Compunerea lui Mihnea, evident, că de-ale mele aţi citit destule. I-am dat unul dintre testele din anii trecuţi de la concursul Evaluare în educaţie şi pentru că m-am amuzat puţin, am zis să v-o arăt şi vouă.
Pe lângă amuzament, desigur că am coştientizat încă o dată, dacă mai era cazul, că trei ani şi ceva de studiu la limba română, nu sunt suficienţi şi… multă vreme mai trebuie să treacă până să putem spune că ştie să scrie corect. Am tot încercat să îi explic că orice text se reia şi se îmbunătăşte, dar răbdarea lui mai trebuie exersată.
Cerinţa compunerii:
Imaginează-ţi că Degeţica se întâlneşte cu Prinţul/Prinţesa Florilor. Scrie în 12-15 rânduri o compunere în care să povesteşti întâlnirea celor două personaje, folosind cel puţin 5 linii de dialog.
Atenţie! În redactarea compunerii tale vei avea în vedere:
– folosirea construcţiilor :”spiriduş”, „înaltul cerului”, „simfonie de culori”;
– formularea titlului potrivit;
– îmbinarea povestirii cu dialogul;
– înlănţuirea logică a ideilor;
– respectarea părţilor unei compuneri;
– exprimarea expresivă;
– originalitatea ideilor;
– respectarea regulilor de scriere şi de punctuaţie;
– aspectul scrisului şi aşezarea în pagină a textului.
Dragoste la prima vedere
Pecând Degeţica se plimba prin ceruri cu rândunica, văzuseră un alt stol de rândunele. Pe prima
rândunică era Prinţul Florilor. Acesta a început să strige ca psihopatul:
– Atacaţi cu găinaţi! Iar fetiţa avea seminţe de mac la ea şi începu să arunce, pornind lupta.
Prinţul:
– Înainte!
Fata:
– Atacă!
După ce se termină lupta, Degeţica îl întrebă pe prinţ:
– Tu crezi în dragoste la prima vedere?
– Sigur că da! Zise prinţul.
– Hai să ne căsătorim, zise Degeţica.
Şi astfel au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.
Din 20 de puncte câte erau prevăzute la acest subiect, i-am acordat 14, fiind chiar indulgentă. Era foarte încântat de expresia lui cea mai amuzantă. În afară de aceasta, care m-a făcut să râd cu poftă ce-i drept, a primit destule observaţii. Pe lângă greşeli şi patru rânduri ce conţin un singur cuvânt, nu a descris deloc bătălia şi nu am priceput cum s-a ajuns la dragostea la prima vedere. Nu înţeleg ce are cu pecând, căci nu este prima dată când îl scrie legat. Şi altele la care nu vrea să renunţe, cum ar fi folosirea cuvintelor gen psihopat, amuzante după încăpăţânata lui părere.
Şi pentru că suntem la exprimări amuzante, ultima căutare haioasă de pe Google, cu care s-a ajuns pe blog: „cei mai ieftini bebeluşi care fac pe ei”. Cu siguranţă, căuta o jucărie…
Tot la această postare pot încadra o provocare drăguţă, primită de la
Loredana despre cel mai iubit personaj din desenele animate ale copilăriei noastre. Chip şi Dale erau favoritele mele, urmate de Popeye Marinarul. Nu ştiu exact de ce, dar nu mi-au plăcut Tom şi Jerry.
Mihaela Dămăceanu
Similare
Ei, Mihaela, gramatica limbii române chiar că nu se învață în doar trei ani de școală. Ca să ”intre în sânge” sunt necesari ani mulți, în care să existe o preocupare constantă pentru învățarea și aplicarea regulilor, pentru povestiri și lecturi. Nu mai spun că apar din când în când și modificări, pe care trebuie să le înveți și să le aplici după mulți ani în care au fost valabile alte reguli. Îți amintesc doar despre faimosul ”î” din ”a”, adică ”â”, dar exemple mai sunt multe.
Vă doresc: ție răbdare, iar lui Mihnea succes !
Sau niciun/niciuna, cu care eu una m-am obişnuit chiar greu. Ştii cât îi spun şi explic…
Răbdare caut şi nu prea ştiu unde să găsesc :)) Dar o scoatem noi la capăt, cândva. Cel puţin ortogramele studiate până acum, le scrie corect, cam în 85% din cazuri.
draguta compunerea lui Mihnea! 🙂 De laudat modul tau în care lucrezi cu copilul… numai asa Mihnea va ajunge sa aiba rezultate foarte bune. Cred ca ar fi bine sa scrii si tu o compunere si sa o analizati împreuna, sa aiba un exemplu concret, sa înteleaga ce înseamana respectarea părţilor unei compuneri, exprimare expresivă… etc. Este clar ca regulile de scriere şi de punctuaţie se învata în timp si mai ales prin multa lectura.
Va pup si va doresc clipe minunate între învatat si recreatii :-*
Tiii, ce idee bună mi-ai dat, nu mă gândisem la acest lucru. La următoarea compunere aşa fac şi chiar o scriu în acelaşi timp cu el, ca să o citească imediat, să nu-şi piardă interesul.
Îl laud pentru orice idee originală, caci are imaginaţie şi idei bune. Doar cu răbdarea şi atenţia avem de lucru, însă acest lucru se aplică aproape tuturor copiilor.
Mulţumim, mulţumim!
draga mea, revin pentru ca tocmai mi-am dat seama ca a trecut Sf. Mihail si Gavril si eu… tralala în concediu, am uitat bunele maniere 😉 Draga mea Mihaela, iti doresc din suflet sanatate, fericire, bucurii si LA MULTI ANI! pupici si îmbratisari! 🙂
Mi-a placut mult compunerea. Eu mereu am fost de parerea ca la o compunere nu ar trebui sa se puna note. Fiecare copil vine cu idei unice si de ce ar trebui cineva sa imi puna o anumita nota pentru gandurile mele???
Profesorul meu de limba romana mereu imi punea cele mai slabe note la compuneri sau eseuri. Aveam impresia ca ma ura ca vorbeam rusa in familie, dar eu am indragit limba romana si mereu o voi iubi 🙂
Felicitarile mele Mihnea 🙂
Pupici scumpi!
Mulţumesc din suflet, draga mea! Primesc cu drag urările, oricând! O zi frumoasă şi ţie!
Să ştii că şi mie mi se pare dificil să notezi compunerile, dar câteva reguli trebuie să şi le însuşească. Aici, cerinţa era foarte explicită şi în baremul de corectare aveau şi puncarea. I-am scăzut la toate ceva, dar tot rîmâne o relativitate. Mulţumesc pentru încurajerea lui Mihnea, îi voi transmite! Pupici şi ţie!
Mihaela, compunerea e draguta. baietii se axeaza mai mult pe rezultat, decat pe procesaul castigarii luptei 🙂
Mare dreptate ai! Şi cred că aşa rămân o viaţă!!!
Si eu am constata ca fetelor mele, mai ales cand erau mai mici, nu le placea deloc Tom so Jerry. Plangeau chiar. Se pare ca nu tuturor le place.