Direct vă spun. Nu mai fac nicio introducere şi vă spun direct:
– drumul până la serviciu prin frigul de afară şi gândul la fleşcăiala ce va urma;
– inspectoratele şcolare ce opresc cursurile la prima ninsoare. Mă întreb cum ar fi dacă iarna ar ţine pe bune, trei luni. Atunci copiii nu ar mai merge deloc la şcoală şi vacanţa de vară s-ar transforma în vacanţa de iarnă?
– colega noastră cea nouă, ce fredonează cu o voce atât de tare, astfel încât să se poată auzi trilurile muzicii populare în toată hala lungă şi îngustă în care lucrează 25 de oameni. Dacă nu îi deranjează cu muzica, are grijă să-şi expună la fel de tare, toate părerile pe care le posedă: asupra vieţii, ţării, politicii, modului de lucru din proaspăta pentru ea, instituţie şi chiar deficienţele constatate la grupurile sanitare;
– faptul că toată săptămâna, aproape n-am avut niciun spor în nimic;
– Cătă, care s-ar putea să meargă la MUNTE;
– Lili, care SIGUR merge la MUNTE.
Şi cum m-am calmat:
sursa |
– am privit pe fereastră şi am văzut cum ninge cu soare. Din spatele ferestrei, este chiar reconfortant şi calmant să urmăreşti cugerea lină a fulgilor de zăpadă. Dacă mai apare şi soarele… şi fulgii devin diamante sclipitoare, este chiar superb să le urmăreşti plutirea. În plus, zăpada este bună şi chiar o aşteptam în această iarrnă, ce fusese nefirească. Mihnea se bucură de ea, mie îmi pare că oraşul arată mult mai frumos când este acoperit de straturi groase de nămeţi pufoşi iar pentru fleşcăială există cizme de cauciuc, pe care aş putea să le cumpăr dacă aş mai inventa vreo modalitate de a face economii sau aş înlătura ceva ce nu este absolut necesar, de pe lista lungă a cumpărăturilor. Singura dificultate ar fi să găsesc acel ceva nenecesar;
– ceaiul cald, cu multă lămâie şi miere, ce m-a aşteptat cuminte pe birou;
– superba orhidee înflorită, pe care am admirat-o pe fundalul fulgilor scilipitori;
– copiii s-au bucurat de vacanţa ad-hoc şi ce treabă am eu cu lucrurile în care nu am puterea să intervin;
– lucrările cele mai importante au fost totuşi făcute şi celelalte vor fi terminate astăzi. Sper!!! Meniul săptămânal a fost aproape respectat iar orele de engleză cu Mihnea au fost şi ele bifate. Pentru restul, e şi mâine o zi…
– Lili şi Cătă îmi sunt cele mai dragi colege din hală şi au pufnit în hohote de râs când au aflat că sunt menţionate pe blog, alături de inspectoratele şcolare. „Suntem persoane importante!” au concluzionat pline de veselie. PĂI CHIAR SUNTEŢI! Şi imediata voastră vecinătate şi prietenie, este mai valoroasă şi mai importantă decât mofturile şi figurile unora, care ce-i drept că sunt puţini. Nu mai spun că între timp a încetat fredonatul şi eu am putut să-i ascult pe Simon şi Garfunkel, cântând încet-încetişor, la radioul nostru;
– între timp, Cătă a trecut de la posibilitatea plecării la munte, la certitudine. Aşadar, le urez cu drag vacanţă plăcută şi îmi construiesc şi întăresc răbdarea, încă vreo doi ani, până ce ne revenim şi putem să plecăm IARNA LA MUNTE.
Happy week-end, dragele mele, că eu v-am scris, mi-am revenit, şi mă reapuc de lucru că s-a făcut linişte în sală!
Vă mulţumesc că sunteţi şi că veniţi şi pe-aici!
Mihaela Dămăceanu
Cat de simpatic a fost articolasul asta si scris asa din adancul sufletului.
Din cand in cand avem cu totii nevoie sa ne dam afara nemultumirile, asta doar pentru a face loc altor ganduri pozitive, asa cum ai facut tu aici!
Partea buna a zapezii este ca si in oras este cam la fel de mare ca la munt, sic!
Week-end frumos sa ai si tu!
Sic, că bine zici, cu partea bună a zapezii! Sunt O.K. acum, chiar mi-a trecut. Sunt foarte, foarte friguroasă, dar tot aşteptam zăpada anul acesta, că doar de-aia o chemam cu postări pe blog. Doar că omul, şi omul Balanţă şi mai tare, este cam sucit, cam cu toane, cam se trezeşte cu faţa la cearşaf uneori…De!
Dar îi mai şi trece, ceea ce este cel mai important până la urmă!
Mulţumesc asemenea, Raluca!
hahaha, haz de necaz! 🙂 draguta postarea ta de azi!
ei hai, ca si eu sunt o balanta, dar nu ma supar niciodata ca iarna ninge si e frig, asa cum nici nu ma deranjeaza daca vara este foarte cald – glumesc, nu vreau sa te necajesc! pup, sa treaca necazurile si daca or sa mai fie, sa nu fie mai grave ca astea de acum! :))
La noi aici e simplu – spre exemplu, daca nu mi-ar conveni ca datorita zapezii s-a dat vacanta copiilor, as face reclamatie scrisa la Ministerul Invatamantului. In cazul in care ar exista mai multe reclamatii, vacanta s-ar sista imediat, deci nu as avea motiv sa fiu suparata pentru ca decizia ar fi pe baza parerilor majoritare.
Despre frig… oooo, da, si eu sunt friguroasa, de aceea ma imbrac foarte bine iarna. Am cizmulite calduroase si leggins termici pe sub fusta. Port body toata iarna – pentru ca daca nu simt costumul lipit pe corp, ma ia frigul, indiferent ce pulovere îmbrac!
Imbratisari, pupici si numai ganduri bune :-* Un weekend minunat iti doresc!
Grave, foarte grave :)) dar au trecut. La noi, nici nu ştiu să fi făcut vreodată cineva reclamaţie. Ar trebui să mă interez, macar ca idee, deşi nu cred că pe baza a câteva reclamaţii s-ar schimba ceva. Dar ar trebui să ştiu.
Bine că nu sunt singura friguroasă. Oricâte mi-aş pune, tot intră frigul până la oase. Dar m-a încălzit ceaiul fierbinte şi mi-am revenit. Plus celelalte cu amuzamentul fetelor şi ninsoarea cu soare.
Şi eu te îmbrăţişez şi îţi transmit un week-end minunat, cu filme multe şi bune. Pup!
De ce n-ati scos colega cea noua sa o bulgariti putin, poate nu-i mai ardea de fredonat cu voce tare? :))
Lasa, ca daca e zapada, un derdelus se gaseste si la Bucuresti. Nici eu n-am mai fost iarna la munte de o vesnicie! Week-end frumos sa aveti!
Păi, ar fi venit ea oare. Dar data viitoare, ies afară şi aduc un pumn de zăpadă şi îi dau o spălătură. A dat foarte tare şi radioul şi apoi am rugat-o să-l dea mai încet. A înghiţit în sec şi s-a executat, bombănindu-mă cu siguranţă, în absenţă.
Derdeluşul e colea, la doi paşi, în Plumbuita. Dar e aşa friiiiiiiiig, că ieşim mâine. Brrrr. Şi tu la fel!
Mi-am amintit ca era candva o melodie "Nu te enerva. nu te enerva…." dar nu mai stiu cine o canta …
Ti se potrivea in prima parte 🙂
Fiecare ne enervam din cauza unor probleme sau intamplari din jur, noroc ca un ceai, o floare frumoasa sau zambetul unui copil ne fac sa vedem frumusetea vietii si sa lasam enervarile de-o parte 🙂
Si eu am fost azi tare suparata, nu enervata, dar e tot pe acolo…. Poate voi povesti, poate nu. Inca nu stiu.
Weekend placut, draga Miha! 🙂
Elly, nu ştiu melodia aceea, dar chiar mi se potrivea în prima parte. Îmi pare rău că ai fost supărata, mi-ar plăcea să-ţi pot fi de ajutor. Week-end plăcut şi ţie, draga mea!