Motivul pentru care nu am scris astăzi postarea obişnuită despre reduceri este un articol citit ieri.
Citesc multe articole pe teme financiare, dar trebuie să recunosc că acesta m-a pus pe gânduri în mod deosebit. Aşa cum se menţionează şi în articol şi eu sunt sigură că oamenii se vor împărţi în două categorii: cei ce vor spune că nu se poate aplica şi ceilalţi ce vor încerca să extragă din el o învăţătură. Desigur că pentru a fi aplicat, fiecare şi-l adaptează la propriile condiţii şi circumstanţe, la acelaşi lucru mă gândesc şi eu.
Dar să vă spun ce m-a impresionat atâta! Este vorba de un sistem de alocare a banilor ce mi s-a părut inedit şi foarte bun. Nu că nu aş mai fi văzut niciuna din idei şi în alte locori, că doar nu inventăm roata acum, dar modul în care cele cunoscute au fost combinate şi altele pe care le-a inclus, mie mi-a dat foarte mult de gândit. Sunt acolo două componente, pe care niciodată nu le-am considerat importante şi mai ales nu le-am aplicat. Dacă îl veţi citi, poate vi se va părea utopic, dar eu mă gândesc la el de ieri şi la nivel de logică, lucrurile se leagă atât de bine, încât nu cred că aplicarea acestui sistem ar rămâne fără urmări importante în îmbunătăţirea situaţiei financiare şi a calităţii vieţii.
Articolul se numeşte „Cum să ai casă şi maşină în 5 ani de zile” şi este vorba de o strategie financiară financiară expusă de miliardarul asiatic Li Ka-Shing pentru cineva care porneşte aproape de la zero. Ei, nu ştiu dacă chiar s-ar ajunge la ceea ce este în titlu, dar nu îmi vine să cred, la nivel teoretic , că aplicarea comportamentului descris acolo, ar putea rămâne fără urmări bune.
Şi pentru că săptămâna aceasta chiar am fost preocupată de aspectele financiare, m-am dus şi am recitit şi studiat seria despre independenţă financiară, scrisă de Iulia anul trecut, care de asemenea a avut un impact puternic asupra mea.
Merită citite ambele, de la Iulia în mod special cele două articole intitulate Calea cea lungă spre independenţa financiară, acordaţi-le timp de gândire şi de analiză. Dacă vă preocupă subiectele, sigur este de învăţat din ele.
Şi mai cred că toţi avem nevoie de un sistem financiar şi că acesta se poate mereu îmbunătăţi.
Week-end plăcut şi mi-ar plăcea să vă aud opiniile!
Mihaela Dămăceanu
Mda, si pe mine ma preocupa problema asta, a independentei financiare, sincer nu vreau sa stau sa lucru ca robul pana la 70 de ani pentru o pensie de nimic. Daca voi lucra dupa 55, as vrea sa fie de placere, nu de nevoie.
Mai, eu sunt la momentul sinceritatii: mie asta cu independenta financiara mi-a cam trecut. Mi-au adiat asa niste ganduri intr-o vreme, probabil luata de val, dar nu, nu e de mine. Eu sunt angajatul (aproape:))) perfect. Poate am si avut noroc de job-uri bune care au meritat cele 8-9 ore pe zi investite in munca la patron. Cred ca nu m-as gandi din nou la ceva pe cont propriu decat daca as fi fortata de imprejurari. In rest mie mi-e bine asa, cu rutina job-ului, cu colegi de birou, cu sarcini si responsabilitati trasate de altii, dar cu linistea mea de dupa ora 17.30 cand mi se termina programul si le las pe toate la job si nu ma mai gandesc la ele pana a doua zi la ora 9 🙂
Wow! Thank you for sharing with us – ca sa zic asa! Excelent articolul, ai dreptate, este imposibil ca citirea lui sa nu aiba invataturi bune, indiferent ce are in cap fiecare. Chiar daca unele lucruri de acolo le aplic, tot am prins altele noi pe care as vrea sa le aplic in viitor. Mie sincer mi-a placut partea cu impartitul banilor in 5 si viata dintre 8.00-10.00 p.m., oricum il voi relua luni cand merg la servici, mai pe indelete 🙂
Exact aceleași lucruri mi-au plăcut și mie cel mai mult. Împărțirea o făceam și eu, și toată lumea o face, dar nu aveam toate categoriile lui. Ultima deloc și din păcate, stau prost și la cea cu învățătura, din două motive: primul era cel financiar și al doilea o prostie, ca să zic de-a dreptul, mi se părea că am făcut destulă școală și cursuri. Și îmi spuneam că nu le aplic pe toate pe care le-am învățat, căci cel puțin facultatea de chimie mi-a părut în ultimii ani că am făcut-o cam degeaba. Dar mi s-a dovedit că am greșit, acum am fost rugată să ajut pe cineva și apoi m-au rugat în continuare să fac pregătire cu copilul. În plus, mie îmi plac schimbările și nu se știe când mă satur de cifre economice și atunci m-aș putea întoarce la învățământ, cine știe.
Iar despre partea cu socializarea, iar are omul dreptate, căci dacă ai avea mereu grijă să îți lărgești cercul de cunoștințe, în paralel cu pregătirea continuă, nu se poate să nu apară oportunități și să nu înveți să prinzi măcar unele. Aici, aș avea personal un mic amendament: o parte din suma de acolo trebuie dăruită și oamenilor mai defavorizați ca tine, nu doar celor de la care ai de învățat. Și a doua mea obiecție este că lipsește partea strictă de economisire, nu cea de investiție. Și așa cum a spus și Adrian Soare, trebuie adaptat puțin mai mult la societatea noastră, căci lipsește componenta de cheltuieli pentru casă. Însă o parte din ea, poate fi clar luată din cea pentru mâncare. El a scris acolo că ar trebui să cheltuiești cu mâncarea 30%, adică 600 lei în valoare absolută, iar eu știu că atunci când am făcut un exercițiu de economisire, în bugetele de 55 lei pe persoană, pe săptămână, m-am încadrat pentru toți trei în 165 lei săptămânal. Este drept că nu am rămas la această sumă, ar fi prea greu să mănânci mereu așa de strict cum am pus eu acolo, dar la trei oameni în casă și două venituri, este loc de urcare peste 165 lei săptămânal și zic că se poate trăi decent cu o sumă sub 1.200 lei pentru mâncare lunar.
Fiecare adaptează pentru el, dar așa cum spuneam, cel puțin teoretic, este un sistem bun.
Iar citatul uzitat la Harvard mi s-a părut și mie foarte tare. Așa este, căci până la orele 20,00 cam toată lumea își vede de treburi, adică serviciu și cele din casă. Dacă ai mai avea putere în tine să folosești constructiv cele două ore, diferența de acolo ar veni. Grozavă și corectă idee!
Laura, așa simt și eu, ca o presiune puternică ideea de a lucra până la 63 de ani, că m-am și uitat în cazul meu. Și mai sper încă, că vom avea de unde să ne luăm pensiile. Dar există serioase semnale de alarmă referitoare la sistemele de pensii și nu numai de la noi. Mi-ar plăcea tare mult să îmi iau aceste două griji de pe creier. Și exact la fel am zis și eu pentru anii de după 55, să găsesc ceva care să îmi placă, să nu fie același lucru cu ce am făcut 32 de ani câți vor fi atunci și să nu depășească 4-6 ore pe zi. Așa mi-aș dori!
Păi, foarte bine, că și eu tot la momente de sinceritate sunt sunt. Este bine pentru tine că simți asta, dar eu nu reușesc deloc. Am lucrat unde sunt și acum timp de 12 ani, absolut suficient și apoi am zis GATA, folosindu-mă psihologig de o schimbare negativă apărută brusc în situația instituției și a noastră. Am plecat și am încercat să-mi pun în aplicare aceste vechi vise și planuri, dea aface ceva astfel încât să nu mai depind 100& de un salariu. Din păcate, nu mi-a ieșit și știu și unde am greșit. Greu, foarte-foarte greu mi-a venit să mă întorc în același loc de muncă de unde singură, de nebună, plecasem. Și am încercat atunci să îmi impun ideea că este bine și îmi place aici. Nu-mi iese, a trebuit să admit că a fost cay de forță majoră și am rămas tot cu visele mele vechi. Mai am potențial real de muncă încă vreo 10 ani. Oare voi reuși să schimb situația de acum, căci nu pot deloc să renunț la ideile și planurile mele vechi? Sper că da.
Pentru cine este mulțumit cu ceea ce face, este absolut perfect, e situația aproape de ideal.
Ce mult mi-a placut acest post. Nu am stiut pana acum de acest sistem, dar suna atat de bine sa divizam venitul in 5. Spor la toti si sa ne fie de bine la toti!!! Sa aveti un weekend minunat! Liuba x
Așa cum a împărțit el acolo, nici eu nu știam, la fel cum nu știam nimic nici de acel miliardar.
Mă bucur că ți-a plăcut, sper să ne fie de folos! Week-end minunat și ție, Liuba!
:))) Da, Mihaela, sunt idei foarte bune iar adaptarea lor la viata si mentalitatea fiecaruia e naturala! fiecare din noi suntem unici, dar a ne construi o strategie proprie este benefica oricui. Eu sigur voi folosi articolul ca sa-mi imbunatatesc strategia si am sa te tin la curent cu rezultatul 🙂 In ce priveste meditatiile la chimie, ti-am spus ca e o idee super si poate chiar mai avantajoasa financiar decat cea de profesoara, in fine, tu stii ce e mai bine pentru tine; de economisit m-am apucat sa economisesc si eu, insa la partea de investitii nu m-am gandit deloc pentru ca nu vedeam ce, deci a fost o idee noua pentru mine; iar in ce priveste partea cu socializarea, indiferent din ce motive (ca mancam un hamburger intr-un pub 🙂 sau ca realizam handmade cu prietenii sau altceva) mi se pare excelenta; problema cu folosirea intervalului dintre 20.00-22.00 la mine probabil s-ar rezolva cu niste energizante, ca altfel… 🙂
Vezi, în esență totul se reduce la cât de bine știm să folosim două resurse capitale: timpul și banii. Și mă gândesc că întotdeauna mai putem învăța despre aceste două capitole, mai ales că sistemul nostru de învățământ nu ne ajută deloc în aceste direcții. Referitor la timp, să știi că și eu tot cu energizante aș face față la lucrul între orele 20 și 22. Sau poate îmbinăm plăcutul cu utilul și în loc de lenevit la televizor, socializăm. Dar mă uit la mine, că după o săptămână de lucru, vinerea efectiv cad și dorm o oră când ajung acasă, căci am program scurt vinerea.
Da, Mihaela, apropo, tocmai am realizat ca asta e o idee foarte buna – si eu am program scurt vinerea si caut sa vin cat mai repede acasa ca sa ma odihnesc sa incep weekend-ul cu forte proaspete si voie buna 🙂 Si functioneaza!