Am cam terminat cu poveştile de concediu şi mai trecem şi la treabă. După curăţenia casei şi luminarea treburilor pe la birou, nebunia acestei perioade sunt rechizitele. Ceva-ceva am cumpărat, dar cum mi-s om organizat, caut o listă de la care să pornesc. Şi dacă tot fac o treabă, să postez şi aici listele găsite.
Pentru clasa pregătitoare, una din colegele mele a cumpărat rechizitele orientându-se după lista de aici., chiar dacă are copilul la altă şcoală. Vedeţi că este un document intitulat „Necesar rechizite”, semnalizat cu un rucsăcel. Lista conţine şi firme recomandate, pe marea majoritate le ştim şi noi şi suntem de acord că au produse bune. O altă listă cu rechizite, tot pentru clasa pregătitoare, găsiţi la Antoaneta.
Pentru clasa I, aveţi o listă pe parinti.com, şi următoarele clase: clasa a II-a, clasa a III-a, clasa a IV-a.
Mihaela Dămăceanu
Hmm! Nici nu știu dacă să mă bucur sau nu: pentru mine au rămas în urmă aceste griji! În anul II de facultate, fiica mea, viitoarea domișoară inginer, merge singură să-și cumpere cele necesare, dar mai este până în octombrie!
Așadar, eu doar zâmbesc atunci când citesc aceste gânduri! 🙂
Păi, desigur că zâmbeşti, că ai multe motive! Felicitări pentru viitoarea domnişoară inginer!
Daca tot anul trecut copilul dvs a fost in clasa zero, poate imi puteti spune cit are de carat in ghiozdan intr-o zi de scoala? sunt la faza – cumparat ghiozdan. oare merge unul mic, de gradinita, ori ii trebuie urias, de scoala? 🙂
Din pacate, nu sunt chiar in tema in totalitate. Baiatul meu a trecut acum in clasa a V-a, nu aveati de unde sa stiti si nu a facut clasa 0. Noi am prins inca inainte de ea. Dar, din ce am discutat cu colege de serviciu, au aproape acelasi numar de carti ca si in cls. I, ceea ce ar insemna ca un ghiozdanel de gradinita este prea mic. Aproape toate invatatoarele cer culegeri, pe langa manuale si cam doua caiete la romana si mate. Concluzia este ca nu unul urias, dar unul pentru scoala. Este o mare problema asta cu caratul si greutatea foarte mare a ghiozdanului. In primii ani sunt dusi la scoala de parinti, dar apoi…
Bine ai venit pe blog, m-as bucura sa mai vii si sa pui un nume/pseudonim, ce vrei tu..doar sa te stiu cu cine vorbesc 🙂 Mult succes in anul plin de emotii, care va asteapta!
Multumesc mult pentru raspuns! Nu stiu sa pun un nume, pare ca am nevoie de un profil undeva, de-aia am ales anonim. Incerc alta optiune, sa vedem ce iese.
Asadar ce clasa zero, incepe scoala de-a binelea…Urita treaba! Credeam ca va mai copilari un an!
Voi mai vizita blogul negresit! 🙂
Dragana
Dragana, multumesc! De-acum voi sti cand esti tu si vreau sa spun ca nu este musai sa te inregistrezi diferit, poti merge tot ca anonim, dar imi scrii numele la sfarsit si stiu ca esti tu.
Hai sa zic, ca nu chiar de-a binelea-binelea, asa mai pe trei sferturi. Dar ce spun acum este bazat pe povestile unor prietene si intotdeauna este buna o minuscula rezerva, caci toti suntem diferiti si nu percepem lucrurile chiar la fel. Daca este sa imi amintesc de primul nostru an de scoala, nici nu stiu cum sa il caracterizez. Nu pot spune nici ca ne-a fost usor, am avut parte de multe revolte, intrucat eu sunt cam critica si pretentioasa, dar pe partea cealalta nici nu as spune ca a fost ceva foarte greu, cu un urcus foarte abrupt. Lucrurile curg cumva firesc si apoi cand te relaxezi si detasezi de ele, le vezi altfel. Situatia ideala este sa fii constient de asta, in mijlocul momentului, al evenimentului, nu cand trece si te-ai linistit. Ptii, ce desteptaciune am scos, suna bine, ar fi foarte bine daca mi-as spune asta zilnic si chiar as si aplica. Dar ma voi stradui si noi avem un an altfel, cu un inceput de ciclu, de scoala si chiar de profil.
Te mai astept cu drag si va tinem pumnii in anul nou pe drumul nou!