Am fost putin plecata si astazi plec din nou, asa se explica ca am lipsit si voi mai lipsi un pic…
 |
| sursa |
Dar va spuneam in ce ma enerveaza la retetele din reviste, ca am o continuare amuzanta la acea postare si pentru ca am scris-o, zic sa intrerup pauza dintre postari. Tot in postarea respectiva, va informam ca am reusit sa termin o ciorba mare intr-o ora. Pasul doi a fost sa fac doua feluri deodata, caci pe mine, de obicei, ma apuca gatitul mai multor feluri de mancare, cand ma pornesc.
Si la mai multe feluri, nu stiu daca mai imi iese timpul din reviste.
Ceea ce veti citi mai jos, daca aveti rabdare, este un amuzament din categoria rasu-plansu. Pentru informatii serioase si utile despre cum puteti petrece mai putin timp in bucatarie, cititi ce a scris Adelina.
Asadar, trec la revista Libertatea pentru femei, care obisnuieste sa defalce timpul necesar in timp de preparare si de fierbere/coacere si aleg o reteta cu timp de preparare 15 minute si una cu 10 minute.
Tiiii, ce tare as fi, daca in 25 de minute as avea gata un fel doi plus o prajitura.
Dar sa nu va asteptati la cine stie ce, prajitura in 10 minute, trebuie sa fie ceva simplu, nu?
Fixez cronometrul si…PORNESC CU MARE ELAN!
Vine Mihai! ” Ce faci, mami?” „Gatesc cu cronometrul, te rog nu mai vorbi cu mine, pierd timp! Ramane interzis in mijlocul drumului, se uita la mine luuuung si murmura ceva ce n-am avut timp a intelege.
„Te rog, lasa-ma, am treaba si nu pot vorbi”. Se da inapoi amuzat, in timp ce inteleg un „Dooooamne, ai luat-o razna, femeie” Razna-nerazna, imi vad de treaba mea, cronometrul MERGE.
Mai citesc reteta din loc in loc, mai pun la socoteala si timpul de adunare a ingredientelor si cel de montare a mixerului si moscaiala mea si e clar ca voi depasi timpul. Cu motoras la picioare, maini si creier, cuget ca situatia este amuzanta, dar interesanta. Ar trebui sa scriu pe blog despre tarasenia aceasta, ma sageata o idee, in timp ce paletele mixerului se invart la turatie maxima. Pai, da, dar postare fara poze? Ceea ce inseamna ca ar trebui sa fac si poze, dar cine mai are timp in 10 minute de prajitureala sa faca si poze?
Si da, am uitat sa va scriu ca timpul deja expirase, alarma telefonului suna, dar nu il inchideam, ci dadeam amanare, ca sa nu cumva sa slabesc ritmul, din considerente de lipsa de stres.
Finally, prajitura este in cuptor. Urmeaza coacere, timp de 25 de minute.
Timpul final, o sa intrebati? 20 de minute, deci dublul celui din revista.
Trag concluzia ca daca eliminam cele cateva minute ale recitirii retetei, ale adunarii la un loc a ingredientelor si instalarii mixerului, m-as fi apropiat.
Merg pe balcon la o tigara, ca vorba aceea, ma stresasem destul. Vine repede si sotul meu, caci am uitat sa va spun ca aveam o tinuta foarte adecvata gatirii pe timp de vara: pantaloni scurti si un maiou lipit pe corp cu decolteu in V. „Daca nu te imbraci si maine la fel, eu plec de acasa” zice razand. Acuma imi pica mie fisa ce tot cauta a se invarti prin bucataria mea, in timpul foarte pretios al Prepararii. Zambesc si tac.
Fir-ar ea de tigara, am treaba iar, ca urmeaza a doua reteta. Timp de pregatire 15 minute, fierbere 60. Cica! Asa zice revista. Fixasem cronometrul pentru cele 25 cat se cocea prajitura, am uitat sa va spun.
Merg la frigider si cu toate ca avusesem grija sa cumpar tot ce trebuia, baietii avusesera grija sa consume din ele. Rapid pun mana pe telefon, il sun pe Mihnea, care era jos la joaca si il rog sa mearga de urgenta la Mega sa cumpere ce lipsea. Pentru urgentare, ii spun ca voi cobori cu liftul la parter sa iau eu produsele, ca ma misc mai repede. Cand ma suna sa spuna ca va ajunge in doua minute la lift, dau fuga spre usa. Imi trece prin minte ca tinuta mea nu se potriveste deloc iesirii in afara casei. Dar zic ca nu s-o nimeri sa ma intalnesc cu cineva, taman acu’ cand cronometrul meu contorizeaza secunde. Si ies. Ca o floare de primavara! La usa liftului, adica exact in fata usii mele, era vecinul din fata. Daca tot am deschis usa, omul a apucat sa ma vada, asa ca era total aiurea sa-i inchid usa in nas. Fie ce-o fi, trebuie sa cobor, poate s-o abtine sa creada ca am innebunit.
Jos in fata liftului, ma astepta Mihnea. Dar nu era singur, ce credeti? Era cu o doamna pe care nu o mai vazusem. Mi-am zis ca un musafir din bloc nu s-o gandi ce cauta femeia aceasta asa de imbracata asa de sexy, sa se plimbe cu liftul. Vine surpriza din gura lui Mihnea, cum ca a rupt strugurii. Ce struguri, nu pricep nimic, eu ii dadusem legume de cumparat. Este drept ca lui i-au placut mereu strugurii, dupa cum se vede din pictura postata la inceput si din fotografia de mai jos, dar nu vedeam legatura.
Ma lamureste doamna, spunandu-mi ca Mihnea si altii, au rupt strugurii din vita de vie pe care o pusese in fata blocului si pe care o ingrijise cu efort, pana acum. Ma ia groaza, socul, nervii. Ma calmez, vorbesc frumos, il iau pe Mihnea in casa, drept pedeapsa. Incepe sa tacane ceva. A, da, era cronometrul. Telefonul bazaia de zor, trebuia sa scot prajitura din cuptor. Ce prajitura, ce sa mai fac acuma, trebuia sa o impac pe doamna si sa tot cer scuze. Uf, copii, prajituri, timp, termene, cearta pentru baiat, scuze si explicatii pentru doamna… Si vecini! Tot urcau vecini! Atatea priviri nedumerite, nu am mai avut parte de mult sa primesc. Zau asa, ce mi-a trebuit, am gasit!
Intr-un tarziu, linistesc situatia doamnei si urc spre cuptorul aragazului, cu mari pareri de rau despre strugurii si munca femeii. Urc cu Mihnea pedepsitul, dar cand sa inchidem usa, mai apar doi vecini, grabindu-se sa prinda liftul. Ma gandesc ca domnului nu i-o fi displacut peisajul, dar doamnaaaa? Ce o fi zis, doamna?
In casa mirosea a ars. Cum s-ar fi putut altfel? Din fericire, se arsese foarte putin, nu m-a deranjat aspectul.
Ma suparasem pe baiat, nu prea mai imi ardea de cronometre si retete, dar perseverez, caci asa imi trece mai usor supararea. Nu am ratat ocazia unei alte morale, in timp ce mainile si picioarele isi reluasera ritmul similar mixerului folosit inainte. Tocam la ceapa si ii povesteam sotului meu minunea ce o facuse baiatul, care-si mai primeste inca o doza de vorbe, explicatii si morala.
Fac si reteta a doua, depasind doar cu vreo 10 minute timpul de preparare. Deci, am avansat, si daca mai tin cont si de circumstante, stau chiar bine.
Prajitura se racise, sotul meu a spus ca este buna, dar nu este nevoie sa mai fac. Lui Mihnea si mie ne-a placut. Concluzia este ca o mai fac, am nevoie si de poze ca sa o pun pe blog, ca rar ati mai citit despre o prajitura cu asa poveste atasata.
Felul al doilea, o mancare bulgareasca, a fost superbuna. Cerinte de repetare unanime in familie.
Timp total? Habar nu am, ca nu mai pot de atata gatit, cronometrat, struguri, tinute de vara si acuma SCRIS.
Nu mai spun de spalatul vaselor si alti timpi necontorizati.
Mihaela Damaceanu
Am să fiu scurt, chiar dacă nu mă caracterizează brevilocvenţa. 😀
Sunt convins că găteşti foarte bine, dar nu ştiu de ce, aşa cum greşit (zic eu) procedează multe gospodine, încerci să respecţi ad litteram cele scrise în reviste? Timpii de gătit diferă de la caz la caz. Aragazele nu sunt toate la fel, gazul nu e la fel (cel de butelie e mai lent decât cel de sistem), iar dozarea lui prin duze este la fel de diferită de la caz la caz.
Aş fi zis ceva de tutun, dar nu-mi permit, aşa că tac, dar cred că tăcerea mea spune ceva, nu? 😀
Bunica ta gătea cu cronometru? Nici a mea, gătea de drag, uneori trudea la bucătărie, căci erau multe guri la masă, deseori gătind zi de zi la o plită pe care se găseau mereu oale, tuciuleţe şi crăticioare.
Am zis că scriu puţin, aşa că nu mă lungesc. Zi binecuvântată să fie la voi, Mihaela!
Am citit cu sufletul la gura, de frica ca se arde prajitura :)))))
Eu NU gatesc dupa nici o reteta, gatesc cum facea bunica, dupa instinct. In al doilea rand cucoana cu vita nu avea nicicum dreptul sa planteze ceva pe spatiul de langa bloc deoarece e domeniu public nu tarlaua dansei, asa ca nu putea avea pretentia sa nu se apropie copiii de strugurii ei. Asta sa-i spui data viitoare cand o vezi. Crede-ma ca stiu perfect legislatia. Nu e vina copilului ca a poftit si nu e nici vina ta. Plantarile pe spatiul verde de langa bloc se fac cu acordul asociatiei de locatari si cu specii ornamentale, nu fructifere.
Si reteta, adica retetele ? Data viitoare lasa cronometrul deoparte, da ?
Ai dreptate, draga mea. De mult nu am mai citit o reteta cu asa o poveste atasata. Dar mi-a placut 🙂
Ai toata admiratia mea pentru tenacitatea ta de a respecta "timpii ''retetei !Sunt convinsa ca toate au iesit delicioase, si,mai ales povestea ta hazoasa,cu rasu-plansu !
Zile frumoase si cu chef de…gatit !
Chiar așa, așteptăm rețetele. :))
Am obosit numai citind! :)))
Ce reteta de praji e aia de 10 min?!? :)) uns biscuiti cu nutella? 😀
Chiar am ras citind articolul si imaginandu-mi cum te invarti prin bucaarie ca o albinuta din dorinta de a vedea daca reusesti sa atingi timpul precizat in revista. Asa ma dispera si pe mine cum majoritatea revistelor dar si emisiuni, printre care faimoasa `15 minute cu Jamey Oliver` de pe Paprika ne mint uneori in fata. Adica eu nu pot taia ceapa in 3 secunde si nici nu am deja ingredientele puse in boluri si pana monetez robotul de bucatarie si pana curat toate legumele si condimentez carnea ….o gramada de lucruri micute ce de fapt iau timp. Iar la final exact cum ai precizat si tu, raman vasele murdare care iti mai iau inca pe atata sa le cureti, stergi si pui la loc.
of, daaaa… asa se intâmpla intotdeauna când mamicile vor sa experimenteze ceva în bucatarie si asa se întâmpla întotdeauna cand copiii se joaca în fata blocului cu alti copii! ☺☺☺
Cu dojeneala lui Mihnea mi-am amintit ca si eu am patit ceva de genul. Aveam cred ca 6-7 ani si o vedeam deseori pe vecina de la parter îngrijind rondoul cu flori din fata geamului. Era domnisoara batrâna si pentru ca nu avea pe nimeni, îi placea sa-i tin companie – ma mai tragea de limba, mai povesteam eu te miri ce – când nu erau copii sa ma joc, o ajutam cu placere, mai duceam buruienile la gunoi si primeam întotdeauna o bomboana!
Intr-o zi, eram singura în fata blocului… plictiseala mare! Ce sa fac, ce sa fac?!… privesc eu spre stratul cu flori al vecinei si ma gândesc "ce ar fi daca i-as face o surpriza si as scooate eu toate buruienile, inainte sa vina ea acasa de la serviciu?! Zis si facut! Taman când am terminat, au aparut si prietenii de joaca, asa ca am trecut de la o activitate la alta si abia seara când sa ma duc în casa mi-am amintit cu mândrie ce harnica am fost si chiar ma intrebam daca vecina s-o fi bucurat, când… în fata usii apartamentului nostru, vecina! Reclama ca i-am smuls toate florile pe care le plantase proaspat de cu seara… Nefiind udate, au stat cam pleostite si mie mi s-au parut buruieni urâte rau, asa ca le-am smuls! Hm! Ea aproape ca plângea si spunea ca nu întelege de ce am facut asa ceva, ca doar paream a fi un copil bun! Hm! Am incercat sa explic dar ea era prea suparata sa ma poata auzi… Mama însa a avut rabdare sa asculte varianta mea, m-a înteles si nu m-a pedepsit. A doua zi a cumparat vecinei alte rasaduri de flori, me mi-a dat bani de înghetata si mi-a spus sa nu ma mai apropiu niciodata de rondoul de flori. Asa am facut ☺☺☺
si mancarea bulgareasca? cum e? ne zici?
da-l incolo de cronometru. L-am aruncat.
mai pun sa sune telefonul cand vreau sa fierb pastele fix 7 min. ca asa scrie pe punga, dar asta ca sa imi aduc aminte :))) ca tot le gust eu sa fiu sigura ca e bine.
In rest, gatesc 3 feluri o data, dar pt experimente nu gatesc concomitent ca sigur le amestec :)))))