De obicei cand lipsesc de pe blog, o fac din lipsa de timp generata de treburi sau de oboseala. De data aceasta, lipsa mea a fost generata de…rasfat. Va spuneam eu cu cateva zile in urma ca asteptam doua fete dragi mie. Au sosit si de atata bucurie si rasfat nici nu mi-a mai stat mintea la blogul meu.
Asadar, de cand nu v-am mai vazut, am avut parte de doua intalniri speciale. Miercuri seara m-am intalnit cu Carmen.
Dupa aproape doi ani de prietenie pe blog, s-a intamplat ca ea sa ajunga in concediu in tara si mai ales s-a intamplat sa ne cunoastem si in realitate.
Daca aveti vreun dubiu ca in online s-ar putea ca lucrurile sa fie altfel decat in realitate, vin cu confirmarea ca nu este asa. Oamenii pe care ii citesti zilnic, oamenii care iti plac si iti sunt dragi in cuvinte scrise, sunt la fel si in realitate. La fel de deschisi, de senini, de calzi, de comunicativi. Cel putin la mine asa s-a intamplat, in cateva minute am avut senzatia ca ne cunosteam de mult timp, ceea ce era adevarat. La fel cum am empatizat in scris, tot asa a fost si la intalnirea adevarata. Am gasit in carne si oase acelasi om care imi este atat de drag pe blog!
Un singur regret am si acela este ca nu am putut petrece mai mult timp impreuna. Ne-am intalnit scurt-prea scurt, in frumoasa curte a Palatului Cantacuzino, inainte de un concert organizat ca omagiu adus lui Enescu, la care Carmen a dorit sa participe. A fost o intalnirea prea scurta, cum am mai spus, dar foarte placuta si intensa. Am plecat de acolo cu bucuria ca am cunoscut-o si cu dorinta de a ne reintalni si a petrece mai mult timp impreuna.
Draga mea, iti multumesc pentru clipele acordate si imi rezerv de pe acuma, macar o zi petrecuta impreuna, la urmatoarea ta vizita in Bucuresti. Te rog, deci, sa treci in agenda viitorului concediu, o zi pentru noi 🙂 Iar pentru ce a mai ramas din actualul concediu, iti doresc sa fie in continuare plin de bucurie, de relaxare, de odihna, de locuri frumoase si de oameni asemenea!
Ieri m-am gandit la tine si am fotografiat special niste micuti trandafiri delicati!
Si ca sa nu credeti cumva, ca ati venit pe la noi doar ca sa cititi despre intalnirile noastre, mai postez cateva poze dintr-o saptamana memorabila. Relaxarea a inceput de sambata dimineata, cand in mintea mea nu mai era lungul sir de lucruri ce trebuiau rezolvate si s-a incheiat la Club Piranha, unde mi-am reamintit ca eu ar trebui sa mai si scriu cate ceva pentru blog. Aseara nu prea mai aveam vorbe disponibile, dar m-am gandit ca o sa va placa o poza-doua-trei.
V-am fotografiat cateva ratuste…nu se vad chiar foarte bine…Poze mai bune de la Piranha, puteti vedea accesand linkul de mai sus.
Anca cu Mihnea, sus… in balconul de unde cuprindeai toata panorama curtii.
Un fazan foarte colorat in spatele plasei. Paunita se plimba printre mese, ca de obicei, dar nu a vrut sa stea in poze.
Curtea umbroasa si populata de toate orataniile unei curti gospodaresti, a fost la fel de impresionanta ca intotdeauna, iar cocosul a creat un mic moment placut-nostalgic. Insa de aceasta data, mancarea a lasat putin de dorit.
O saptamana frumoasa sa aveti!
Mihaela Damaceanu
ce dragut! imi face placere sa ma vad cu cate cineva!!!
Da, Coco si mie imi face placere!
Am fost uimita cand am citit la Carmen ca v-ati intalnit.Am fost un pic invidioasa pe tine si pe Pandora,dar mi-a trecut.(Glumesc)Blogul poate astepta,cand sunt alte prioritati.Intalnirile atat de placute sunt rare si e pacat sa nu profitam de ele.Eu acum am alte prioritati,de iarna.Te pup,
Da, Flori, ne-am intalnit si tare as fi vrut sa ne mai intalnim. A fost o bucurie, te inteleg, caci fiecare dintre noi vrea sa o cunoasca pe Carmen. Spor sa ai la toate treburile pe care vrei sa le faci. Am si eu in plan sa fac niste pregatiri pentru iarna, dar acum urgenta este pregatirea pentru scoala. Mai trebuie sa si plecam cateva zile, cred ca si eu voi lipsi o vreme. Si eu te pup, spor sa ai si multa sanatate!
Asta da rasfat, sa gasesc aici un articol in care sunt atat de frumos descrisa :)) multumesc mult, esti o dulce! ♡
Si eu am dorit sa te cunosc si imi pate nespus de rau ca planul de duminica nu s-a mai potrivit di ca am ramas doar cu mica noastea intalnire inainte de concert. Asa cum se intampla in mod normal, simpatiile se bazeaza pe reciprocitate si prin inalnirea noastra doar mi s-a confirmatsau intregit iimpresia pe care o aveam pana acum despre tine prin articolele pe care le prezinti pe blog. Prietenia noastra virtuala a avut doar de castigat prin intalnirea reala. Cu siguranta ne vom mai vedea… daca nu prin Romania, atunci prin Germania. Nu-i asa? Pup si trimit imbratisari si numai ganduri bune ♡
Cu mare drag am scris aceste randuri si ma bucur ca ti-au placut!
Sigur ne vom mai vedea intr-una din cele doua variante. Multe imbratisari si de la noi si o frumoasa vacanta in continuare!
Foarte frumoasa povestirea,chiar mi-am inchipuit ca am patruns in miezul unui roman,care desigur,nu l-am citit inca ! Iar ''ilustratiile'' sunt graitoare.
Va doresc intalniri minunate,bucurii si ganduri bune !
Inteleg pe deplin sentimentul intalnirii, l-am avut si eu intr-o vara cand am fost acasa. Ma bucur pentru bucuria voastra! 🙂
Ce dragut ca v-ati intalnit!
Frumose pozele.
Multumesc frumos, Natalia si scuze ca raspund atat de tarziu. Am vrut sa iti mai scriu o data bine ai venit pe blog si m-am dus cu valul. Ma bucur sa ne cunoastem, chiar daca iti spun cu ceva intarziere!
Este o bucurie sa cunosti oameni pe care i-ai indragit in scris si mereu ma bucur cand se intampla asta. Mi-ar placea sa ii cunosc pe toti cei pe care ii citesc!
Asa este, Luiza! Multumesc!