Vă anunţam cu surle şi trâmbiţe că voi merge la mama. Printre treburile de făcut gemuri şi compoturi în mijlocul terasei înconjurate de flori, iar mă trezesc visând la o casuţă la curte şi la viaţa la ţară.
Poate vă mai amintiţi că anul trecut făcusem o fixaţie pe satul bloggerilor şi visam la căsuţa de la ţară, chiar conştientă de faptul că idealizez satul românesc. Şi tot nu mi-a trecut, căci tot anul am citit cu interes tot ce am găsit a avea legătură cu sate remarcabile. M-am bucurat văzând ca a apărut şi la noi o asociaţie ce are ca scop promovarea celor mai frumoase sate din Romania şi am citit clasamentele lor pentru fiecare zonă geografică. De multe dintre ele habar nu aveam şi tare mult mă urzică ideea de a le vizita. Nu neapărat cu gândul că vreodată voi locui acolo, but who knows… Unul dintre cele mai frumoase sate descoperite în articolele lor este Rîmetea din judeţul Alba, un sat presărat cu case săseşti, toate albe şi titirisite. Dintre toate satele noastre, cele săseşti stau la loc de cinste în dorinţele mele neîmplinite de a hoinări prin sate.
Şi m-am bucurat să văd că nu sunt singura lor iubitoare căci am admirat la Bia o o mulţime de fotografii splendide din Rîmetea. Până ajung eu să le văd, tare mai este bine că şi alţii au aceste preocupări şi merg să le fotografieze, ca să le putem vedea mai bine.
Aş fi vrut să vă mai arăt şi alte sate frumoase de la noi, dar din păcate nu am găsit suficiente fotografii, iar eu nu am.
De aceea, vă invit să admiraţi şi sate de pe alte meleaguri, găsite tot pe bloguri de-a lungul timpului şi păstrate frumos în sertăraşele memoriei.
Primul popas îl facem în minunata Franţă, în satul Montresor de pe Valea Loarei, pe care ni l-a arătat Larisa:
Iar ultima plimbare va fi printr-un sat absolut original, pe care sătenii şi l-au împodobit cu flori pictate. Peste tot sunt numai flori. Este vorba de satul Zalipie din Polonia, despre care am aflat de la Adela Pârvu.
Aşa-i că v-am făcut şi pe voi să visaţi frumos? Măcar să nu fiu singura de pe-aici, deşi nu cred.
Toate fotografiile sunt preluate de pe articolele către care am pus linkuri.
Mihaela Dămăceanu
Harnicuto ! Ma bucur ca ai imbinat placutul cu utilul, la mamica ta in weekend.
Minunate fotografiile acestea din satele ingrijite si linistite. Totusi… nu as da pentru nimic viata la oras! Sunt imediat la cumparaturi, la doctori specialisti, la spectacole, la o sueta cu o prietena… Trebuie sa accepti care sunt avantajele si dezavantajele… Cred ca avantajos este diar cand te casatoresti si pana cand ai copul de scoala generala. Aceasta este singura etapa cand piti savura atmosfera idilaca de la sat. Ca apoi incepe stressul… copilul face naveta la liceu, are prieteni foarte putini, nu poate sa participe la activitatile extrascolare organizate pe ici pe colo… Reuseste si termina liceul, copilul isi doreste sa plece de acasa, vrea sa simta pulsul vietii descrise de ceilalti colegi… Pleaca la camin studentesc, sa zicem. Parintii se trezesc ca au orea mult timp liber… Nu le e la indemana sa dea o fuga la oras, pentru o tura prin magazine sau un spectacol de teatru sau muzica… O vreme merge insa… incepe varsta cand tit mai dese sunt vizitele la doctori… Din nou dificil! cine sa te duca si sa te aduca?! Taxiul e scump! In oras gasesti dpre orice cartier un autobuz sau tramvai… Poate ca scenariul meu este prea gri zugravit, dar asa vad.
Casute frumoase exista si la oras, in cartiere linistite :))
Nu te lasa influentata de ideile mele, dar ia-le totusi in calcul. Te pup draga mea.
Oh, de cate ori scriu un comentariu mai lung, nu vad in minicaseta de comentarii pe tel. mobil si nici nu pot reveni asupra textului, decat f.foarte greu. Deci revin cu corecturi:
"avantajos este doar…pana cand ai copil de scoala generala"
"etapa cand poti savura"
"se trezesc ca au prea mult timp "
"cand tot mai dese sunt vizitele la dr."
"gasesti spre orice cartier"
Precis or mai fi greseli. Imi cer scuze. Te pup
Ştiu eu bine cum scrii tu, draga mea, deci nu ai de ce să-ţi ceri scuze.
Am spus eu că idealizez şi sunt conştientă de asta. Însă, dacă tot sunt la capitolul visare cu ochii deschişi, îmi doresc o casă la ţară, fără a renunţa şi la una din oraş. Îmi place schimbarea şi îmi place şi liniştea, verdele, grădina, orătăniile şi florile. De aceea, pentru mine situaţia ideală înseamnă posibilitatea de merge şi acolo, şi acolo, după bunul plac.
Da, şi eu m-am gândit de multe ori, că dacă am fi flexibili şi am avea şansa să ne stabilim foarte multe din coordonatele vieţii, atunci viaţa la ţară este de preferat când ai copii mici-până încep şcoala, şi atunci cînd ei cresc suficient de mari ca să stea singuri. Şi tu să ieşi la pensie, dar să fii încă în putere. Între, viaţa la oraş este mult mai uşoară.
Mă mai întreb şi cât de obişnuită sunt cu munca fizică necesară întreţinerii unei curţi de la ţară, dar am de gând să experimentez pe viu, lucrul acesta, că am primit un sfat bun pe blogul Iuliei, când îmi exprimam această temere.
Ţin cont de părerea ta, desigur, şi le îmbin pe ambele în mintea mea, că am liber la vise. Concluzia? Mi-ar plăcea o căsuţă la ţară, peste 10 ani, când Mihnea ar fi la vârsta facultăţii, dar păstrând şi apartamentul din Bucureşti. Aşa-i că am găsit visul cel mai frumos?
Corect, asa sa faceti! Apartament in oras si casuta parinteasca, intretinuta si reamenajata, la tara… este ideal! Cine face fata la impozite si cheltuieli, este superb! Te pup ♡