respectivi sa nu ne fie la indemana.
Exact. Perceptia generala si a mea asemenea, este de greu. Si avem acea mare rezistenta la schimbare, care ne tine in loc. Cu pizza nu prea cheltuiam eu 100 de lei, dar cu altele, da 🙂
Îmi place foarte mult articolul tău, aș putea spune că e inspirațional și motivațional. Niciodată nu am fost capabili să facem cu adevărat economii. Exact cum spui, chiar când am adunat câte ceva, a venit un moment în care a fost mare nevoie de banii aceia și… s-au dus. O să-i dau articolul și soțului meu să-l citească. Și nu numai lui, uite-acum îl dau pe rețele!
Seară plăcută, dragă Mihaela! ☺
M-as bucura mult sa fie inspirational pentru cine citeste, uneori am impresia ca le scriu doar ca sa imi lamuresc mie problemele. De fapt, pentru unii sunt asa si pentru altii sunt prea din cale afara 🙂 Iti multumesc frumos, Zina si sfarsit placut de saptamana!
Foarte bun articolul tau! O mica rezerva pentru neprevazutul inevitabil trebuie sa existe obligatoriu. Si daca se poate rezista tuturor tentatiilor gen „oferte irezistile”
ar fi si mi bine! 🙂
Multumesc Mihaela si un weekend dupa dorinta!
Multumesc, Suzana! Nu am avut rezerve mai deloc, dar m-am suparat. Sper sa ne tina si sa rezistam tentatiilor! Un weekend frumos! Se pare ca avem vreme buna.
E reconfortant sa avem un fond din care sa ajutam. Pe cine ajutam ? Aici incepe o alta discutie…
Excelent! Este prima mărturie pe care am citit-o în blogosfera românească despre cineva care, instinctiv, a început să combată ceea ce în termeni tehnici se numește inflația stilului de viață. E un articol pe care l-am scris pe această temă: http://bancare.ro/2016/06/16/cea-mai-mare-eroare-pe-care-o-facem-in-timpul-vietii-active/
Mă bucură să constat că există oameni care descoperă instinctiv cele mai puternice tehnici de finanțe personale! Ține-o tot așa!
Bine ai venit pe blog, Andrei si multumesc pentru comentariu! Multumesc pentru aprecieri si pentru link, voi veni cat de curand sa citesc articolul tau, nu stiam despre conceptul de inflatie a stilului de viata.