Jurnalul a pornit de la corcodusha
Pentru astăzi(data/ora)…vineri 30.01.2015, ora 20,30
Afară… tot gri, dar parca nu mai este atata ceaţă şi umezeală
Mă gândesc… cum era pe vremea când oamenii lucrau şi sâmbăta, brrr…
Sunt recunoscătoare… pentru blogul meu
Din bucătărie…placinta cu spanac
Cu ce sunt îmbrăcată…ca o ceapa, am vreo trei straturi, din care cel mai important este halatul albastru, groooos…
Citesc…Caietul Mayei de Isabel Allende. Îmi pare că nu voi mai avea altă treabă până o voi termina si pentru ca gestionez un fel de gripa, combinata cu ceva slabiciune si un gust taaare amar in gura, cred ca cititul va fi ocupatia de baza a sfarsitului de saptamana.
Ceea ce aştept…primăvara, anotimput meu de suflet.
Ce mai meşteresc…nimic acum, ucenicia a inceput saptamana trecuta si o voi lua incetisor si gradual.
Ascult...zgomote puternice din camera cealalta, de la televizor. Galagioase rau imi par emisiunile acestea pentru copii.
În casă…treabă cam multa. Sper sa reusesc sa fac macar o mica parte, maine dimineata.
Unul dintre lucrurile mele preferate...să stau la poveşti, cu Mihnea.
Unele planuri pentru sfârşitul săptămânii…nu prea am planuri. Cum spuneam macar putin din treaba obisnuita sa pot face, apoi citesc si sper sa incep saptamana viitoare, cu sanatatea revenita :))
Aici este o imagine pe care doresc să o împărtăşesc: Am gasit aceasta fotografie pe Facebook, se potriveste perfect, acum.
Uneori lucram chiar si duminica,dar a fost …Multa sanatate si un weekend placut!
Multumesc asemenea, Flori! Si eu lucram duminica, acum doar mai gatesc.
Sa-i fie de bine voinicului pentru participarea la evenimentul cu Eminescu!
Multumim! A fost deosebit, avand in vedere faptul ca a fost organizat de un club de arte martiale.
da, si eu am lucrat de multe ori si duminica… Luam fetele cu mine, pentru ca gradinita era închisa! Tiii ce vremuri! si totusi eram fericiti, avem mult timp pentru joaca – faceam atâtea minuni cu fetilele mele 🙂
Of primavara… eu înca nu m-am saturat de iarna! Vreau zapadaaaaa! Dar pe 1 Martie gata, voi astepta si eu cu drag primavara 🙂
te pup Mihaela draga. Sanatate multa si un weekend fain! :-*
ah, am uitat sa zic ca ii trimit lui Mihnea un pupic pentru Eminescu! :-*
(Caragiale este nascut pe 1 februarie/ 13 februarie 1852)
Bun gasit pe blogul tau ! Si insanatosire grabnica, Mihaela !
Placinta cu spanac ? Mmmmm, e placinta mea favorita din categoria celor sarate. Cum o faci ? Cu branza si oua ?
Maine o sa revin sa citesc ce ai scris din urma, ca sa descopar pasiiunile tale. Pana atunci, noapte buna si o duminica frumoasa, alaturi de baietii tai !
Stai ca m-am incurcat rau. Eu am zis ca lucram duminica, dar ma refeream la treaba in casa, marcata oarecum de sotul meu, care la inceput ma certa rau cand vedea ca muncesc atata duminica. El este din nordul Moldovei, o zona foarte religioasa, unde oamenii respecta sarbatorile cu multa strictete.
La serviciu nu am prins, caci am terminat facultatea in 89 si doar cateva luni am avut ore sambata, dupa care s-a trecut la saptamana de 5 zile lucratoare. Duminica doar pe parintii mei i-am vazut mergand la lucru. Si vorba ta, se descurcau, tineretea era cauza.
Despre Caragiale am inteles ca s-ar fi nascut pe 30 sau 31 ianuarie, trebuie sa verific. Este posibil sa fie si inadvertente, datorita calendarului diferit de atunci.
Ce ma bucur sa te vad, Dani si bine-ai venit pe la noi!!!
Am adaptat putin reteta de placinta, caci cei doi baieti ai mei -adica unul mare si unul mic, nu vroiau sa consume spanac sub nicio varianta. Singura cu care i-am pacalit a fost placinta, in care in afara de oua si branza, pun si putina ceapa si morcov, oregano si mai nou un praf de curry, pe care il pun peste tot. Datorita condimentelor, au acceptat mai usor gustul si acum a devenit chiar solicitata de ei. In zilele de post, cum a fost si cea facuta vineri, o fac fara oua si branza, dar maresc putin condimentele. Si mai pun si ciuperci si ardei cand le am in casa. Ma bucur ca i-am invatat ca ma disperasera cu cartofii si orezul. Incet, incet ii mai invat eu si cu alte legume.
O duminica placuta si voua, abia acum am ajuns pe aici!
Cu copii e nevoie de multa rabdare, ca sa accepte alimente noi. Si eu pun ceapa, dar din cea proaspata si uneori frunze de mangold si alte verdeturi. Neaparat sa incerci cu marar, se potriveste grozav cu spanacul.
Tocmai ti-am trimis pozele. Sper ca nu va fi prea greu sa le descarci.
O seara frumoasa !
Este adevarat, am citit o data ca trebuie sa guste un aliment nou de 10 ori, ca sa se obisnuiasca cu el, desi nu cred ca aici statistica poate fi exacta. Dar am retinut ca trebuie sa perseverezi si ma straduiesc sa fac asta. Nu am pus niciodata marar, sigur voi incerca.
Deja am postat fotografiile, inca o data iti multumesc. Una s-a incarcat mai greu, nu stiu de ce, dar a doua oara a mers. O saptamana frumoasa, Dani!