A trecut multă vreme de când nu v-am mai arătat nimic pictat de Mihnea. În parte pentru că nici nu a mai lucrat decât puţin, dar în parte şi pentru că am cam neglijat eu.
Această lingură de lemn a fost pictată la şcoală şi a adus-o acasă la sfârşit de an şcolar.
De atunci tot vreau să o fotografiez şi abia acum am reuşit.
Pot spune că fotografiile nu îmi ies prea bine de când ni s-a stricat aparatul foto şi că în realitate lingura pictată este mai frumoasă decât în pozele mele.
Nu este chiar spectaculoasă, dar că întotdeauna, îmi pare că a combinat frumos culorile.
Acum pot spune că m-am obişnuit cu ea, dar când am văzut-o prima oară, am rămas cu un mare WOW pe chip şi desigur că am admirat-o sincer.
Mihnea Dămăceanu
E foaaarte frumoasa, Mihaela, Mihnea e un mic artist! Ce lucru frumos a iesit din manutele lui!
Ai un baiat talentat si cu multa imaginatie!
Foarte frumoasa a iesit lingura!
Mulţumimi frumos, Vulpiţă dragă! O zi frumoasă îţi doresc!
Mulţumesc frumos, Loredana! I s-a mai dus din elan şi tare rău îmi pare.
O zi frumoasă şi week-end minunat!
Un mare wow imi vine si mie sa spun! E foarte frumoasa si imi plac culorile vesele si frumos armonizate. Nu-l lasa sa-i piara elanul, are manute minunate si ar fi mare pacat! Desi eu ma gandesc ca talentul nu pleaca nicaieri si dragostea de pictura ramane acolo, in stare latenta, chiar daca poate simte si el nevoia de o mica pauza. Va pup!
Of, Iuli, nici nu prea ştiu cum să fac să-i întreţin elanul fără să forţez. Mai nou se ocupă foarte mult de trenuleţe electrice şi visează să-şi facă şi el o dioramă. Parcă timpul nu-i mai rămâne şi pentru desen. Dar m-am bucurat ieri. La postarea despre graffiti-ul albastru din Gara de Nord, am primit două linkuri foarte interesante, de la fetele drăguţe. Le-am vizualizat joi seara şi la 21,30, când domnişorul s-a învrednicit să intre în casă, i le-am arătat şi lui. Nu contenea să spună Woooow, cu gura cât putea de mare. Ieri când am venit de la serviciu, făcuse 4 graffiti în stilul lui, pe hârtie, că nu prea are altfel cum. Două din ele mi-au plăcut foarte mult. Îmi râdea sufletul în mine. Te îmbrăţişăm şi noi, cu mult drag!
E frumoasă lingura.Copiii au perioade cand sunt creativi şi perioade cand nu au chef de desen. Ca si noi.
Mie mi-e teamă să nu se piardă de tot interesul, că ştii că se mai întâmplă şi aşa. Dar nu prea am ce face dacă ar fi să se întâmple aşa, decât să o iau ca atare, ştiu.
chiar e frumoasa lingura asta pictata. sa stii ca in aceasta dilema ma gasesc si eu uneori cu Dante. atunci cand are ocazia, cheful sau inspiratia, face niste lucruri foarte interesante. dar numai sta, ca alta data, cu orele sa deseneze, sa picteze, sa migaleasca.
eu am cumva o teorie legat de asta: cred ca pentru ei este un limbaj de exprimare. atunci cand descopera alt limbaj prin care sa se exprima, desenul, pictura, cad pe locul doi. dar atunci cand exista talent, inclinatie, cred ca ele vor iesi mereu la iveala.