…nu mi-am pierdut fotografiile. Nu ca ar fi ele cine stie ce extraordinare opere de arta, dar sunt ale mele, am muncit si unele chiar imi plac. Si as fi ramas si fara fotografii pentru trei-patru saptamani de acum incolo, ceea ce mi-ar fi blocat serios blogul…Era pacat sa pierd fotografii ca aceasta, nu?
Deci computerul a fost rezolvat, am schimbat sursa si un dvd-driver si pozele sunt intregi si la locul lor.
De miercuri reincep sa postez dupa programul obisnuit.Va voi arata un loc din Bucuresti ce imi este foarte drag, voi relua meniurile saptamanale, am cateva idei despre case mai altfel…si incepem pregatirile de sarbatori. Incetisor. Cu lista de treburi, cea de cadouri si un program de curatenie care sa nu ma scoata din circuit. Sper.
Pana atunci ne gandim la Haloween, mai intai. Mihnea va pleca in prima lui excursie ce va include si o noapte in deplasare. Am emotii, desigur, dar stiu ca prin toate acestea trebuie sa trecem. Ti se cam strange stomacul prima oara, la fiecare activitate a copilului, numai mama sa nu fii 🙂 Si batraiora oleaca si cu un singur copil, deh. Petrecerea de Haloween va avea loc in excursie, dar tot vrea sa ciopleasca dovleci. Si ca veni vorba, stiti voi de unde se pot lua cutite speciale de dovleci, din acelea cu care poti taia tot felul de modele interesante?
In alta ordine de idei, daca tot am lipsit o saptamana, m-am gandit sa fac o treaba mai serioasa, asa ca am vrut sa verific un program de mese economice prezentat in revista „Libertatea pentru femei -Retete”. Au ei o rubrica in care prezinta 6 feluri de mancare la un pret total care se invarte pe la 85-90 lei. Ca sa-mi reintru putin in mana, am zis sa testez apele cu ceva mai usor.
Chiar este mai usor sa preiei retetele cu tot cu lista de cumparaturi si doar sa le faci. Asa ca am gatit aproape tot ce pusesera ei acolo si am cumparat dupa lista lor. Zau ca nu-i rau. Banii au fost foarte aproape de ce au socotit ei, singura observatie este ca la mine cele 6 feluri ajung doua zile, pentru ca intre ele sunt si doua dulciuri. Dar mi-a placut exercitiul, este primul pas sa reincep si eu sa concep meniuri ieftine, bune si rapide, ca mi-au crescut pretentiile, deh. O poza cu ceva din bucatele preparate:
O saptamana frumoasa, dragele mele!
Mihaela Damaceanu
ma bucur ca nu le-ai pierdut, dar daca se intampla, faceai altele 🙂
Uf, da, faceam!!! Dar stii ce bine imi pare ca nu le-am pierdut. Uneori nu mai ai lumina buna, alteori nu mai reusesti sa ajungi in locurile in care ti-au reusit fotografiile, alteori nu-ti ajunge timpul…stii tu. Asa ca slava Domnului ca le mai am!
ma bucur ca "doctorul" a reanimat pacientul si ca nu exista pierderi! ☺
Astazi voi cumpara s eu dovleci, la noi in familie cioplitul in preajma Halloween este o traditie. Despre cutite speciale nu am auzit insa cu siguranta exista. Noi ne descurcam cu cele din uzul menajer 🙂 Anul acesta fiica cea tanara m-a anuntat ca nu poate sa vina, ea si prietenul vor fi deasemenea intr-o excursie Halloween :)) coase de zor costume haioase pentru petrecerea costumata. Insa fiica cea mare va veni cu prietenul ei si abia astept 🙂 Am decorat casa cu dovlecei si tartacute si am agatat vrajitoarea la intrarea principala, ca in d´fiecare an.
Curatenia generala o incep mai pe la sfârsitul lui noiembrie. Iar cadourile pentru Craciun le voi cumpara in perioada de Advent. Ce repede zboara timpul! Peste doua luni, pe vremea asta serbam a Doua Zi de Craciun! apoi… ne vom pregati pentru Revelion :)))))) Doamne, sfârsitul de an se scurge ca nisipul printre degete!
Te pup draga mea. O saptamâna minunata sa ai!
Da, stiu ca fetele vin la voi de Halloween si aveti mare petrecere acolo, de obicei. Acum va veti conecta si cu petrecerea la care merge fiica cea mica 🙂 Tartacute am luat si eu si deocamdata am un singur "dovlecel". Mi-a spus mie o prietena ca are niste cutite speciale cu care taie foarte usor coaja si realizeaza niste modele super! Tot spre sfarsitul lunii noiembrie as vrea si eu sa incep curatenia. Zboara, Carmen, parca tot anul zboara repede!!! Te pup si eu si te imbratisez!
La inceput,cand nu prea stiam eu sa manevrez calculatorul,am pierdut multe poze.Am fost asa de necajita,ca un meserias a gasit el o solutie si am resuperat o parte,numai.Stiu sentimentul si bine ca ai rezolvat.Cu restul sunt in plan,dar oare il voi respecta?Mai vedem,sanatosi sa fim!
Pai bine Mihaela,ne arati tu frumusete de preparat si nu ne dai reteta?:)…mai sunt si pofticiosi pe aici:).Ma bucur ca ti-ai recuperat pozele,stiu cum e cand ai poza in dotare,esti salvat!Te pup!
Totul e bine, cand se termina cu bine 🙂 Ai facut rulada cu ciuperci ? Asa-mi seamana din ultima poza.
Asteptam pozele salvate, retetele si ideile de organizare 🙂
Ahhh stiu acest sentiment! Ma bucur ca nu ai pierdut fotografiile. Si eu deja ma gandesc la sarbatori, poate nu la recete, insa la decoratii. Asa imi place aceasta perioada 🙂 Pupici si o sapamana voioasa sa aveti! Liuba x
A, la asta cu facutul planului sunt si eu o experta. La respectarea lui mai am de invatat!
Mare greseala, ai dreptate! Uite ca mi-am mai gasit o postare de facut, cu toate ca este asa de simpla… Pai da, ai poza si te pui pe scris…
Da, rulada cu ciuperci. Foarte simpla si gustoasa. Am mai pus sunca si cascaval.
Primele poze vin miercuri.
Incet-incet, ne gandim toate la sarbatori. Si eu abia le astept.
Superba fotografia de seara, Mihaela!
Inainte sa plec din Mangalia am facut un tur special pentru poze, nici in ziua de azi nu am dat de ele. Stransesem o colectie frumusica, asadar e trist sa pierzi dar iti ofera sansa sa le repeti, uneori.
Saptamana frumoasa!
xxo
Eu ma tot uit cu admiratie la cat de organizata esti. Mi se pare o mare calitate.
Rulada arata bine de tot si daca spui ca e usor de facut, abia astept si eu reteta, ca zau ca nu mai am nici o inspiratie culinara …
Mă bucur mult că ți-ai rezolvat problemele tehnice. Văd că ai recurs și la Picasa. Cum ți se pare?
Aștept și eu rețeta aceea, am văzut că e ceva cu ciuperci și mie îmi plac foarte mult ciupercile.
Zi frumoasă și spor, dragă Mihaela! ☺
Uneori, da, le poti repeta si chiar te bucuri sa o faci. Dar altadata…
Cred ca erau frumoase, voi aveti superpoze! Pacat…
Multumesc, draga mea! Eu sa stii ca ma straduiesc, dar nu mereu imi iese. Vreau sa fac multe si pentru ca reusesc o parte mica, ma supar pe mine. Cel mai bun lucru pe care ar trebui sa il invat ar fi sa imi propun activitati intr-un numar rezonabil. Si sa nu ma mai supar. Alaltaieri am inghitit solutie de bicarbonat de sodiu, ca te-ar ajuta la diminuarea fumatului. Nu a mers deloc, chiar m-am gandit ca tu ai reusit! Mie nu imi iese nimic, aseara eram desumflata rau.
Da, Zina, am lucrat cu el. Le-am si editat putin – indreptat, eliminat detalii in plus, am taiat un pic din farfuria in care era placinta si am luminat fotografia. Chiar mi-a placut, caci incadrarea nu iese mereu cum ai vrea si poti obtine efecte mai bune cu taieturi din acestea. Sper ca arata natural, nu suport pozele prea editate, ale caror culori ies prea artificiale. Multumesc frumos pentru pont. Mai intram pe Picassa, dar rabdarea nu era mereu la dispozitie…
Ma bucur ca nu ai pierdut pozele!
Tot zic sa urc si eu pozele pe picassa mai cu seama ca eu sunt patita, am pierdut toate pozele noastre :)) eh, asta sa fie baiul..
E foarte frumoasa prima poza, unde e facuta?
Rulada cu ciuperci, yummy, uite ca mi-am amintit de pateurile cu ciuperci de pe vremuri, alea care se gaseau la patiserie, ce bune mai erau!
Cand se termina totul cu bine este perfect.
Iar prima poza e chiar superba!
Nu mai amintesc de placinta, ca mi se face foame 🙂
O seara minunata sa ai!
mai, lasatul meu de fumat a fost greu. nu pot da sfaturi in aceasta privinta. am insa o colega care o vreme a fumat tigara electronica si apoi s-a lasat, cica i-a venit mai usor asa.
supararea pe tine e o chestie care ar trebui rezolvata. o practic si eu si nu e bine deloc. nu stiu cum s-ar putea indrepta aceasta tendinta proasta intr-un mod autentic.
Asta e reversul digitalizarii. Poti pierde tot intr-o secunda. Ce e pe hartie, ramane!
Simplitatea si comoditatea evolutiei are si parti bune si parti proaste (si o zic in calitate de inginera) .
Eu am invatat in ultimii ani ca nu pozele sunt cele care imi fac viata; uneori ma necajesc pentru o poza si apoi imi dau seama ca ma pierd in amanunte, nu e cazul sa las sa ma conduca doar ca nu a iesit cum vreau eu!. Da, am facut concedii minimaliste: fara aparat foto si cu un rucsac. Amintirile raman in suflet si creier, pozele sunt mai mult de…laudaroshenie. Ba chiar am impresia ca in goana dupa poza perfecta stricam si naturaletea copiilor….