Bag de seama ca al meu copilas o fi fost si el preocupat de profesii si meserii, ca tot au fost discutii in casa despre ele, cu ocazia dezbaterilor legate de admiterea la Liceul Tonitza.
Intr-o seara de vara in care plutea prin casa o relaxare indusa de arome de levantica, zise:
– Mami, stii care este cea mai tare meserie?
– Da, stiu, ca mi-ai spus mai demult. Musafir!
– A, da, si asta. Dar m-am mai gandit la una. Critic culinar.
– Wow, nu zici rau deloc! De acord!
Peste alte cateva zile, in timp ce curatam niste visine pentru dulceata:
– Stii, m-am mai gandit la inca o meserie: cel ce gusta mancarea la restaurant inainte de a fi servita.
Am fost de acord si cu aceasta varianta si de atunci ma tot gandesc cum s-o numi aceasta profesie, ca as zice ca am intalnit un termen, dar nu mai stiu acum.
In orice caz, mi-am amintit de tata spunand despre Mihnea: „baiatul acesta nu o sa moara de foame”.
Si avand in vedere alegerea capitala pe care am facut-o recent, tare mi-as dori sa fie adevarat. Totusi cred ca va fi, dupa alte discutii si intrebari legate de cum ar putea el vinde tablouri, ieri ma intreaba cum poate sa vanda legal sandwich-uri. L-am lamurit ca deocamdata nu poate vinde nici una, nici alta. Si tot mi-a cerut informatii…pentru viitor.
P.S. Am cautat putin pe Google meseria, dar am gasit doar denumirea de sommelier, care are legatura cu vinurile.Voi stiti cum s-o numi?
Mihaela Damaceanu
Nu stiu cum se numeste, dar as zice degustator 🙂 Si n-ati intrat in amanunte cu sandwich-urile ? Baiatul are idei grozave !
Degustator am zis si eu in primul moment, dar nu stiu de ce am impresia ca am dat o data de un alt termen. In fine, nici nu stiu de ce mi-o fi ramas atata treaba asta in cap. Pai da, m-a intrebat multe lucruri, dar eu i le-am cam taiat ca tot ii spun ca este prea mic. La Botosani se gandea sa vanda struguri, nuci, etc..
Sunt si eu convinsa ca nu va muri de foame. ci se va descurca frumos in viata.
Pana atunci insa ii dorim Vacanta placuta!
Ce idei bune are baiatul tau!
Meseria de musafir e cea mai tare! :)))
Degustător autorizat sau evaluator. Alt termen nu știu. 🙂
In concluzie, acesta trebuie sa fie termenul. Multumesc!
Da, vacanta este chiar placuta pentru el. Nu iti spun ce super-relaxare de program si-a facut, aproape impunandu-se in fata noastra.
Cea mai tare, asa-i! A doua este cea de critic culinar…
Ei… a abandonat ideea de artist plastic?!
Musafir este o meserie excelenta – tare m-am amuzat!
Sau de Superstar Cinema sa TV! ☺
Vacanta aceasta presupun ca va fi cavanta descoperirii noilor vocatii 🙂 Va doresc succes!
Critic gastronom 🙂 asa se numeste meseria (https://en.wikipedia.org/wiki/Food_critic) . Foarte faina ideea lui Mihnea!
va pup :-*
Şi eu cred că meseria de musafir este una grozavă! Dar nici variantele cu degustător de mâncăruri sau critic culinar nu sunt mai prejos. Are idei interesante vonicul!
O săptămână frumoasă!
PS. Mi-am amintit de o întâmplare de când eram clasa I. Întrebaţi de doamna învăţătoare ce vrem să ajungem când vom fi mari, o colegă a zis cu hotărâre: "cucoană"! 🙂 Păi nu?
Ei, nuuuuu. Doar ca are un spirit curios, asa zic!
Si pe noi ne-a amuzat mult cu musafirul, acum vreo trei ani, cred. De aceea o si retinusem, uneori este tare simpatic. Multumesc tare mult pentru denumire, acum merg sa vad linkul, deci ne-am lamurit. Acesta este critic gastronom, si cealalta este critic culinar. Nu am intrat eu in amanunte prea multe despre criticul culinar, dar ceva i-am mai spus despre cata stiinta si munca este si acolo…
Si noi te pupam, draga mea1
Nu, toate trei sunt de retinut, dar nici ideea colegei tale de scoala nu este deloc de dat deoparte.
A, si cand am citit ce ai scris, mi-am amintit si de mine pana in cinci ani, cand ii spuneam bunicii ca ma voi face ouorita. Termenul era o inventie proprie, caci imi placea foarte mult sa merg sa iau ouale din cuibar, in fiecare dimineata. Dar si mai mult, imi placea cand gaseam ouo in alte locuri dosite ale curtii si i le duceam bunicii cu satisfactia unui mare explorator, ce parca gasise vreun nou continent, haha
Am citit, nu intelesesem bine. Este o definitie a criticului culinar, cu cele trei denumiri care se interpun, intrepatrund cumva. Despre partea scriitoriceasca-sa zic asa- a acestei meserii, nu i-am spus prea multe, dar cred ca a inteles ca exista si ea. Oricum, cealalta trebuie sa fie tot degustator, sau poate master-cheful bucatariei este cel ce da practic acordul. Inca un multumesc si pup1
Ador cum gandesc copii! Meseria de musafir e tare 🙂 Mihnea e un copil istet si sigur se va descurca in viata. Pupici si vacanta frumoasa, mai aveti o luna ehehhe Liuba x