Obţinerea şi costul biletelor de tratament
După cum vă spuneam şi anul trecut, soţul meu are dreptul anual, conform Legii nr. 448/2006, la un bilet de tratament gratuit. Anul acesta a fost prima dată în cei 10 ani de când beneficiază de această facilitate, în care ne-am decis să îi dăm curs. Şi astfel, am ajuns pentru al doilea an în staţiunea Saturn, deşi am fi preferat alte locuri de pe litoral, căci ştiam condiţiile de aici.
Obţinerea acestor bilete a necesitat cam patru drumuri la Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, începând din luna ianuarie pentru înscriere-depunerea cererii şi a documentelor aferente şi trimiterea de la medicul de familie. Costul biletelor pentru 16 zile de tratament, cu cazare şi masă incluse, se ridică la 1.420 lei. Datorită încadrării în gradul de handicap grav, biletul soţului meu a fost suportat 100% de Casa de Pensii, iar eu l-am achitat integral. Desigur că am mers şi cu Mihnea, care a venit la masă în locul soţului meu.
Saturn şi condiţiile de cazare de la Hotelul Balada
Saturn este o mică staţiune din partea sudică a litoralului nostru, lipită de Mangalia şi foarte aproape de Venus. printr-una din cele mai frumoase şi lungi plaje de pe litoralul românesc. Are două baze de tratament balnear, mai multe hoteluri de două şi trei stele şi unul de cinci stele – Hotel Saturn.
Atracţia principală a staţiunii este plaja, una din cele mai frumoase şi mai lungi din toateplajele litoralului românesc. Desigur că este locul în care am petrecut o semnificativă parte a timpului.
La posibilităţi de distracţie şi petrecerea timpului liber în afara plajei, nu există decât două mici şi neîngrijite parcuri de distracţie pentru copii şi plimbarea pe strada principală, flancată de magazine cu haine gen Dragonul Roşu, mici marketuri, farmacii şi tarabe cu patiserii, dulciuri, fructe, porumb, îngheţată.
Chiar la intrarea în staţiune venind dinspre Venus, se găsesc la doi paşi de plajă trei hoteluri de trei stele: Sirena, Balada şi Hora, ultimele două fiind şi locaţiile bazelor de tratament.
Hotelul Balada a fost cel ce ne-a găzduit pe durata acestui sejur.
Din punct de vedere al bazei materiale, hotelul se încadrează în ceea ce ştiu eu de-o viaţă a fi un hotel de trei stele. Camerele sunt curate, cu un mic frigider, televizor, aer condiţionat şi baie proprie. Eternul mobilier de pal, nou dar fără personalitate, ce include tot ceea ce ţi-ar trebui într-o cameră de hotel. Baia mi-a părut mai drăguţă decât camera, iar balconul spre mare a fost locul în care am petrecut cu plăcere cel mai mult timp.
Problemele au apărut la modul de întreţinere şi curăţenie pe durata sejurului. Niciodată într-un hotel de această categorie, nu am avut parte de servicii de curăţenie atât de deficitare. Într-un interval de 16 zile, lenjeriile au fost schimbate o singură dată, prosoapele de trei ori – şi doar când am solicitat expres, iar aspiratorul a pătruns în cameră o singură dată. Vizita aproape zilnică a cameristei se reducea la golirea coşurilor. La baie am avut ceva săpun şi gel de duş, tot după ce am cerut. Hărtia igienică am cumpărat-o pentru o perioadă de trei sferturi din sejur. În concluzie, am găsit camera perfect curată, dar apoi a fost nevoie să mă ocup eu pentru a păstra cât de cât camera în ordine.
Dar nu camera a fost cea mai mare problemă, ci masa. Dacă în cameră era tot ce ne trebuia şi am reuşit eu să mă descurc, în bucătărie nu au vrut să-mi primească ajutorul :)) şi s-au descurcat fără mine. Ştiam de anul trecut de la Hotelul Hora, că masa nu este bună, dar la Balada a fost şi mai proastă. În primele zile, ne-am ridicat de la masă aproape cum am venit.
La micul dejun era o felie de mezel de 15-20 de grame, de cea mai proastă calitate posibilă. Se vedeau efectiv bucăţile de zgârciuri şi de şorici bine presate şi după gust, aş zice că toate prostiile acelea introduse în ele erau şi vechi. În zilele în care nu apărea vreo felie de mezel îndoielnic, se punea un ou fiert sau o lingură de brânză de vaci. Eu le-am preferat pe acestea, căci erau în regulă cu prospeţimea, dar Mihnea nu s-a atins de ele, căci nici oul fiert, nici brânza de vaci nu îi plac deloc. Omleta îi place, dar bucătarul de acolo nu a luat-o în considerare ca variantă de servire. Acestea au fost singurele trei feluri alternate pe toată perioada, în rest având mereu pe farfurie eternele cutiuţe de unt şi gem, alături de un ceai colorat şi insipid.
La prânz ne „delectam” la primul fel cu câte o ciorbă de legume/supă cu tăiţei groaznic de rea/supă de roşii sau de fasole boabe. Felul principal a fost varză cu cârnaţi-de 4 ori, ghiveci de legume cu o bucată de carne cât 4 degete-de trei ori, carne de porc la tavă spuneau ei (eu spun că doar fiartă), cu un piure din fulgi de cartofi, atât de lungit şi de fără gust, că aveai nevoie de foarte multă voinţă pentru a îl consuma- de vreo câteva ori. O musaca de cartofi plină de făină şi la fel de rea ca toate celelalte.
Masa de seară se dorea un mic răsfăţ, dar nici acesta nu prea le-a ieşit, deşi recunosc că aici am mai izbutit să golesc farfuria. De două ori ne-au „tratat ca pe nişte regi” servindu-ne cu
ŞNIŢELEEEE-tot egale cu cele patru degete ale mele, alături de acelaşi piure nereuşit şi salată de varză. Dacă prima dată masa a fost regală, a doua oară ar fi fost deja prea mult: învelişul de pesmet şi ou, era prăjit pe o parte, că la cealaltă se terminase gazul, cred. Şi aş mai putea să continui, dar mă opresc căci v-am creionat o idee asupra felurilor de mâncare.
A, ba nu!
Trebuie să vă mai povestesc despre creierul măcelăresc, în care erau „măcelărite” într-o porţie, o cantitate de maxim 20 de grame de creier, pe care le-am căutat cu sârguinţă şi muuuuult calm. Se găseau împrăştiate într-un amestec nedefinit, pe care cu aproximaţie am reuşit să-l identific a fi ou prăjit cu ceapă şi probabil ceva pesmet. Şi cea mai „tare” cină a constat în 20 de grame de ficăţei de pasăre, amestecaţi cu câteva bucăţi infime de slăninuţă ce mirosea dubios, plutind într-o zeamă de fiertură de ficăţei, fiartă până s-a făcut un fel de sos gros. Acesta a fost momentul în care am sunat la numărul de la conducerea T.H.R. Marea Neagră, unde desigur că nu mi-a răspuns nimeni. Urma să sun la O.P.C. dar m-am calmat gândindu-mă că nu ar trebui să îmi fac o mulţime de nervi şi să îmi stric concediul. M-a mai oprit şi faptul că aflasem că doar cu câteva zile înainte plecase o mare parte din personal, după ce primiseră fabuloasele salarii de 500 lei pe lună. Doar doamna director al T.H.R. Marea Neagră nu pleacă, preferând cu obstinaţie să conducă această societate, în loc de hotelul personal de cinci stele.
Una peste alta, îmi cam pare rău că nu am făcut nicio reclamaţie, dar mă consolez cu gândul că am câştigat extrem de mult la capitolul autocontrol şi toleranţă. Şi chiar mi-am exersat cu brio toleranţa, căci în ciuda celor povestite, am trecut peste ele şi am reuşit să fac din acest concediu o amintire frumoasă, datorită stării bune pe care am avut-o şi a celorlalte activităţi. Am suplimentat masa cumpărând tot felul de completări din staţiune şi de câteva ori am sărit peste ea, mergând la alte restaurante din Saturn, Mangalia şi Jupiter.
Şi nu chiar totul a fost rău acolo. Surpriza plăcută a venit de la personalul bazei de tratament. Începând de la medic, continuând cu toate asistentele şi cu domnul de la masaj, toţi au fost plini de amabilitate. M-au întâmpinat în fiecare dimineaţă cu feţe surâzătoare şi cu vorbe calde. Am făcut trei proceduri şi sper ca în iarna aceasta să nu mă mai chinuie nici durerile de mijloc, nici cele de picioare şi genunchi.
Preţuri şi costul total
Referitor la preţurile din staţiune, pot spune că mi s-au părut rezonabile pentru litoral. La pizzeria Antic, cea mai dichisită din staţiune, o pizza costa între 18 şi 23 de lei iar o băutură răcoritoare de 330 ml era 7-8 lei. Una dintre cele mai ieftine locaţii pentru masă este braseria La moşu, dar o masă servită acolo a fost de ajuns. A costat cam 60 de lei, a fost mâncabilă şi atât. Fructele erau ceva mai scumpe decât în Bucureşti, lucru ce nu este de mirare. Nectarinele şi piersicile costau 5-6 lei kilogramul, prunele 4 lei, strugurii 6-8 lei. La minimarketurile alimentare se găseau destule variante de suplimentare a meselor de la hotel şi am fost clienţi oarecum fideli. Am tras o fugă şi la Lidl, în Mangalia, de unde am făcut provizii ceva mai serioase cu caşcaval, câteva mezeluri adevărate, apă şi sucuri. În staţiune apa plată se vindea la 3,5 lei sticla de 2 litri, Fanta şi Coca-Cola la 9 lei, iar Kinley de 1,5 l la 6,5 lei. La Lidl erau mai ieftine, dar nu am reţinut preţurile.
La capitolul dulciuri, Mihnea a preferat îngheţata viitorului, un fel de îngheţată sub formă de mici bulinuţe şi nişte clătite la pahar, ce aveau şi trei cupe de îngheţată, frişcă, toping, dulceaţă şi fructe. Clătita cu toate minunăţiile costa doar 7 lei iar îngheţata viitorului 5 lei.
Pe plajă am stat numai în zona de cearşafuri, pentru că două şezlonguri şi o umbrelă costau 75 de lei în total, în majoritatea locurilor. Am auzit de o singură firmă ce taxa pentru toată ziua, doar 15 lei şezlongul în loc de 25, însă şi aşa tot mi s-a părut prea mult. În plus, preţul era pe o zi întreagă, iar noi în cele mai bune zile stăteam pe plajă 5 ore cu totul. Chiar mi-au părut prea scumpe şezlongurile, în condiţiile în care noi alocasem 100 de lei pe zi, pentru cheltuieli.
În parcul de distracţie, cam orice fisă costa 5 lei, care însemna 2-3 minute de joacă cu maşinuţele sau alte învârteli, sau trei împuşcături la tot ce era cu trageri. Trenuleţul costă 5 lei un dus până la Venus, iar transportul cu microbuzul costa între 2 şi 4 lei un dus de persoană, spre Mangalia sau staţiunile situate între Saturn şi Olimp.
Ne propusesem să cheltuim 100 de lei pe zi, pentru mâncarea soţului meu, distracţiile lui Mihnea şi completările meselor. Am cheltuit cu totul 1700 lei, deci ne-am încadrat destul de bine.
În total, această binemeritată vacanţă a costat în jur de 3.350 lei, incluzând şi 107 lei, biletul de tren pentru Mihnea (noi avem gratuitate) şi ceva cumpărături de 100 de lei, făcute înainte de plecare.
Not bad, cum ar zice englezul, având în vedere că am reuşit să depăşesc relativ uşor, deficienţele de la cazare şi masă şi nu le-am lăsat să-mi strice starea de bine pe care o merită tot omul în concediu.
Dar dacă este să răspund sincer la întrebarea ce se pune la finalul fiecărui concediu, răspunsul este că doi ani de Saturn au fost mai mult decât suficienţi şi nu aş mai merge vreodată în Saturn, decât dacă m-aş teleporta pe plajă şi m-aş întoarce în acelaşi mod.
Despre ce am văzut nou şi ce alte activităţi am mai avut, voi mai scrie în următoarele postări.
Mihaela Dămăceanu
Similare
Foarte instructiv articol, îmi plac detaliile, să știe omul de ce să se ferească și de ce nu, cum să vină pregătit ca să-i fie mai bine.
Cu scuzele cuvenite pentru faptul că nu ți-am citit articolele mai vechi, unde poate ai scris mai multe despre voi, am fost foarte impresionată de situația voastră. În același timp, te-am admirat nespus de mult că nu lași să se vadă efectul problemelor voastre, că ești calmă și pozitivă în ceea ce scrii, fără să te vaiți sau să-ți expui la vedere suferința inerentă acestei stări de fapt. Vă doresc sănătate la toți, fericire și înțelegere. Și, Mihaela, nu știu dacă tu ești credincioasă, dar eu știu că Dumnezeu le așează pe toate. Poate nu chiar cum dorim noi, dar cum este mai bine pentru noi.
Să ai zile frumoase ! ♥
Mă bucur că îl consideri aşa, Zina! Nu scriu foarte mult despre ce nu îmi place, căci cred că măcar pe bloguri e bine să păstrăm o umbră peste cele rele. Dar, pe de altă parte viaţa are părţile ei negative sau grele şi nu cred că am făcut bine renunţând să fac o reclamaţie. Cel puţin în anii viitori, poate că cei ce vor merge acolo, vor putea afla ceva şi din acest articol. Şi nici nu le-am scris pe toate, dar tot am creionat ceva.
Cum spuneam şi mai sus, mie nu mi-au stricat concediul, dar nici nu mai merg la acest hotel.
Îţi mulţumesc tare mult pentru încurajarea ta şi pentru cuvintele calde. Nici nu prea scriu, cred că de foarte puţine ori am povestit câte ceva, nu îmi amintesc decât de Mami şi tati, care este o pagină separată, sus şi Scrisoare către Moş Crăciun, după o mică intervenţie chirurgicală de-a mea. Ai tu dreptate că nu este uşor, iar în primii ani…, nici nu mai vreau să mă gândesc. Însă, mulţumim lui Dumnezeu că ni l-a dat pe Mihnea! El a fost întotdeauna cel mai puternic mobil al nostru de a depăşi tot ce este greu şi a lupta pentru ca atmosfera casei noastre să fie una de bine, de căldură, de optimism. Şi în plus, soţul meu are un psihic extraordinar de puternic. Sunt multe momentele, când tot el mă încurajează pe mine, cea care vede şi este perfect sănătoasă.
Şi poate cine ştie, medicina evoluează uluitor de mult!
Un articol foarte bun si indulgent. La un moment dat as fi vrut sa-ti spun ca imi pare rau ca ati avut asemenea probleme cu masa si cazarea, dar pana la finalul articolului razbate asa o nota de optimism, de toleranta si de bine, incat e evident ca ati avut o vacanta reusita in cele din urma. Si asta numai datorita voua, ca sunteti o familie deosebita, minunata si inteleapta. Da, puteai sa faci reclamatii peste reclamatii, dar in afara de starea voastra de spirit, nimic nu s-ar fi schimbat. Mai bine ca ai luat ce a fost bun din toate si ti-ai pastrat calmul si buna dispozitie. Va pup pe toti!
ultima fotografie indulceste perfect amarul celei de a doua jumatati de text din aceasta postare 🙂
Of Mihaela draga! Imi pare nespus de rau sa aud asemenea lucruri! Trei stele ?! acest hotel nu ar primi nici macar o jumatate de stea, dupa rigorile internationale! Of of! Trecand peste faptul ca spatiul in camera si baie este extrem de redus (dar doar nu mergem in concedii sa ne petrecem timpul in camere), curatenia lasa muuuuuuuuuuult de dorit! In orice fel de penbsiune si hotel care se respecta, exista regula ca atunci cand turistul considera ca prosopul trebuie schimbat, il arunca pe gresie, petru ca femeia de serviciu sa nu fie nevoita sa schimbe zilnic tot setul de prosoape (prosoape 30×30, 50×50, 70×70 si prosop de picioare – de iesit de la dus). La mare insa, unde se presupune ca esti permanent ud si plin de nisip, trebuie aspirat in fiecare zi. Hartie igienica sa trebuiasca sa cumperi?! of! Din principiu nu folosesc gelurile sau sampoanele puse la dispozitie de hoteluri, insa le folosesc la spalat costumul de baie…
Despre mancare… wow! infiorator! In primul rand ma mir ca nu a existat optiunea oficiala de a avea copilul cu voi, si deci obtinerea unui loc la masa – asa se obisnuieste oriunde in lumea asta – la doi adulti, copilul insotitor este gratis sau un procent simbolic din pretul meniului. In camera se ofera pat suplimentar si lenjeria de pat se schimba macar la doua zile daca nu zilnic!
Banii s-au dus insa daca tu nu faci reclamatie, si ca tine nimeni nu indrazneste sa-si scrie doleantele sau impresiile, atunci conducerea acestei retele hoteliere crede ca e ok pentru ca merge! la anul poate mai fac inca un pic de economie…daca merge!
Bine macar ca ati fost impreuna si copilul s-a bucurat de micile rasfaturi de vacanta. Sunteti oameni buni si ma bucur ca ati putut trece peste toate neplacerile si neajunsurile si ati savurat schimbarea de clima si relief 🙂 Litoralul este balsam pentru sflet. Frumoase fotografiile voastre. Pupici si imbratisari.
Ai dreptate, draga mea, şi de aceea spuneam că îmi pare rău că nu am făcut nicio reclamaţie. Sunt conştientă de faptul că dacă nu facem nicio sesizare, lucrurile nu se vor schimba deloc. Însă, în ce priveşte faptul că nu ar afla conducerea, nu cred. Senzaţia mea este că ştie foarte bine şi nu face nimic. Am vorbit cu şeful de hotel şi mi-a spus că el nu are nicio treabă cu restaurantul. Am căutat şeful restaurantului şi mi s-a spus că în acel moment era în bucătărie şi ajuta bucătarul. Apoi, am sunat la T.H.R. şi nu a răspuns nimeni. Următorul pas firesc era să sun la O.P.C., însă mă părăsise energia şi am renunţat din motive egoiste, ce aveau legătură doar cu propriul confort psiho-emoţional. Şi apoi, mă mai gândeam că suma plătită pentru o zi, este foarte mică şi că de fooorte multe ori nici reclamaţiile nu schimbă lucrurile. Că la noi, ştii tu cum este.
Dar nici eu nu cred că am făcut prea bine renunţând. Marea majoritate a turiştilor erau pensionari, oameni care chiar nu mai au de unde să-şi găsească resurse să se certe cu nimeni.
Mihnea a avut tot ce-i trebuie şi s-a simţit minunat, căci îl fascinează apa şi în masura în care am putut, i-am îndeplinit aproape toate dorinţele. Nu a mai stat niciodată atât de mult la mare şi i-a părut rău când am plecat. Iar eu am fost atât de determinată să mă odihnesc şi să mă simt bine, încât nu mi-a fost greu să mă molipsesc de bucuria copilului şi să privesc totul acolo, cu ochii şi mintea studenţiei. Dar acasă, mi-am mai amintit ce vârstă am şi am zis că măcar aici pot spune unele din probleme. Şi nu personalul acela plătit cu salarii de mizerie, este de vină, ci conducerea şi noi.
Mulţumesc tare mult, draga mea. Aşa am gândit şi eu atunci, pe moment, că nu aş face altceva decât să mă enervez eu şi mai tare, dar apoi, pe tren, m-am gândit că nu am făcut chiar prea bine. Trebuia să-mi păstrez tot calmul de care am dat dovada în tot concediul şi fără nervi, să fi făcut o reclamaţie scrisă şi înregistrată. Şi noi te pupăm, cu mult drag!
Regret neplăcerile întâmpinate! Problema principală a celor care gestionează acest fel de afacere (mă refer la unitățile de cazare cuprinse în acest regim de tratament plătit de Casele de Pensii) este aceea că, în mod cu totul greșit și inacceptabil, consideră că persoanele care beneficiază de acest program trebuie să nu facă nazuri, deoarece nu plătesc nimic din buzunarul propriu. O abordare total ciudată, bazată pe lehamitea celor de la Casa de Pensii, care ar trebui să ceară condiții decente pentru banii plătiți. Mai mult, se scapă din vedere un alt aspect: un client care ar plăti direct la recepție ar pleca val-vârtej după 24 de ore dacă ar fi nemulțumit, dar în acest sistem …are balta pește, dacă îmi este permis să spun așa
Ar putea fi şi aceasta o explicaţie, dar hotelul avea şi contracte cu agenţiile. Înainte de a pleca am dat o căutare pe Google şi am văzut o ofertă pentru cinci nopţi, cu pensiune completă. Preţul pentru două persoane era de 2.000 lei. Poate că aceştia aveau alte condiţii şi acolo se făcea curăţenia cum trebuie, nu ştiu. Dar am observat că erau două săli de mese. Noi ăştia cu cantina mâncam la etaj, jos fiind o sală cu meniu a la carte, unde se plătea cu bonuri primite de la recepţie. Am vrut să găsesc pe cineva să aflu dacă acolo era mâncarea mai bună, dar nu m-am intersectat cu nimeni. Aş vrea să fie mai bine pentru cei veniţi prin agenţii, dar se pare că nici acolo nu este grozav. Aseară, de curiozitate, am căutat păreri despre hotel pe Google(lucru ce trebuia făcut înaintea plecării) şi am găsit o mulţime de impresii foarte similare cu ce am scris eu. Dar erau şi câţiva clienţi mulţumiţi, ceea ce ar putea fi corect căci mi-a spus camerista că nu în tot sezonul a fost aşa rău.
Să vă ajute Dumnezeu, draga mea ! ♥
Nu am fost niciodata in Saturn, defapt in Romania n-am mers niciodata la Mare sau la vreo piscina. In Italia am fost de foarte multe ori si pot sa zic ca e foarte fain, preturi foarte bune si distractie garantata. Anul viitor sper sa ajung si pe la Mare, mai ales ca mi-am mutat jobul in tara si ar fi pacat sa pierd vara de anul viitor.
Regret ca ti-a lasat un gust amar acest sejur dar era previzibil. Vorbisem noi anterior. Trebuia sa faci reclamatie. Foarte multe reclamatii…ar fi dus la reconsiderarea acelor 3 stele, care numai stele nu erau. Nici la restaurantul a "la carte" nu era grozav, stiu de la prietenii mei. Dupa doua zile ei au renuntat de tot la a manca la hotel. S-au bucurat doar de piscina. Eu, care am un copil mai mofturos, nu as fi avut atata toleranta. Ficatei cu slanina? Si musaca cu faina? Mi se pare ciudat de-a dreptul…
Ionuţ, bine ai venit pe blog şi mă bucur de "cunoştinţă". Mi-ar plăcea şi mie foarte mult să merg în Italia la mare, sper ca viitorul să-mi aducă această bucurie!!! Dacă nu ai fost niciodată la mare, la noi, primul loc în care ţi-aş recomanda să ajungi este desigur, Mamaia. Iar Saturn, pe undeva prin coada listei. A, şi bine ai revenit în ţară!
Da, draga mea, vorbisem şi era previzibil. Poate şi de aceea am reuşit să trec mai uşor peste toate, că nu era surpriza şi şocul atât de mare. Cu reclamaţia ai dreptate! Nu sunt genul acesta, dar ultima dată când am făcut una, am primit răspuns acasă-prin poştă şi culmea este că s-a şi îndreptat situaţia. Că or fi fost mii de reclamaţii, nu doar a mea. Deci am aflat cum stă situaţia şi la "a la carte", e bine că rămâne informaţia aici. Pup!