Subiectul finantelor personale ma preocupa si ma fascineaza de multa vreme. Sunt o pasionata cititoare a blogurilor pe aceasta tema si sunt cativa ani de cand mai si aplic una-alta din ce citesc.
Din atata citit, observat si experimentat, am ajuns la doua constatari de baza, asa cum se intampla in orice domeniu de interes pentru noi:
- exista o etapa in care citesti mult si culegi informatii despre un domeniu nou, despre cum se fac lucrurile si se obtin rezultatele
- etapa in care actionezi, Cu pasi de copil, dar actionezi.
Ambele sunt importante, dar as spune ca ceva mai importanta este a doua. Prima este importanta deoarece nu poti avansa in domeniul finantelor personale si in nici un alt domeniu in viata, fara a avea informatiile si cunostintele teoretice necesare. Pe acestea le luam de unde putem, de unde le gasim. Referitor la finantele personale, as spune ca acestea se pot invata si de la o persoana apropiata din familie, aceasta fiind una din cele mai bune metode de invatare.
Imi povestea mai demult cineva cat de marcata a fost si mai ales ce importanta lectie de viata i-a transmis mama ei. In ziua de salariu, mama, vaduva, chema cei doi copii si alcatuia impreuna cu ei bugetul. Le spunea cati banuti le trebuie pentru casa-intretinere si alte cheltuieli necesare, cati sunt pentru mancare, cati pentru hainute si cati pentru alte situatii pe care le cunostea la momentul alcatuirii bugetului.
Ramanea o suma foarte mica de bani si spunea ca doar aceasta este disponibila pentru dorinte si urgente. Rar se intampla ca vreunul din cei doi copii sa ceara ceva din ce stiau ca nu era in buget, jucarii sau eu stiu ce altceva.
Si pentru ca si eu si cei doi frati suntem oameni ajunsi in partea a doua a vietii, pot sa va spun ca le-am urmarit traiectoria si ca acesti copii s-au descurcat foarte bine in viata.
Este adevarat ca au fost si destepti si muncitori, dar un rol in evolutia lor frumoasa in viata, l-a avut si acea perioada dificila si modul in care mama lor a gestionat finantele familiei.
Exemplul acesta – si nu este singurul, demonstreaza ca un model bun din familie poate suplini ani de studiu.
Din pacate nu toata lumea are aceste modele in familia apropiata si de aceea bine-ar fi daca scoala si-ar aduce o contributie la educatia financiara a copiilor nostri.
Acest lucru nu se intampla si ma gandesc uneori daca este sau nu deliberat. Copiii nostri sunt in continuare bombardati cu mai multa matematica decat ar trebui, cu fizica, cu chimie, cu prea multe materii si cu exagerat de multe cunostinte teoretice – efectul acestei situatii fiind de fapt tocmai lipsa bagajului de baza necesar luptei cu viata.
Faza a doua, cea in care actionezi personal, este una esentiala. As spune ca nimic nu se face fara actiune, as spune ca este pasul logic si evident in tot ceea ce are viata important. Este o descoperire geniala :-), stiu, dar insist asupra acestei etape pentru ca sunt oameni blocati in citit. In faza de culegere a informatiei. Eu insami am fost si inca mai sunt partial, unul dintre ei. Nu am avut acel model in familie si am inteles destul de tarziu importanta economisirii. Eram paralizata in citit. Tot faceam mereu calcule si socoteli. Ca in povestea cu fata ce merge la targ cu oua. Citeam, calculam si socoteam si nimica nu faceam. Au americanii o vorba potrivita acestei situatii. Analysis paralysis, adica analiza care paralizeaza. Adica omul ce tot se documenteaza si care tot cauta solutii si asteapta momentul potrivit pentru a actiona. Dar acel moment nu vine cu surle si trambite de undeva, nu este marcat de nimic, nu este vreun moment special.
Nu exista un anume moment special in care sa faci ceva, sa actionezi pentru ceva. Nu trebuie asteptat un oarecare moment.
Momentul este acum. Sau cel mai tarziu maine.
Dar cand decizi, te misti. Fara prea multe gandiri si rasuciri. Pur si simplu faci. Actionezi. Efectuezi si gata!
Pare simplu cand scriu acum, dar stiu pe propria-mi piele ca in realitate nu este chiar asa de simplu.
Insa asa stau lucrurile. Asa se fac lucrurile. Punct!
Ce se poate face concret pentru economisire?
Una sau doua sau chiar trei din actiunile de mai jos:
- alcatuiesti un meniu saptamanal si o lista de cumparaturi. Am scris destule meniuri saptamanale ieftine si simple si exista multe alte surse de inspiratie;
- analizati toate facturile casei si vedeti care ar putea fi diminuata;
- urmariti cheltuielile pe care le faceti si vedeti de unde puteti taia. Ca sa ma dau tot pe mine ca exemplu, de vreo cateva luni bune cumpar intr-o veselie reviste. Intre 10 si 15 lei pe saptamana. Inainte de aceste luni am avut ani in care nu am mai cumparat reviste intrucat exista infinita informatie online. Va urma o perioada de revenire la online si voi economisi banii acestia.
- plecati fara bani de acasa asa cum am povestit in cea mai simpla metoda de a face economii;
- culegeti alte idei si din articolul despre cum am injumatatit cheltuielile pentru alimente mai demult. Il recitesc si eu, caci nu ma mai tin de toate de acolo, stiu asta;
- hotarati ca in ziua de salariu sa depuneti intr-un cont o anume suma de bani.
Le-am aplicat pe toate, nu toate in acelasi timp, ca nu stiu de ce nu reusesc.
Dar o combinatie a lor aplic mereu.
Pot sa spun la ora aceasta, ca cea mai simpla dintre ele imi pare ULTIMA. Te duci la banca sau dai doua clickuri, pui banii in cont si acolo INCREMENESC.
Mai departe poti sa nici nu mai faci nimic. Pui in cont 100, 200, 300 sau cat poti tu si in continuare iti duci viata cum o faceai si inainte fara sa te stresezi de cat cheltuiesti, de bugete, de categorii, de rubrici din buget etc.
Pui banii la banca si ai uitat de ei. That’s the secret! Or the secrets.
Pentru ca sunt doua etape/doi pasi.
Unul in care actionezi-depui banii.
Doi: nu intri in ei.
La celelalte actiuni din lista trebuie sa faci ceva din ce am insirat acolo. Iar apoi sa pastrezi banii, sa ii aduni si sa ii pui in contul ala.
Atentie, daca doar facem lesta de meniu, reducerea unei facturi, plecam de acasa fara bani…si celelate DAR NU DEPUNEM BANII UNDEVA UNDE NU NE MAI ATINGEM DE EI, nu am economisit nimic.
Daca nu sunt depusi undeva si doar am facut lista de meniu si am cheltuit banii pe reviste, spre exemplu, nu putem spune ca am facut economii. Am schimbat destinatia banilor, asta am facut. Nu am economisit nimic.
Si cum spuneam la inceputul acestui lungut articol, ACTIUNEA ESTE CHEIA.
Trebuie sa depunem banii undeva si sa nu mai cheltuim din ei.
Atunci am facut economii!
Excelent Mihaela !Mi-a placut acest articol, m -ai convins cum sa economisesc si sa nu mai schimb destinatia banilor cum o faceam de fiecare data. Felicitari!
Ma bucur foarte mult ca ti-a placut, Elena! Noi doua avem multe de vorbit, sunt convinsa ca dupa o discutie cu tine voi mai avea cateva subiecte bune de scris pe blog, vasta ta experienta ta bancara trebuie explorata si exploatata :)Multumesc frumos pentru comentariu si pentru incurajare!
tare greu cu economisirea 🙂
Cum am zis si eu, mai usor de zis decat de facut. Dar va povestesc mai incolo ce mi-a iesit important anul acesta.
Nu am economisit niciodată bani, cred că a pune bani deoparte este cea mai grea misiune pentru mine, chiar dacă, recunosc, dacă sunt pus să port de grijă de banii altora sunt mai exigent decât orice finanţist.
Tot ce am realizat în viaţă, material vorbind, am realizat pe datorie şi cu împrumuturi. Când am avut bani (puţini, adică preţ de un salariu mediu) au apărut situaţii limită (operaţii, probleme grave la masină) şi totul a fost în zadar, de strângerea lor zic. Aşa că merg din datorie în datorie, îi mulţumesc lui Dumnezeu că-s sănătos, mănânc şi mămăligă rece cu brânză şi ceapă, dar nu strâng niciun leu, în definitiv sunt mii şi milioane de oameni mult mai săraci ca mine care nu se plâng ci-şi duc crucea cu demnitate.
Să nu se înţeleagă că-s mână spartă, nicidecum, ci doar că bruma de bani ce intră în casă se duce ca la toată lumea pe benzină, curent, telefoane, gaz, meditaţii, haine (mai rar) şi diverse materiale de construcţii când mai meşteresc câte ceva.
Aaaaa, ar mai fi ceva, am uitat să spun cât de bogat sunt cu armonia din familie şi cu multitudinea de prieteni, chiar sunt bunt bogat în privinţa asta, clar.
Fix de la dvs vin, cu ochii induiosati si cu sufletul pe undeva pe sus..
Stiu ca sunteti bogat, sunteti unul din cei mai bogati oameni! Caci am scris si eu pe-aici ca bogatia nu se masoara doar in bani, ci si in prieteni, in idei, in ganduri si asa cum spuneti si in armonia din familie. Si cand atata tineret bate drumurila sa petreaca sfintele sarbatori in biserica unde slujiti, sunteti si mai bogat. Foarte bogat. Cu materialul acesta si eu ma lupt de ani, dar mi-a mai reusit cate ceva si eu zic ca se poate cu mai multa organizare. Nu stiu daca la toata lumea, dar mie mi-a mai reusit cate ceva. Oricum eu tot voi citi si studia acest capitol pana o sa imi reuseasca cat imi trebuie. Banii sunt putini si de aceea nu ne mai ramane de unde sa si economisim, aceasta este ideea din raspunsul dvs. Stiu asta, dar imi pare musai sa reusesc caci am avut cateva momente marcante in care mi s-a parut absolut prostesc faptul ca nu am avut niciun fel de fond de urgenta si mi-am promis ca nu se va mai intampla. Dar fiecare face cum ii este lui bine. Mie imi este foarte greu sa accept ideea de a nu avea un fond si de a face ca si pana acum aproape orice lucru cu banii bancii si apoi sa ii dau dublu. As vrea sa nu mai aud de credite si as vrea sa pot. Eu sper ca imi va iesi ceva. Dar asta este valabil pentru mine si pentru cine este interesat de subiect. Pentru ca nu este simplu, de aceea am zis ca cea mai usoara cale este sa depui o suma la banca si apoi nu te mai gandesti la ea. Una mica, cat de mica…
Ah, Mihaela ! Mie chiar imi place sa economisesc, dar treaba e ca dragii nostrii guvernanti ne baga tot mai adanc mana in buzunar. Am ajuns sa platim taxe retroactiv si e aproape imposibil sa aproximam ce o sa platim de pe o zi pe alta.
Dar ii dam inainte si ne bucuram ca ne descurcam. Sanatosi sa fim !
Taxe retroactiv?? O,Doamne ca multe mai auzi pe lumea asta. Sanatosi sa fim, daaaaaa
Taxe retroactiv???? Doamne, Dumnezeule, ce nenorocire!
Mihaela, eu nu stiu daca reusesc sau nu sa economisesc, desi sunt una dintre cele mai stranse la punga persoane din cate cunosc (nu e bine ca mine, nu faceti asta acasa, fara supraveghere de specialitate!). La fel ca parintele, de cate ori am strans un ban, a aparut cate o problema de sanatate si s-au dus pe garla. Nu e vorba ca mi-ar parea rau dupa ei, dar sa stii ca am observat un lucru straniu: cu cat iti pasa mai putin de bani, cu atat iti ajung mai bine. Am nenumarati oameni in jurul meu care mi se par o catastrofa in modul cum isi gestioneaza banii, dar care o duc mai bine si mai relaxat decat mine, care nu-mi cumpar ceva decat daca e strict necesar.
In privinta asta, am citit si intr-o carte ca ar exista un fel de lege a compensatiei sau ceva de genul asta care ar actiona in acest sens. Daca regasesc pasajul (banuiesc eu vreo doua carti in care as fi putut citi), il transcriu si te fac atenta.
Asadar, chiar nu stiu cum e mai bine – sa lasi lucrurile sa curga, sau sa incerci sa detii controlul asupra lor?
Draga mea, nici eu nu stiu cum este mai bine pentru altii ca si eu am observat exemple ca cele despre acre scrii tu. Dar in ceea ce ma priveste pe mine, subiectul m-a interesat si ma va interesa in continuare. Cum spuneam, ceva am reusit, poate ca perioada este prea scurta ca sa trag niste concluzii clare. In orice caz, mai reflectez si mai scriu.
Nu e bine ca economisirea sa devina o obsesie si nu te supara esti mult prea mult preocupata de asta ! Cu cat te inversunezi cu atat nu vei reusi, va interveni mereu cate ceva si nu- ti va iesi ,ca socoteala de Acasa nu se potriveste cu cea din targ. Acum depinde si din ce venit vrei sa economisesti , una din 1000 de lei si alta din 10000 lei!Indiferent de de venit încearcă ca banul sa nu- ti invadeze viata, fa–ti o plăcere cat de mica indiferent ca nu pui la banca, viata e scurta, nu trebuie sa devenim sclavul banului!Inteleg ca ai un copil (La Muți ani!),dar el oricum va creste , va avea viitorul lui , peste 5 ani chiar viata lui si nu ii va placea mobila ta, lenjeria, paharele,tu imbatranesti ca noi toți si nu luam nimic cu noi, plimba- te , ocupa- te si de tine ! Pana la 18 ani investești in copil – limbi straine, meditatii , dar nu uita de tine si nu uita ca esti femeie!Banul e facut sa circule!Asta e parerea mea, sper ca nu te- am suparat cu ideile mele!
Ileana, nu ma supar caci stiu bine nu numai ca suntem diferiti, ci si ca in decursul vietii chiar si acelasi om isi schimba parerile. Referitor la obsesie sunt de acord ca nu trebuie sa ai obsesii. Nici in cazul economisirii, nici in alte cazuri. Dar obsesii avem, mai multe sau putin toti avem, macar intr-o anumita perioada a vietii. Ca si noi si ele se schimba. In ceea ce priveste faptul ca eu as avea o obsesie a economisirii…m-ai pus serios pe ganduri. Asa cum ii spuneam si Cristinei, voi avea o continuare a acestui articol si voi reflecta si la aceasta. Revin deci cu un raspuns mai detaliat, cu explicatii dupa ce ma lamuresc daca sunt chiar obsedata sau nu 🙂 Bucurii imi mai fac, de aceea spuneam ca ultima varianta din articol imi pare cea mai buna – pui o suma de bani la banca si apoi iti traiesti viata ca si inainte. Deci subiectul va reveni intr-unul sau mai multe articole.
Banii determina neînțelegeri in familie , de aceea cred ca mai important este sa nu dam atâta atenție materialului ci iubirii dintre membrii familiei , o vorba buna , un gest tandru cred ca e mai important decât un cadou scump sau un cont considerabil in banca! Am o prietena la care subiectul zilnic din familia ei este câți bani aduce fiecare in casa,cat pune fiecare in contul copilului ceea ce a duce la răcirea partenerilor!
Haha, acum suntem in totalitate de acord 🙂
si eu iti dau dreptate la articol. 100%. Eu am exemplu pe colegul din fata, cu studii financiare post-unviersitare, a citit carti de educatie financiara, a pierdut la bursa, etc. E consilierul meu, dar el este intr-un mare rahat (cred ca da 8 rate. Minim). Pt ca nu purcede la actiune.
Eu cum am invatat/descoperit ceva, am si aplicat: unele mi s-au potrivit, altele nu.
Da, consider ca problemele financiare apar acolo unde e lene (sau fuga de actiune si de asumare a responsabilitate – pt mine asta tot lene e).
Un economisit de 10-20% din venit mi se pare de bun simt, altfel in viata tot apar situatii dificile din care acest stil ne poate salva.
Ei, ma bucur ca ai venit, te asteptam 🙂 Asa am patit si eu ca si colegul tau. Sunt genul care citeste mult si nu aplica decat o prea mica parte. De aceea am insistat pe aspectul asta, ca eu pe mine ma analizez, nu dau sfaturi nimanui. Ma gandesc doar ca ridicand probleme, cei ce sunt sensibilizati la ele, mai descopera ca nu sunt singurii.
Pe tine te admir foarte mult, stiu ca aplici o multime de idei si asa vreau si eu sa devin 🙂
eu experimentez :)))
Ca-n orice domaniu, teorie multa…saracia omului :)) Pana nu treci de la teorie la practica, nimic nu se leaga. Asa e si cu banii economisiti, asa e si cu DSLR-urile si cu orice. Iti place ce inteleapta m-am facut? :)) Pup!
Te-ai facut :???? Eu asa te stiu de cand te stiu! Teoria=vorba multa, ai dreptate tu, Iuli.
Urmeaza cu DSLR-ul acuma. Actiunea, de ea zic.
Cel mai bun lucru, dupa ce reusesti sa faci economii, este sa ii reinvestesti in ceva ce iti poate aduce fie placere, fie profit.
Total de acord, Mara!
tocmai citii dim. intr-un articol (complet diferit) dar mi s-a parut potrivit: „o ok sa citim si stuiem, dar e musai si sa decidem. Lucrurile de baza au nevoie de maxim 3-5 min de decizie, dupa care plecam pe o cale. Oricate mai multe minute in plus inseamna timp pierdut, oricare din cai e mai buna decat de facut nimic.
(articolul se referea la cum alegem cartile/aplicatiile pt a ne ajuta sa invatam o limba straina, ideea era ca musai sa actionam nu sa ne pierdem in alegeri)