Pentru astăzi(data/ora)…vineri 17.04.2015, ora 18,30
Afară… bate vantul destul de puternic, dar tot se poate spune ca natura sarbatoreste. O splendoare de 
verde, amplificata de toate culorile florilor, a imbracat orasul si campurile. Si muntii si dealurile, 
adica tot. Tot ce vedem in jur este verde proaspat, lumina si viata noua. 
Sa tot stai afara si sa te tot plimbi.
       

                                     

Mă gândesc… cum functioneaza organismul ca un ceasornic superelaborat si cum stie chiar si cand sa isi ceara dreptul la odihna. In toti anii in care am lucrat in invatamant, niciodata nu m-am imbolnavit in timpul anului. Doar in vacante. Asa am patit si acum. Cand sa respir usurata ca toate treburile sunt in sfarsit aranjate si terminate, atunci si-a cerut drepturile si m-a pus la pat. Nu-i nimic, isi face si el numarul, isi revine apoi, si reluam firescul cotidian…
Sunt recunoscătoare… pentru primavara. Este anotimpul meu preferat, este vremea renasterii, a bucuriei si a frumusetii. Ce vreti mai frumos decat valul de mireasa al copacilor, explozia lalelelor, a narciselor si a copiilor ce invadeaza parcurile?
Din bucătărie…pauza. Mai sunt cateva urme ale sarbatorii si apoi trecem pe salate, sa ne inverzim si pe interior :))
Cu ce sunt îmbrăcată…cu un trening bleu-ciel…
Citesc…Nu mai citesc nimic. Nici macar bloguri nu am mai putut citi. Dar vin eu pe la voi, , repede, cum imi va permite spatele sa stau ceva mai multisor in scaun. Ieri am rezistat doar 20 de minute, m-am panicat ca nu o mai gasesc pe Irina, am promis ca revin si nu am mai putut, dar am apucat doar sa aflu unde este. Si Iuliana si-a schimbat casuta. Sa va fie cu noroc si bucurie, dragele mele!
  
Ceea ce aştept…a, ultima data asteptam primăvara, acum chiar sunt multumita cu ce am. 
Rar se intampla sa nu asteptam ceva. Aproape permanent traim asteptand cate ceva. Ei, uite ca ma bucur sa traiesc cu bucurie, momentul prezent. Chiar nu astept altceva, as opri clipa in loc.
Ce mai meşteresc…nici de mesterit, nu mesteresc. Dar asa cum am scris mereu la acest capitol, am PLANURI. Mi-i mintea in general plina de frumoase planuri si intentii. Insa, acum traiesc momentul de relaxare si chiar si planurile-s mai departe.
Ascult...traficul strazii. Nu este nici pe departe prea muzical, nu stiu de ce nu ascult altceva. Imi lipseste un radio cantand in surdina.

În casă…aproape toate-s la locul. E frumusel.

Unul dintre lucrurile mele preferate...să calatoresc si sa admir campurile verzi si satele cu gospodariile titirisite, curatite si desigur, INFLORITE.
Unele planuri pentru sfârşitul săptămânii…daca cedeaza durerea din spate, as face ceva trebusoare prin casa si apoi as iesi in Herastrau. Dar eu stiu? Mihai zice ca trebuie sa stau locului cateva zile…
Aici este o imagine pe care doresc să o împărtăşesc: Va mai arat o magnolie. Alta, nu cea mai mare a Bucurestiului, dar tot in aceeasi zona si tot frumoasa.
Bine v-am regasit, dragele mele!
Incet-incet, trec sa va vad!
Mihaela Damaceanu