Mergând pe Doamna Ghica spre Şos. Petricani, s-ar părea că ultima clădire este Palatul Ghica, fostă reşedinţă de vară a domnitorului Grigore Dimitrie al IV-lea Ghica, astăzi restaurant de lux. Dar nu este ultima, pentru că imediat după el, puţin mai în spate faţă de şosea, se află o mică bijuterie. O bisericuţă albă şi rotundă, cum rar vezi pe la noi, surprinzătoare prin rafinament şi formă. Am ajuns să o văd destul de târziu, dar bine că am ajuns, pentru că şi interiorul te lasă cu ochii măriţi la fel de mult ca şi exteriorul deosebit.
Ctitorită în anul 1833 de către acelaşi domnitor (al nouălea provenit din celebra familie Ghika), a fost iniţial paraclis al palatului şi este singurul monument bucureştean construit in stilul neo-clasic italian. În ţară, mai există o singura biserica de acest gen, in localitatea Leţcani din judeţul Iaşi. Biserica Teiul Doamnei Ghica este construită de meşterul Josef Weltz după planurile arhitectului Xavier Villacrosse.
Interiorul lăcaşului este zugrăvit de pictorul italian Alberto Giacometti, acelaşi care a pictat şi palatul alăturat. M-a surprins şi impresionat plăcut fondul verde-oliv al coloanelor, cafasului şi iconostasului şi frumoasele lor decoraţiuni aurii. Pe peretele de la intrare sunt portretele fraţilor Grigore şi Alexandru Ghica. În mijloc atârnă un impresionant policandru cu 24 de braţe, icoanele sunt deosebit de frumoase, jilţurile domneşti sunt bogat decorate, candelele argintate sunt foarte mari. Am încercat să surprind în fotografii câte ceva din acest superb lăcaş, profitând de norocul de a prinde un botez acolo, când am făcut un drum special pentru fotografiat. Nu mi-au ieşit foarte bune, dar mă bucur şi pentru acestea, căci dacă nu era botezul nu aş fi îndrăznit să fac fotografii în interior.

În jurul bisericii, se află superbe monumente funerare ale membrilor familiei Ghica, începând cu domnitorul Grigore Dimitrie Ghica şi prima sa soţie, Maria Hangherli. Pe monumentul funerar al ctitorului există o inscripţie cu litere chirilice, care spune: „Pietrile de pe uliţele cetăţii învecinate mărturisita-ţi, călător, ce fapte lăudate Ghica Grigorie a lucrat: Domn plin de înţelepciune, l-al lui mormânt eşti dator ismerenia a-ţi depune”, ce aminteşte de faptul că a fost primul domnitor ce s-a îngrijit de pavarea cu piatră a unor străzi bucureştene. A domnit până în 1828 şi a trecut dincolo, în 1835, la doi ani după ctitorirea bisericii.

Iniţial, biserica a avut hramul Înălţarea Domnului, la care s-au adăugat şi hramul Nasterea Maicii Domnului si Sfantul Grigorie Teologul (10 ianuarie).
Să aveţi o duminică superbă!
Mihaela Dămăceanu

Această  postare participă la rubrica Happy Week-End-ediţia 42 pe care o găsiţi la Elly(Blind Love)