Vi se întâmplă şi vouă să vi se facă dor de puiul vostru mic fiind?
Pe mine văd că m-a cuprins nostalgia după nici 10 ani întregi…
Prima dată când vedea o păpuşă.
Un anişor mai târziu, la o respectibilă vârstă de 2 ani, deja îi plăceau fetele…
Postarea participă la Miercurea fără cuvinte.
Mihaela Dămăceanu
Dragute imagini. 🙂 Felicitari.
Faine imagini ale copilăriei! 🙂
Si mie imi este dor de mogaldeata aia mica, chiar daca au trecut 29 de ani !!! 🙂
Frumos si dragalas modelul ! 🙂
Happy WW !
este astazi cumva ziua lui Mihnea, sau de ce aceasta retrospectiva? 🙂 Ce imagini frumoase! cât de dulce este Bebe! :)) Fiecare imagine a captat o clipa de fericire. Câta candoar! :-*
În fotografia în care esti tu cu copilul în brate, se poate recunoaste cumva figura lui Mihnea de azi 🙂
Happy WW!
Nu, el este născut în mai. Pur şi simplu m-a furat un dor şi am zis să-l vedeţi şi voi micuţ!
Că micuţii au farmec mereu!
Mulţumesc!
Nu mai ştiam unde erau pozele acestea, o parte sunt făcute cu telefonul, o parte cu aparatul foto, dar m-am bucurat când le-am regăsit.
Aşa-i? Eu deja privesc lung toţi piticii din autobuze şi de pe străzi.
Mulţumesc şi happy WW!
Ador fotografiile – parca strang in ele pentru totdeauna franturi din clipe :).
😀
Cata bucurie este prinsa in ele si cate amintiri 😀
happy ww!!
cu drag
rux
Ah, da, claaar, noi frecvent facem o vizionare a fotografiilor, asa in grup, tot familionul. Si ce ne mai amuzam…!!!
Da, păstrează momente pe care uneori le-am uita şi stârnesc mereu duioşie.
Tot cu drag, happy WW, Rux!
Sâmbătă am văzut şi filmuleţe, acolo parcă ne-am amuzat şi mai tare.
Sunt momente care au farmec pentru familie, toată lumea le gustă.
Eu cu nepoata vedem filme si poze pe (hartie) ,ne minunam ,ca am uitat de multe din trecutul ei.Asa si tie ,nu-ti vine a crede ca a fost atat de mic.O seara buna!
Bună seara !
Astăzi am avut o zi foarte aglomerată şi n-am putut veni mai repede în viziză de lucru.Să ai parte de o noapte liniştită şi odihnitoare.
Mamaaaa, ce dulceata!!!! Iar prima poza, cea cu bascul albastru de pictor…este mana destinului…dat fiind talentul la desen pe care l-a dovedit mai tarziu.
Te imbratisez draga mea si sunt ATAT de invidioasa pentru mica ta minune….prieteneste, evident.
Pai cred si eu ca ti s-a facut dor de el cand era mic, tu nu vezi ce dulceata de copil era??? Cand l-am vazut eu live era un copil frumos, dar cand era mic constat ca-ti venea sa-l pupi incontinuu pe obrajori, puiutul mic! Pacat ca se fac mari 🙂
Da, să ştii că prea repede a fugit timpul…
Noroc de poze, filme şi amintiri!
Seară bună şi ţie, Liviu! Mulţumesc pentru vizită, oricând este primită cu bucurie!
HIHIII, să ştii că mie mult îmi plăcea poza aceasta cu băscuţă, dar pe cuvânr că nu m-am gândit la pictură, Dana! Mi-ai destupat mintea şi îţi doresc ca acest an, oricum unul absolut special şi plin de eevenimente cu totul deosebite pentru tine, să îţi aducă şi bucuria aceasta pe care ştiu cât de mult ţi-o doreşti! Multe, multe îmbrăţişări, Dana, de la toţi trei, sperăm cât mai repede, tot pentru trei!
Da, ei sunt mereu drăguţi, dar aşa vorbeam şi eu cu o colegă: maximum de drăgălăşenie este pe la un an şi ceva-doi şi ceva. Atunci chiar îţi vine să îi pupi tot timpul. Acum nu mai am această intenţie chiar permanent, şi nici atunci nu prea mă mai lasă el, că este MARE!!!!
Minunate amintiri! Clipe unice, care ne umplu sufletul de fericire, pentru micuţii noştri. Iar timpul ăsta zboară atât de repede…
Numai bine şi zile frumoase la toată familia! 🙂
Adevărat, Alex!
Zile frumoase şi mai ales un sfârşit de săptămână cât mai plăcut!
hello 🙂