Astăzi voi fi scurtă şi vreau doar să vă spun că am avut o mică bucurie. Vă mai amintiţi articolaşul acesta?

Nu am apucat să vă povestesc că în ziua în care trebuia să fac şi eu micuţele mele daruri, se gândeşte surioara mea, la noi, fetele familiei. Aşa că, se urcă ea frumuşel în trăsura ei fermecată(sau covorul zburător?) şi se duce de la Brăila la Călăraşi, la părinţii noştri. De acolo, îmi dă mie un telefon şi mă anunţă că o ia pe mama şi porneşte iar cu trăsurica-covoraşul, spre Bucureşti. De ce face fata un drum Brăila-Călăraşi-Bucureşti? Uite aşa, ca să ieşim şi noi trei în oraş şi să stăm de vorbă ca fetele, până târziu în noapte, că trecuseră muuuuulţi ani, de când astfel de isprăvi nu mai făcuserăm.

Închei această lungă paranteză, fermecătoare pentru mine, de altfel, şi trec la subiectul celeilalte bucurii.

În sâmbăta cu pricina, făcusem şi eu trei pacheţele cu ce-am putut şi ce m-am priceput. Şi le-am dăruit aşa cum îmi propusesem.

Şi vroiam să pun şi pozele pe pagina indicată, în ziua respectivă. Doar că am fost cu fetele-plimbăreţele, în oraş. Şi nu am mai postat fotografiile, dar nu era nicio problemă, pentru că ce era cel mai important, fusese făcut.

Acum două zile primesc un mesaj pe Facebook, în care mi se mulţumeşte pentru articolul de pe blog. Datorită lui, fuseseră ceva vizualizări pe pagina lor. Nu foarte multe, dar nici puţine pentru un mic bloguşor ca al nostru.

Şi m-am bucurat foarte mult. Dar chiar mult! Şi am vrut să vă mulţumesc şi eu, tuturor celor care v-aţi uitat şi aţi citit.

Şi mai am o mulţumire către Adrian, pentru popularizarea acestei idei!

Frumoasă idee au avut!

Nu-i aşa?

Mihaela Dămăceanu 

Pozele din toată ţara sunt aici.