Revin cu partea a doua a
relatării despre concediul la Saturn, cea legată de aspectele pozitive, de distracţie şi de ce am reuşit să facem pentru a depăşi starea de ne-bine dată de
condiţiile de la Hotelul Balada.
După cum am mai spus, natura şi-a îndeplinit treaba mult mai frumos decât oamenii, staţunea beneficiind de o plajă foarte frumoasă, extrem de lungă şi destul de lată, cu nisip fin şi apă curată. Cum marea şi plaja sunt motivaţia principală a oricărui sejur la mare, aici am stat cel mai mult şi ne-am reîncărcat cel mai bine bateriile cam uzate. Adică, ale mele, că băieţii sunt always fresh :))
Am tot postat
fotografii cu plaja, deci nu are rost să mai vă plictisesc. Dar una singură tot mai intră, aşa-i?
Apă şi soare aveam şi la piscină şi cum Mihnea este nerăbdător ca orice copil, să exploreze totul, a doua zi de stat la soare a fost musai să îi fie dedicată. Deşi prin amplasament, aceasta pare a fi piscina hotelului, mi s-a explicat că nu are nicio legătură cu el. Astfel, intrarea este cu plată, costul fiind de 22 lei pentru un adult şi parcă 13 lei de copil. Copilul s-a bălăcit cu plăcere aproape toată ziulica, locul fiind foarte frumos şi apa curată. Însă m-am bucurat la sfârşitul zilei, când mi-a spus că am avut dreptate că este mai tare la mare. În încercarea mea eşuată de a amâna puţin piscina, îi explicasem ca în fiecare an de altfel, că la mare nu vii pentru piscină, ci pentru aerul, salinitatea fascinaţia mării şi a valurilor. Ei, dar m-am convins că mi-a crescut băiatul şi în sfârşit a priceput cum stă treaba :)) Şi mai am un indiciu să vă dau: a fost primul an în care a priceput că este bine să nu stea CONTINUU în apă, că răceşte, nu de alta.
Când nu mai puteam de atâta stat locului, purcedeam în plimbări pe plajă, spre Venus sau Mangalia. Pozele de mai jos sunt dintr-un loc puţin mai sălbatic, înspre Mangalia. Pitoresc, dar nu prea curat.
Pe seară o luam pe strada principală, botezată în glumă de soţul meu, Bulevardul Paulista. Din tot ce era pe acolo, pentru Mihnea contau dulciurile şi parcul de distracţie, unde maşinuţele şi trasul cu puşca erau reginele locului, restul fiind pentru „pici”, cum să vă mai spun :))
Efectiv la doi paşi de Saturn, se află Mangalia-loc în care merită să faci câteva plimbări pentru diversificarea activităţilor. Prima destinaţie a fost portul, care ne-a atras şi acum deşi fusese destul de admirat şi de fotografiat anul trecut. Este foarte plăcut, curat şi bine amenajat iar ambarcaţiunile acostate îţi fură ochii.
Nu prea am avut noroc, căci se puse de o superploaie ce ne-a blocat într-un foarte drăguţ restaurant. Cred că am stat acolo cam două ore, ascultând ropotul ploii pe pânza cortului şi admirând decorul reuşit, ocazie de a servi o pizza foarte bună, o salată Rhodos şi o câte o prăjitură cu fructe de pădure, după care îmi lasă gura apă şi acum. Se numeşte MARITIMO Lounge & Bar, loc demn de toată recomandarea având în vedere preţul pentru cele menţionate, plus cafele şi un suc. Totul a costat 77 de lei, un cost foarte bun, raportat la calitatea produselor şi a servirii, alături de un ambientul deosebit de plăcut.
O altă zi de plimbare în Mangalia a fost umplută cu o vizită la Muzeul de Arhelogie Callatis-nu foarte impresionant, dar o bună ocazie de a-i povesti lui Mihnea despre coloniile greceşti de la ţărmul mării noastre şi la Geamia Espahan Sultan, o micuţă şi pitorească locaţie de cult a musulmanilor din zonă. Voi reveni cu fotografii de acolo, deja această postare devine iarăşi insuportabil de lungă.
Absolut impresionantă pentru noi, a fost vizita la unica herghelie de pursânge arab din ţară, unde am admirat o mulţime de cai, i-am fotografiat şi mângâiat. Am fi vrut pentru băiat câteva lecţii de călărie, dar era greu de ajuns fără maşină şi am fi depăşit bugetul alocat, deci a trebuit să renunţăm. Am aflat că preţul de vânzare al unui pursânge arab porneşte de la 4.000 şi poate depăşi destul peste 10.000 de lei, în funcţie de valoarea calului. Voi reveni şi de aici cu poze, că sunt prea multe şi frumoase.
Alte variante de plimbări sunt în staţiunile din partea opusă Mangaliei, şi anume: Venus, Cap Aurora, Jupiter, Neptun şi Olimp. Am fost şi pe acolo cu microbuzul sau trenuleţul şi am avut câteva momente frumoase.
Dacă selectez locuri mai speciale, noi am apreciat în mod deosebit un restaurant mexican din Jupiter, unde am servit o masă bună, cu calamari, nachos cu salsa şi sos din cedar, salată grecească şi sucuri, cam tot pe la 70 de lei. Mi-a plăcut locul, aveau şi sombrero şi poncho cu care să te fotografiezi, iar terasa era mărginită de nişte pereţi din lut, decoraţi cu motive din ţara de inspiraţie. Se vede unul în fotografia pe care i-am făcut-o soţului meu. Restaurantul se numeşte MARGARITAS.
Domnişorul Mihnea a fost fascinat de nişte căsuţe pentru cazare, părăsite după vremurile memorabile, din care greu s-a mai lăsat dus. Loc taman bun pentru atracţia lui spre spirite, fantome şi alte de-astea, dar trebuie să recunosc că şi pentru mine, explorarea acestui parculeţ a avut farmec. Bineînţeles că nu fără regrete pentru modul în care au fost abandonate.
Alte momente de care-mi amintesc cu drag, erau serile în care le citeam sau jucam cărţi. Am luat cu noi ultimul volum din Winnetou, carte cu care mă luptam demult, considerând cititul cu voce tare a vreo 1200 de pagini. După plaja noastră, restaurantul mexican şi casuţele cu fantome, seara călătoream cu mare plăcere prin preerile Americii, alături de Old Shatterhand şi înţeleapta căpetenie a apaşilor. Nu vă spun cum ne picurau lacrimile la moartea lui Winnetou şi ce mult ne-a lipsit cartea când am terminat-o. În alte seri mai jucam cărţi, şi uite aşa pe nesimţite, timpul a zburat cum ştie el cel mai bine şi concediul nostru luuung, cu condiţiile lui dar cu activităţi ce ne-au bucurat sufletul…. S-A TERMINAT!!!
Dar nu pot să mă despart de voi fără a vă oferi o floare, că ştiu că şi voi le iubiţi. Am ales una ce-mi pare o chintesenţă a concediului la mare şi vă mai ofer şi câte o scoicuţă, căci am venit cu desaga plină!
Cu drag,
Mihaela Dămăceanu
P.S. Momentul cel mai tare al întregului concediului din Saturn, din punctul de vedere al sentimentalei ce vă scrie, a rămas nedezvăluit desigur, căci altfel cum v-aş mai îmbia să treceţi pe la noi, hihi.
Similare
:)) esti o dulce, Mihaela draga! de fapt toti trei sunteti niste draguti si ma bucur ca ati savurat concediul si ati luat din tot ce ati primit doar ce a fost frumos. Altfel nu putem supravietuii lumii asteia nebune, daca nu putem trece cu vederea din cand in cand micile rautati sau neregulile. Ati impletit frumos balaceala si sedintele de bai de soare, cu plimbarile si distractiile. Un pic de cultura zic si eu ca trebuie sa aiba fiecare concediu – un muzeu sau o casa memoriala, ne face sa intelegem mai bine locul in care tocmai petrecem vacanta. Si in plus imi spun totdeauna ca, cine stie daca voi mai ajunge curand pe aici :))
Asteptam si alte detalii despre lunga si frumoasa vostra vacanta.
pupici. O duminica placuta draga mea!
Stiu ca tu erai obosita si vacanta o dovedeste pe deplin.Ai vost ca un aspirator de frumos,placut,util si voiebuna.Astept urmarea.O seara placuta!l
Ce-mi place seria asta de articole! Saturn e statiunea in care am fost de cele mai multe ori cand era Cris mic, doar ca de obicei stateam in camping 🙂 Dar am stat de vreo 2 ori si la Balada, dar erau alte vremuri, alte standarde…au trecut vreo 20 de ani de atunci.
Ma bucur mult pentru toate experientele de neuitat pe care le/ati avut!
Nu pot să nu remarc faptul extrem de pozitiv că ați făcut „câțiva pași” stânga-dreapta! Un sejur complet înseamnă și altceva, pe lângă soare/apă, și în opinia mea! Foarte, foarte faine fotografiile! 🙂
În primii ani de mare cu puiul, era de nedezlipit de apă. Acum este mai uşor, deja s-a învăţat că facem şi altceva. Aduc detalii, aduc cu drag!
Ce tare mi-a plăcut comparaţia cu aspiratorul. Aşa mi-ar plăcea să fiu toată viaţa!
Uite cum mai găsirăm ceva comun la noi. Ţi-e dor de puiul tău, ştiu, să nu crezi că pierd vreun rând scris pe petala. Şi oare cum mi-o fi şi mie peste 20 de ani, experimentând sindromul "empty nest"?
Mă mai bucur încă de vacanţe împreună şi de momente de mare apropiere şi căldură!
Mulţumesc tare mult, Loredana!
O-ho, da. Şi parcă tot mai vroiam. Cam aşa, până spre Tulcea şi Sozopol.