Ar fi trebuit să scriu această postare în decembrie. Dar am cam lipsit din două motive: treabă-treabă, ştiţi voi, şi apoi vizite-vizite. Am avut de recuperat la acest capitol, căci tot anul am vizitat tot lumea virtuală. Şi mi-a făcut o extraordinară plăcere, reîntâlnirea multor prieteni vechi din lumea reală. Sper ca în acest an să reuşim să îmbinăm ceva mai bine cele două lumi şi categorii de prietenii.

Dar să revenim la anul 2013. Scrisesem la începutul lui, lista mea de dorinţe şi m-am gândit de multe ori în cursul anului că voi avea de dat un răspuns la o întrebare: dacă scrierea şi publicarea acestora pe blog m-a ajutat şi determinat mai mult, să le îndeplinesc. Aceasta fusese promisiunea pe care o făcusem la începutul anului, aceea de a da răspunsul sincer la această dilemă, pentru că părerile erau împărţite printre bloggeri.
Vă spuneam că mi-am amintit de rezoluţiile anului de multe ori. Nici măcar nu le mai ştiam pe toate şi nu am revenit să le citesc. Dar aveam câteva în minte şi ştiam că nu le-am rezolvat. O să vedem răspunsul la întrebare, după ce fac o analiză mai amănunţită, căci acum chiar le recitesc.
Şi le analizez pe fiecare, pentru a vedea ce mi-a ieşit:
pentru Mihnea  aveam
– să îl obişnuim cu ideea unui program de lucru mai riguros după amiaza, în care temele să se desfăşoare într-un interval compact de timp, pentru a putea introduce şi activităţi extraşcolare;
Am reuşit în mare parte acest lucru, cu eforturi desigur, şi cu posibile îmbunătăţiri. Doar spre sfârşitul anului lucrurile au cam luat-o razna în acest sens.
– să continuăm să lucrăm zilnic în plus, la matematică, română şi engleză;
A fost foarte ambiţioasă această propunere şi am respectat-o o vreme. Apoi, am constatat că este cam prea mult pentru fiecare zi, şi am modificat lucrând acelaşi timp, dar doar la câte două din cele trei obiecte. Au fost desigur şi zile în care nu s-a lucrat la nici una din aceste materii, dar cam 80% din zile, am izbutit să-l facem să lucreze. Îmi pare însă, din ce în ce mai greu acest lucru pentru că pe măsură ce creşte, începe să-şi manifeste mai puternic personalitatea şi luptă cu noi împotriva acestui control.
– să participe la un curs de karate şi unul de desen(unul este început);
Realizate ambele, dar karatele au fost întrerupte brusc prin aprilie şi cursul de desen la sfârşitul anului şcolar trecut, adică sârşitul lunii iunie. În toamnă am fost cu el în acelaşi loc. Au alt profesor, de fapt profesoară acum, pe care nu a plăcut-o deloc şi nu a mai vrut să meargă.
– să îl convingem să accepte o mică sarcină gospodărească, în casă;
Eşec total. Doar foarte rar face câte ceva.
– să reiau obiceiul lecturilor de seară(am reînceput zilele acestea);
S-a întâmplat acest lucru, cam o treime din an. 
– să găsim timp şi energie, pentru a ne juca mai mult cu el(valabil mai mult pentru mine, căci tati e cu câteva clase înainte); 
Nu am reuşit aproape deloc.
– să îl convingem să abordeze şi alte teme în desenele şi picturile lui.
Aici s-a întâmplat. A început să deseneze şi altceva, în afară de corăbii şi locomotive.

pentru noi
– să ne acordăm un timp doar al nostru-măcar o ieşire de câteva ore, pe lună;
Pot spune că am ieşit de vreo 4 ori.
– să terminăm capitolul aranjarea casei(încă mai sunt o parte din lucruri şi cărţi la Botoşani şi la mama, câteva mici reparaţii şi achiziţii);
În sfârşit, da. De fapt, am realizat cam 80% din ceea ce îmi propusesem la începutul anului, dar am mai făcut şi alte lucruri care mi-au trăznit prin cap în cursul anului plus câteva reparaţii ale defecţiunilor apărute între timp.
– să mai punem ordine în situaţia financiară a familiei şi să continuam să achităm datoriile;
Şi aici am avut ceva rezultate, achitând două datorii importante. Dar mai avem.
– să rezolvăm într-un fel situaţia casei din Botoşani;
 Da. S-a rezolvat destul de repede, la puţin timp după ce am scris aici. Între timp au şi plecat primii chiriaşi, prin toamnă, şi foarte repede, nesperat de repede, am găsit alţii.
– să ajungem şi noi într-un concediu.
Şi acest lucru ne-a ieşit. Am fost la mare, în august.
pentru mine
– să fiu o mamă şi o soţie mai bună, mai caldă, mai calmă;
Vai de mine, cât de general sună acest deziderat. Nu ştiu ce să spun aici şi mi-e teamă să-mi întreb băieţii, hihi :))))
– să continui să merg duminica la biserică;
Da. Aproape duminică de duminică. Cred că în tot anul am sărit doar vreo 5.
– să ţin post miercurea şi vinerea şi să mă rog mai mult;
La fel ca mai sus, în ceea ce priveşte postul de miercuri şi vineri. 
– să mă documentez mai mult şi să scriu mai mult;
Aici, nu prea mult. Am reuşit în medie să am cam 4 postări pe săptămână.
– să fac şi celălalt blog;
NU. Şi mereu m-am gândit la asta şi mi-a stat în gât. Nu am făcut alt blog, pentru faptul că nu am reuşit să mă ocup cum aş fi vrut nici de acesta. Adică vroiam să scriu 6 zile pe săptămână, şi nu mi-a ieşit. Plus că am avut trei perioade de pauză, de minim două săptămâni. De aceea, mi-am spus mereu că nu ştiu cum să găsesc timp şi pentru al doilea. Dar mereu am în minte subiectele pe care doream să le abordez acolo şi mă tot gândesc dacă este bine să le scriu aici sau să fac totuşi un al doilea blog. Dacă nu lămuresc mai repede dilema aceasta, o să vedeţi această rezoluţie la mine, an de an :))) 
– să găsesc o sursă suplimentară de venit;
Am avut ceva, dar a durat puţin. Însă, mulţumesc doamnei ce mi-a oferit oportunitatea şi mai aştept propuneri.
– să învăţ să mă organizez mai bine;
Şi acesta sună foarte general, deci nu prea ştiu ce să spun. Dar aş zice că nu prea mi-a ieşit.
– să diminuez timpul petrecut pe computer, în favoarea lecturii pe carte.
Clar nu mi-a ieşit. Am citit tot anul, 4 cărţi şi jumătate, ruşinică, ruşinică.
La întrebarea dacă a meritat să scriu dorinţele aici, răspunsul este DA?
Eu zic că da, fie şi pentru faptul că vreo două din ele au fost terminate pe ultima sută, şi pentru că îmi aminteam că trebuie să le fac şi să vă spun şi vouă.
Iar închirierea casei din Botoşani, s-a întâmplat imediat după ce m-am plâns aici :)))
Am scris un fluviu de postare, aşa că în următoarea trec la alte concluzii şi rezoluţiile anului 2014, răspunzând şi provocării primite de la Claudia.
Mihaela Dămăceanu