E frumoasă toamna, nu zic că nu. Umple pieţele şi parcurile cu mantii roşu-galben-arămii. Dar parcă nu a venit complet. O tot urmăresc să nu pierd culorile, dar încă este mult verde, doar puţit pudrat cu galben.
Nu vreau să pierd patela culorilor de toamnă şi sunt atentă la copaci.
Dar pe mine, om născut toamna, mereu mă cuprind melancoliile.
Şi nemulţumirile. Pe mine, pe nimeni altcineva! A trecut o lună de când am venit din concediu, odihnită şi plină de planuri, că asta ştiu să fac când am timp liber. Planuri, planuri, planuri.
Aveam o curăţenie generală în plan, nişte cumpărături mai mari pentru casă, idei nenumărate de scris şi ordine de făcut pe blog. Şi pregătirile pentru şcoală. Curăţenia a fost abandonată la jumătate, cumpărăturile sunt în acelaşi stadiu, dar vor continua, iar pe blog deja am scris din ce în ce mai puţin. Cu şcoala am rezolvat tot.
Şi ea este cea care ne acaparează zilele, serile şi minţile.
Au început copiii aceştia într-o forţă, de m-au chiaunit de cap. Doar în trei săptămâni. Teme, teste, teme, verificări, engleeeeeză. Care merge cel mai greu din toate, nu ştiu de ce.
Vin seara acasă pe la şase. Sunt doar 4-5 ore de treabă. Nici nu ştiu ce să fac mai întâi. Cu masa, cu puţină vorbă, cu vasele de după, o oră deja zboară. Apoi verific temele şi mai insist pe ce nu a fost foarte bine înţeles. Pac, şi a mai zburat încă o oră-o oră juma’. Şi pe la 20-21, deja răbdarea , cheful şi puterea de muncă sunt gata. Gata, tinzând spre zero.
Şi mă îndrept spre bucătărie să mai fac ceva uşor de mâncare pentru prânzul de a doua zi. Sau puţin spre blog, să mai citesc ce aţi scris. Şi apoi gata, ZERO TOTAL cu energia. Baie şi somn.
Şi când mai am un mic răgaz, mă gândesc la câte mai am de făcut anul acesta. Că mi-am prppus o mie de lucruri, din care am reuşit până acum, doar vreo două-trei.
Anul viitor nu mai îmi propun nimic, decât să fac din nou şcoala. Că aşa a ajuns învăţământul nostru, să ne oblige să facem iarăşi şcoala cu copiii. Sau cel puţin, pe-aici prin Bucureşti.
Şi uite aşa, mă pornisem să vă scriu una şi mi-a ieşit cu totul alta, adică o văicăreală de toamnă. Balanţă oscilantă, asta sunt. Cu zilele, cu anotimpurile…Dar măcar m-am răcorit şi parcă-s mai bine acum.
Voi cum v-oţi descurca cu aste treburi, toate câte sunt ele. Multe, multe, interminabile, uf, uf!!!
Mihaela Dămăceanu
eu te-as sfatui prieteneste sa-ti iei o masina de spalat vase. economisesti timp serios cu ea. nu consuma mult curent, apa se consuma mai putina decat cand le speli de mana, detergentul pare scump, dar per spalare nu e, deci nu e chiar asa o mancatoare de bani. costa la inceput, dar merita.
Mulţumesc, Cristina. Să ştii că m-am gândit de multe ori şi clar că îi recunosc utilitatea. Doar că sunt altele pe listă înaintea ei, unele neluate deloc iar altele care trebuiesc înlocuite. Am reuşit să cumpăr şi maşina de spălat şi camera foto şi monitorul, despre care mă plângeam în primăvară că picaseră. Mai am doar câteva lucruri mari în casă şi apoi trec şi maşina de spălat vase pe listă. Dar stai, că de-acuma începe şi puiul mic să ceară una-alta, că am impresia că este singurul copil din clasă, fără tabletă. Iar de telefonul pe care-l are mi-a zis că nici nu îl scoate din geantă, să nu îl vadă copiii :)) Nu a avut mititelul de-astea până acuma, dar se pare că ajung inevitabil.
Mihaela, uite ca nu pot sa ma abtin in ceea ce-l priveste pe Mihnea. Eu nu zic sa nu ii iei tableta sau telefon, dar ia-le la un interval mai mare de timp una de cealalta.
Iar la argumentele ca e ultimul din clasa care nu are, strecoara-i ideea ca voi preferati sa investiti in lucruri utile + lucruri pentru viitor si nu in ultimele realizari tehnologice ale momentului. Si ca alinierea asta cu toata lumea nu e absolut necesara, poate ca cei care tin pasul cu tehnologia au taiat pentru asta de la o hrana sanatoasa, sau de la o vizita la muzeu sau mersul la un spectacol/film, cumparatul unei carti…
Chiar si tableta cand i-o iei, spune-i ca i-ai luat-o nu pentru a nu fi mai prejos decat ceilalti (toata viata va fi sub unii si peste altii, e mersul lucrurilor), ci pentru ca tu ai considerat ca l-ar ajuta sa se documenteze mai usor pentru scoala si pentru subiectele de interes pentru el, sa gaseasca mai simplu informatiile…
Bravo Iulia, ce frumos ai spus….desi eu am trei copii mai mari, au inteles fara prea multe explicatii ca nu se poate sa aiba tot ce au copiii, dar mi-ar fi placut sa fi stiut si eu sa le spun asa cuvinte frumoase si intelepte! Multumesc!
Antonia.
Draga mea, e bine cand ne facem planuri, e bine cand avem vise… asta ne mentine dinamica si ne intretine sperantele. Cine nu -si mai doreste nimic, acela e un mort-viu.
Curatenia de toamna o fac si eu in etape, avem casa mare (160 metri patrati x2 ori, pe doua nivele) si saptamana asta pana la sfarsit trebuie terminata. Geamurile le-am spalat, de nevoie 🙂 pentru ca la sfarsitul verii am montat geamuri noi. Sunt 10 geamuri duble si inca 4 duble plus usa spre terasa! Insa… in septembrie am cumparat un "aspirator pentru geamuri" functioneaza cu apa si face geamurile cristal, in doi timpi si trei miscari. Sotului meu ii face deosebita placere sa-l manuiasaca 🙂 Apoi podelele merg relativ repede si mi -am facut genunchere 🙂 ca eu splal clasic, nu imi place T-eul! Perdele nu am la toate camerele, ca am lamele din textil, pe care doar le aspir. Covoarele le aspiram bine si… cam gata. Ordinea in dulapuri – saptamana trecuta am reusit sa termin la haine (am selectat trei saci mari pentru Roter Kreuz) si ieri am terminat si dulapurile cu incaltaminte. Prin sertare fac in continuare… Astazi l-am rugat pe Helmut sa vopseasca 3 usi ca nu mai imi plac… sper sa termine pana maine. Sambata si duminica m-am ocupat si de decorarea casei. A iesit dragut.
La sfarsitul lunii cioplim bostani, apoi inca trei saptamani si decoram casa de iarna! Vaaaai cum trece timpul!
Te pup draga mea. Sanatate sa aveti, asta e cel mai important! Un start bun in noua saptamana! ♡
Iulia, mulţumesc pentru idei. Pe unele le-am folosit deja, iar pe celelalte cu siguranţă le voi aplica în viitor. Ai dreptate, sigur că da! Întotdeauna am considerat că nimic nu poate fi mai important pentru copilul de vârstă mică, decât timpul de calitate pe care i-l pot acorda părinţii şi am încercat cât am putut să investim în activităţi bune pentru el, în concordanţă cu înclinaţiile pe care le are. Iar la acest capitol, nu sunt multe lucruri pe care să mi le reproşez. Dar ai şi momente în care ţi se mai strânge sufletul, ca orice părinte şi om. Învinge raţiunea până la urmă şi exact aşa vom face. Una dintre cele două dorinţe va fi îndeplinită la Crăciun, iar cealaltă se va mai amâna!
Antonia, aşa este! Frumos le spune şi le gândeşte! Voi folosi şi eu argumentele la care nu mă gândisem până acum. Calde salutări copiilor şi mămicii!
Draga mea, tu ai atâta energie, că de multe ori mă gândesc să împrumut şi eu puţină :))
Geamurile le-am şters şi eu, nu am auzit încă de minunea aceea! Partea de dulapuri este aproape gata, am făcut în sfârşit sâmbătă rocada hainelor. Cel mai tare îmi displace cămara şi bucătăria, că parcă nu se mai termină sortatul şi aranjatul. Vroiam să fac curăţenia asta mai repede, să apuc şi eu să pun câteva mici decoruri de toamnă, dar mi-e teamă că sar direct la cele de iarnă, cu toate că am adunat castane şi ghinde, cu gândul la nişte vase de sticlă cu lumânări în ele. Şi mai aveam un balcon de amenajat, la care cu siguranţă renunţ anul acesta.
Deja am început săptămâna mai bine, că oful l-am vărsat pe-aici! Sănătate şi o săptămână frumoasă şi vouă!
Cu școala e ….tevatură mare! Din mai multe motive, lucrurile sunt departe de ceea ce ar putea fi sau ar trebui să fie. Fiica mea este studentă înanul II de facultate, așa că vorbesc din propria experiență: în ciuda tuturor greutăților întâmpinate, va veni un moment în care satisfacția oferită de rezultatele copilului va așterne uitarea peste toate micile neplăceri din anii de școală …. Da, meditațiile sunt baza în pregătirea celor mai mulți copii de vârstă școlară! Nu, nu este în regulă acest lucru, dar ai o singură șansă să faci lucrurile așa cum trebuie la timpul lor, așa că nu ezita! Mai mult, culmea, o parte dintre meditatori sunt exact profesorii cărora nu le pasă de nimic la orele de curs! Societatea este grav bolnavă, iar soluția este educația! Nota 9.75 la bac obținută de fiica mea, anul trecut, mi-a așternut un zâmbet de mulțumire, pe față, pentru multă vreme! Clasată a doua din an, la „școala de ingineri”, cu 9.53, la sfârșitul primului an de facultate, fata tatii a răspuns la toate așteptările personale și ale familiei! Crede-mă, merită din plin efortul făcut! :))
Timpul este limitat! Dar ne descurcam!!
Ne străduim!
Gigi, mulţumesc din suflet pentru acest comentariu ce mi-a mai ridicat moralul în ziua în care l-am citit. Da, parcă s-a întors totul pe dos. Copiii sunt foarte solicitaţi în clasele mici şi mai târziu, deja cam obosiţi. Iar la nivel de licee, diferenţa între nivelul de pregătire devine extraordinar de mare. Noi nu facem nicio meditaţie, dar chiar mă întrebam cât voi mai rezista, căci devine destul de obositoare pentru mine, această implicare continuă pentru bunul lui mers la şcoală. Cunosc personal trei mămici care au reuşit să lucreze singure cu copii şi nu au făcut nicio oră de meditaţie. Dar de fapt, această implicare a părinţilor echivalează cumva tot cu nişte meditaţii, doar că plăteşti cu timpul tău şi nu cu bani. Şi orice ar fi, constat cp cel mai greu se lucrează cu propriul copil, pentru că implicarea emoţională este mult mai mare decât a unui profesor, iar copiii mai fac şi figuri când lucrează cu părinţii. Dar la ce aud în jurul meu, devine aproape obligatoriu să îi ajuţi, într-una din cele două forme, pentru că foarte mulţi copii sunt sprojiniţi aşa şi este evident că un copil meditat sau ajutat constant de părinţi, va merge mai bine la şcoală, faţă de unul ce se străduieşte singurel, de capul lui. Nu mă refer aici, la copiii supradotaţi sau supraconştiioncioşi, ci la cei obişnuiţi.
Vreau să-ţi transmit felicitări pentru copilul deosebit de bun pe care îl ai şi mi-ar plăcea ca peste ani, să mă pot mândri şi eu cu asemenea copil. Şi ai dreptate! Merită!!!