Atat am fost de impresionata, ca nici nu am putut scrie pe aici despre subiect. A trecut ceva timp de cand Iulia a povestit cum a ajutat pe cineva sa se lase de fumat.
Am scris un comentariu cam trist acolo si am fost foarte miscata de faptul ca atatea fete pe care nu le cunosc au sarit sa imi dea sfaturi, sa imi povesteasca, sa ma convinga.
In vreo douazeci si cinci de ani de fumat, este lesne de inteles ca multa lume a incercat sa ma convinga. Dar erau oameni din familie, prieteni, oameni apropiati mie. Si daca de Iulia m-am apropiat prin blogging, nu credeam vreodata ca atata lume sa incerce sa ma ajute. Si eu, eu ce am facut? Aproape m-a luat plansul. De multumire catre fete, dar si de ciuda pe mine. Cum oare imi pot scoate din cap ideea ca renuntarea la fumat este un lucru extrem de greu, poate unul dintre cele mai grele din ce mai am eu de facut pe aici, pe lumea aceasta?
Nu stiu, inca nu stiu cum te lasi de fumat si inca pocnesc de ciuda. Dar am vrut sa scriu aici, sa scot ciuda aceasta din mine, sa caut solutii scriind, ca nu o data mi s-a intamplat sa le gasesc asa. Spuneam in cuvantul anului si lista de dorinte ca am una secreta. Aceasta era, a venit timpul sa o pomenesc.
Pasul unu va fi sa citesc despre cum te lasi de fumat. Pana nu voi mai putea, pana voi gasi ceva ce ma va atinge si ma va invata.
Pasul doi va fi sa incerc sa aplic ceva din ele.
Si pasul trei va fi Champix.
Si sper ca pasul patru va fi un articol la Iulia, in care sa povestesc fetelor cum am reusit. Sper!!!! Sper din tot sufletul!
Pentru ca Iulia nu s-a lasat si mi-a raspuns printr-un articol. Mie si celorlalti dependenti. Si apoi a scris si despre programul-gratuit-pentru-cei-care-doresc-sa-renunte-la-fumat/. Si culmea este ca stiam si de Champix si de programul Stop fumat. Dar uitasem de ele, ce sa vezi!
Daca scriu si citesc degeaba pe aici, sa nu radeti! Ca sunt si eu un om. Cu sau fara vointa cand vine vorba de nenorocirea aceasta de dependenta.
O saptamana frumoasa, fete dragi!
Afara este o minunata zi de primavara!
Eu n-am experienta in domeniu, dar sunt convinsa ca se poate. Si tu o sa stabilesti momentul. Succes !!!
Culmea este ca si eu sunt convinsa de asta, doar ca atunci cand vorbesc de altii…
In primul rand , daca vrei poti! Trebuie oprit brusc,nu scazut treptat numarul de tigari!trebuie sa ai curaj sa spui STOPincearca sa gestionezi dependenta atat biological cat si psihogica, fa- ti un plan, nu lads teama de a nu reusi sa te implied ice sa faci ceea ce Iti doresti.Cand simti Nevoia imperioasa de a fuma , gandeste- te 1-2 min ca aceasta senzatie nu e periculoasa, ai nevoie de rabdare, daca Devi anxioasa-(n-am astampar)implica- te in activitati care sa te solicite mental- citrate, discuti , calculeaza,in cazuri extreme mergi la medic e nevioie de un calma nt . Daca te simti frustrata,Chiat depresiva, rememoreaza- ti motivul , plan offices activitati placute!Priveste titular ca o recompensa, banii alocati Tigarilor foloseste-I pentru un moft, placere proprie, un truc , te gandesti ca ai schimbat ceva , nu ca ai pierdut!Cand ai ameteli , hipotensiune arterial a, transpiratii, tremor, apar datorita lips ei nicotinei, fiind semne de revenire la normal.Senzatia de foams, dulce arata revenire a la normal a centrum foamei si a metabolismui,se datoreZa si nevoii de a inlocui gestulde a fuma-poti discutiacu medicul. Mai sunt multe de spus!Ca prim
Pas gaseste motivatia, apoi fa-ti un plan pe hartie cu doua coloane , stanga cand fumez si enumeri si in dreapta cand nu fumezi , iar Jos scrii data din care nu vei Mai fuma!Bafta! Scuze pt eventualele greseli gramaticale , dar scriu pe iphone
Multumesc tare frumos, Ileana! Uite de aici incepe problema: intai ca nu ma vad renuntand complet si de aceea tot ma lupt cu reducerea lor. Apoi, imi pare foarte greu. La mine, nu la altii. Rezist fara ele maximum 3 ore, dupa care nu mai am liniste si pace fara doza de nicotina. De aceea am si scris ca ultima faza va fi cea de Champix, care se prescrie de catre medicul de la Stop Fumat. Ei au o rata de succes de 80%, deci si acolo exista acel 20%. Dar sunt aproape sigura ca am nevoie de ajutor… O sa fac tabelul cu cele doua coloane. Ma gandeam ca in prima zi in care nu voi mai fuma deloc sa imi programez vizionare de filme. Este cam singurul lucru ce ma absoarbe complet si uit ca trebuie sa mai fumez.
se poate, se poate…mult succes!
Multumeeeesc!
ideea cu filmul este foarte buna,importanteste sa-ti ocupi timpul,fa lucruri pe care le-ai amanat,suna un prieten cu care iti face placere sa vorbesti,plimba-te in,te muti in alta camera,ia o carte sau revista care sa-ti placa si sa o citesti usor,invata sa te relaxezi,10-15 minute in fotoliu cu tehnici respiratorii de relaxare,fa miscare zilnic,asculta muzica de relaxare,fa ceva ce-ti place in fiecare zi,fa ceva sa-ti imbunatatesti imagineaa,cumpara haine noi sau un parfum nou,care se potrivesc mai bine cu „noua persoana”,foarte important sa ai mereu la tine ceva ce-ti tine mainile ocupate si iar important anunta familia si prietenii apropiati ca urmatoarele saptamani vei avea o dispozitie proasta!Nu cumva sa te apuci de rontait covrigei,mai degraba papi bucatele mici de portocala,betisoare de morcov ,telina..
De ce fumezi? si de ce vrei sa te lasi?
Da, Ileana, am sa fac cat mai multe din ele, ca parca toate sunt prea multe 🙂 Cu mainile ocupate nu stiu…sa sparg nuci, sa crosetezzz.. Iar de covrigei nu ma apuc, mai repede de telina, ca si asa le-am redus putin si as manca mai mult decat pana acum 🙂
Mihaela, și eu am fumat. Ajunsesem la un pachet pe zi… M-am lăsat de mulți ani, definitiv. M-am lăsat brusc, după o perioadă în care m-a tot obsedat gândul că îmi afum copilul și îi dau un exemplu prost. Chipurile fumam pe balcon și în bucătărie, dar ce, copilul nu venea și el acolo?…
În ziua în care m-am lăsat am aruncat toate scrumierele din casă și am dăruit unor colege fumătoare bricheta aurită și cutia de piele în care îmi țineam țigările. Am înlocuit gestul de a ține țigarea în mână cu tricotatul. În anul acela am tricotat cât nu am mai tricotat în toată viața mea. ☺ Lucruri simple, fulare, veste drepte, căci nu eram nici pe departe o expertă. Mi-a prins bine fiindcă mi-a ținut mâinile ocupate și le făceam și câte o bucurie celor pentru care lucram (soțul, copilul, părinții, socrii…). La televizor sau când citeam, fiindcă nu puteam lucra și privi, rodeam mere și morcovi cruzi. A fost greu, dar nu atât de greu pe cât mă temeam eu că va fi.
Îți doresc din toată inima să reușești să te lași de fumat! Îți va schimba enorm considerația față de tine însăți, e o victorie remarcabilă!
Si pe mine a inceput sa ma obsedeze gandul acesta. Dar ma obsedeaza de mai multa vreme si tot merg pe balcon. Asta este problema cea mai mare, ca nu pot sa imi conving eul interior sa spuna ca din data de X nu mai fumez nicio tigara. Tot as mai trisa, as mai lungi, as reduce gradual. Si toata lumea spune ca trebuie brusc. UFFFFF Imi pare enorm de greu, da, ar fi o victorie absolut remarcabila!!!
Ma gandisem si eu la tricotat, ai vazut ca am si scris mai sus. Iar betisoarele acestea revin in toate sfaturile. Deci: morcovi, mere, telina, portocale si orice alt fruct posibil. Am observat ca fructele cam reduc cheful de fumat, o sa folosesc si acest lucru.
si eu sunt impresionata de decizie. Felicitari! E un lucru mare sa accepti ideea! Sunt programe, carti, merita un efort financiar pt pasul asta.
Succes. Ai gandurile mele calde aproape.
Cum altii au reusit, merita sa cauti calea ta. Calea ta nu e a altuia, fiecare ale calea lui.
Iti recomand sa citesti si experienta Danei: http://www.sexulslab.info/2016/01/cum-am-inlocuit-tigarile-clasice-cu.html , ea e pe calea asta de ceva timp, vei vedea impresii la cald de pe front 😀
A, am citit articolul Danei. De cand l-a scris, ca sunt f. interesata de subiect, de mai multa vreme. Imi place asta cu calea mea, de fapt imi aduc aminte si de comentariile incurajatoare pe care mi le-ai scris si la articolul Iuliei. Multumesc frumos pentru sfaturi, pentru toate sfaturile si toate gandurile bune pe care mi le trimiti si tu si toti ceilalti. Poate voi reusi. Ar fi tare frumos. Am un coleg care a luat a doua oara Champix, a rezistat de fiecare data cateva saptamani si de vreo 10 zile s-a reapucat…
Un articol al unei reusite, ce m-a impresionat: http://www.efeminin.com/cum-m-am-lasat-de-fumat-2
Citeste-l si gandeste-te.
L-am citit si mi-a placut ideea de a-ti invata creierul sa gandeasca rau despre acel obicei, mai precis sa-l urasca. Cam in aceasta faza ma aflu si eu, imi tot repet cat de rau imi face si incerc sa-mi schimb perceptia ca aceasta renuntare este cumplit de grea. Multumesc!
Mihaela, tu stii ca eu m-am lasat. Stii si cum. Stii si ca sunt cam din topor, asa ca eu n-o sa fiu ca celelalte fete de draguta si de calda, ci brutal de cinica. Poate e momentul sa stii si despre cineva care a suferit enorm cand s-a lasat, ca poate (nu-ti doresc asa ceva, Doamne fereste) vei pati si tu la fel.
Asadar: iti va fi greu in prima zi, vei simti ca nu ai loc pe lume. Se combate cu rontait si cu tras din tigara neaprinsa. A doua zi va fi un pic mai usor, a treia si mai usor, dar vei suferi. Iti va fi greu, vei vrea sa te inchizi intre 4 pereti in intuneric, vei vrea sa faci orice altceva decat sa te lasi. Aici totul va depinde numai si numai de vointa ta. Cine iti spune ca nu e nevoie de vointa, minte. Din a 4-a zi lucrurile incep sa se lege. Tigara neaprinsa din care tragi se va murdari si-ti va face greata, sevrajul nu va mai fi la fel de puternic, stima de sine se resusciteaza si-ti vei spune ca daca ai reusit o zi, doua, trei (cele mai grele), ar fi pacat sa arunci la gunoi toata suferinta, asa ca mai induri un pic. Apoi … daca 7 zile ai putut, mai bine sa nu-ti bati joc de ce ai tras pana atunci, mai rezisti 7 si tot asa.
M-a ajutat si faptul ca am jurat ca n-o sa mai ating tigara cu degetele NICIODATA. Nimeni n-o sa vrea sa stea sa-ti bage tie tigara in gura, deci nu vei mai avea cum sa fumezi.
Rezumat: este foarte greu, dar suferinta e in descrestere constanta pe toata perioada, pana ajunge la zero, in functie de fiecare persoana.
Daca eu am putut (fumam 2 pachete pe zi), se poate. E greu, dar stii ce? Ce nu e greu pe lumea asta, daca e bun? Si apoi … nu exista forta mai mare decat cea interioara a ta, pe care ti-a dat-o Dumnezeu si pe care tot El ti-o si sporeste, daca ii ceri asta.
Bafta!
Cristina, draga mea, multam! Stiam ca te-ai lasat, desigur si stiam si ca nu ti-a fost usor deloc. Intotdeauna am privit lucrul acesta ca fiin ceva foarte greu, mai precis aproape imposibil pentru mine. Mi-am dat seama ca acest mod de a gandi este gresit si apoi am inceput sa ma sugestionez ca imi va fi foarte greu, dar ca va trebui sa o fac. Si inca mai cred ca este unul din cele mai grele lucruri pe care le am de FACUT. Dar, de cand a scris Iulia, ma tot gandesc. A trecut deja mult timp si ar fi trebuit sa fac mai mult decat doar sa gandesc. Insa, incepe sa ma deranjeze din ce in ce mai mult. Ma deranjeaza ideea ca le fac rau copilului si sotului, ma deranjeaza mult si mirosul tuturor hainelor si ma tot gandesc si la riscurile la care ma expun singura. Inca nu accept ca va fi altfel decat greu si nu am fixat o data. Se pare ca nici nu o pot fixa, inca le numar si trag nadejdea de a le mai reduce treptat. Dar voi fixa data aceea! Si pentru prima zi programez filme si un milion de batoane de legume, mai imi adaug si ceva mai gustos pe langa ele si cam atat. Dar nu cred ca as rezista cu tigara neaprinsa. Ma gnadeam ca mi-ar fi mai bine sa nu le mai am in fata. Sa nu mai cumpar in ziua aceea, imi pare mai usor decat sa imi fortez vointa atat de tare, ca ea oricum este slaba, avand mereu ispita in ochi, mana, gura. Eu nu mai fumez atat de mult, doua pavhete nu am fumat niciodata, de un timp eram pe la 15 tigari pe zi, iar acum sunt pe la 11-13. Dar stiu ca trebuie taiate complet, asta imi e cel mai greu sa fac. Pup, Cris!
Eu m-am lasat de fumat incet si am inceput sa imi imaginez ca nu imi place sa fumez! Am inceput sa nu mai trag ultimul fum din tigara pe motiv ca nu mai am „chef” sau ca am fumat destul. De fiecare data cand fumam incercam sa fiu acolo, eu si tigara, incercam sa imi „rup” legatura cu ea. Am reusit, a fost greu, inca mai e, dar au trecut deja 4 ani si e MULT mai bine!!! Multa bafta!
Mara, iti multumesc frumos pentru vizita si comentariu! Am citit articolul tau si mi-a placut, iar acum mai imi dai un pont. Cam in faza aceasta sunt si eu, incerc sa ma gandesc mai mult la cat este de nociva, de nesuferita, de rea..tigara asta. Se pare ca aici inaintez, ieri am reusit sa mai reduc ceva. Caut trucuri si sper sa le mai aplic. Felicitari pentru reusita, imi pare o foarte mare realizare. Si chiar este, pentru oricine este, dar pentru mine in faza aceasta, este chiar extraordinara!
Vei reusi! Gandeste-te ca tu controlezi totul! Nu trebuie sa te lasi controlata! Asa cum ai devenit fumator poti deveni si nefumator, tine doar de tine! Multa bafta!
Mi-ai adus un zambet pe buze 🙂 Este foarte logic ceea ce zici, de mine depinde, orice invat are si un dezvat. Da, voi reusi! Multumesc, Mara!
Nu ai pentru ce sa imi multumesti! Stiu prin ce treci, chiar daca este extrem de greu, poti! As fi vrut, atunci cand m-am lasat, sa imi zica mai multa lume ca pot! Nu ceea ce auzeam deja: trebuie sa te lasi, lasa-te, de ce mai fumezi, etc! E simplu, poti! Doar ca ii place creierasului nostru sa se joace cu noi! Vei reusi, trebuie doar sa gasesti acel „ceva” (eu cred ca pentru fiecare e diferit!) care sa te ajute sa treci peste asta.
Ei, dar tot iti multumesc! Ai dreptate, trebuie sa gasesc acel ceva, ma tot straduiesc!
Draga mea, n-am fost fumoatoare, nu stiu cum e si cu atat mai putin nu pot nici macar sa-mi imaginez cat de greu e sa te lasi. Pot doar sa cred ca asa este, ca mai aud si eu fumatori prin jurul meu care sunt sinceri si tristi si vor sa se lase, dar par a fi pur si simplu stapaniti de patima asta dincolo de puterea lor de a lupta cu ea. Nu stiu sa-ti dau sfaturi, pot doar sa iti urez sa gasesti resursa aia interioara care sa te ajute sa iesi invingatoare cat mai curand din lupta asta. Si mai pot sa te imbratisez cu mult drag. Hai ca o sa fie bine pana la urma. Te pup!
Uite asa, patima i-a zis si parintele vineri. Resursa interioara o caut si eu si sta ascunsa bine pe undeva. De la ea astept sa zica gata, stop…si nu prea. Mai caut si mici pacaleli, se pare ca pe ele le gasesc mai repede. Multam frumos, Iuli drag!
Miha, nu stiu daca ti-am povestit, dar si eu am incercat programele de la Institutul Nasta. Sunt acolo doua medicamente, nu doar Champix, mai este inca unul si fac, efectiv, minuni, lasatul de fumat e mult mai simplu cu ajutorul lor. Iti povestesc mai multe cand ne vedem, dar sa stii ca se poate si nu este chiar atat de crunt cum poate sa para, atunci cand ai ajutor specializat. Mama mea s-a lasat definitiv cu ajutorul unui asemenea program. Eu am facut o reactie alergica si m-am reapucat dupa o saptamana.
Danuta, ai scris undeva, am citit. Cred ca la unul din articolele Iuliei. Dar m-am dezumflat putin cu colegul meu. De doua ori a luat Champix, a rezistat o data 3 luni si o data una si acuma fumeaza din nou. Este adevarat ca si la Nasta este o rata de succes de 80%…mi-e teama sa nu fiu si eu in cei 20, ca si colegul meu. Oricum, vorbim! Le-am mai redus putin. Duminica am fumat 10, sambata 9 si ieri 12. Sunt mandra de cele 9 si mai putin de ziua de ieri 🙂