Dragelor dragi,
M-am trezit eu cam supărată ieri dimineaţă şi ce mă gândii? Ia să scrie fata despre cum reuşeşte ea să facă primii paşi spre ziua bună, că poate aşa îşi mai revine. Dar bag de samă, că nu prea mi-a ieşit, întrucât toată ziulica am fost botoasă. Şi observ că nici pe voi nu prea v-am convins, întrucât parc-aş fi-nceput blogul ieri. M-am tot uitat, dar nimic. Păi se poate, măi Miha, să nu-ţi scrie şi ţie acolo, un omuşor, un cititor, măcar un cuvinţel?
Iote că da!
Da nu-i bai, că trece. Să vă povestesc, însă, de ce fusei eu botoşică.
Primo, sunt cam năpădită de dor. Tati? Şi tati, dragu’ de el. Da, Mihnuţu? Tare-i dor lu’ mami de puicuşor. Da şi asta o să treacă, că mai e puţin şi vin.
Secundo? Păi ce credeţi voi, că mi-am zis eu singură, singurică, acu vreo două săptămâni, când au plecat băieţii la raiul verde al Botoşianului cel molcom?
C-o să răstorn casa! C-o să dărâm munţii! Că termin mulţimile de treburi ce sar pe capul meu când intru în casă. Că scriu o tonă de postări, pentru zilele negre ale bloggerului ce aspir să devin. Că mă fac mai gospodină decât m-a făcut mama ş.a.m.d. că v-ajunge.
Şi credeţi că am făcut ceva? Acuma, ca să fiu sinceră, câte una-alta am mai făcut, cum ar fi, să mă ţin de gospodăreala meniului de 55 de lei. Ei, asta chiar mi-a ieşit. Dar în rest? Ce vişine, ce dulceaţă de vişine? Au de-a sâmburi fructele astea, că nici mamei nu-i place să facă ceva cu ele. Dacă era Mihai acasă, mai ziceam, că altfel merg mâinile în doi, o dată cu gura.
Da aşa? Ce să fac?
Păi vă spun. Se duce fetiţa frumos la computer, şi-l deschide ea, şi gata, stop. S-a terminat cu treaba, cu planul, cu socoteala, cu gospodăreala, cu tot. Acolo am înţepenit, cam de când mi-au plecat băieţii.
Şi dacă mă gândesc eu mai bine, aseară după ce mi-am revenit, întrucât am tras de mine cu dinţii, să nu sar direct la calculator de cum am intrat în casă, şi am reuşit, vă spun că nu este doar vina mea.
Este vina Internetului şi a voastră celor ce scrieţi aşa de bine, că nu mă lăsaţi pe mine, să fac şi eu treaaaabă.
Şi-acum devin serioasă, ca să vă spun vinovaţii:
1. Săptămâna aceasta începuse cu o victorie: Vienela a câştigat un concurs pentru care luptase mult. M-am găsit şi eu pe-acolo, cam cu ceva întârziere, dar la timp pentru a conta. Când am aflat rezultatul, tare m-am bucurat pentru ea. Şi aşa cum vă spuneam, că tot răscoleam pagini şi bloguri, găsesc ceva ce m-a impresionat puternic. Este vorba despre articolul „Un experiment de blogging reusit”, scris cu mult suflet, de un bun suflet, pentru altul asemenea. Atâta emoţie şi bucurie pune Dana în acest experiment, că parcă nici nu i se potriveşte titlul. Experimentul e rece, iar articolul ei este foarte cald. Dar asta nu înseamnă că titlul nu este bine ales, ci dimpotrivă. Pentru că de acest experiment, ne-am bucurat toţi bloggerii. Este vorba de o victorie a unui om care o merită din plin, dar şi a micii comunităţi a bloggerilor. Şi dacă citiţi acest articol, o să vă bucuraţi pentru Vienela, pentru Dana, pentru fiecare blogger pe care-l citiţi sau care sunteţi, pentru că victoria este posibilă. Acesta este mesajul Danei, la care nu pot decât să subscriu. Felicitări Vienelei, Danei şi comunităţii reunite în jurul lor!
2. Acum vă duc aici, la un articol scris de-o copiliţă. De-o copiliţă ce mi-i dragă, chit că n-am cunoscut-o vreodată. Că mereu mi-au fost dragi copiii buni. Iar Karla are atâta profunzime, de parcă n-ar fi copilă. Şi dacă vreţi să-i cunoaşteţi şi părinţii, dacă vreţi să v-amintiţi că a fi părinte nu-i tocmai treabă uşoară, că a creşte copii buni şi echilibraţi nu se poate fără dileme, eforturi şi suferinţe, citiţi, vă rog, această poveste despre Karla.
3. Am început cu victoria Vienelei şi nu vă las până nu aflaţi că o vizită la ea este o bucurie a celor ce-ndrăgesc cuvântul şi povestea ce iese din el. Blogul ei este o magie de naraţiuni captivante şi de descrieri sclipitoare, că mie-mi vine să-l şterg pe-al meu, după ce trec pe la ea. O ultimă, impresionantă poveste, se numeşte „Durere, gimnastica, partide de plâns”.
4. Pe final, dau lovitura cu o dublă recomandare. Două prietene dintr-un foc! Iuliana a relatat amănunţit pe blogul Iuliei, cu preţuri, indicaţii şi recomandări, ce-a văzut frumos în concediul din zona Bran Moeciu. Să nu spuneţi că sunt partinică recomandându-mi prietenele, căci răspunsul este următorul: prietenii ni-i alegem dintre cei ce ne plac şi pentru că avem puncte comune cu ei.
Vă las acum cu cititul, nu înainte de a vă ura un sfârşit de săptămână fericit!
Mihaela Dămăceanu
Mihaela, multumesc pentru recomandare si pentru recomandari. Articolele Danei si ale Vienelei nu le ratez niciodata, dar povestea frumoasa a Karlei nu o stiam 🙂
Mihaela, iti multumesc din suflet pentru frumoasele cuvinte! Mi-ai inseninat dimineata cu aceasta postare! Ma pierd cand sunt laudata excesiv, imi ratacesc toate cuvintele si nu reusesc sa spun decat acest simplu si sincer Multumesc!
In ultimul timp mi-a fost atat de greu sa tin pasul cu noutatile… Am tot mai multi prieteni, toti scriu bine si pe toti as vrea sa ii citesc zilnic. Nu reusesc si asta ma umple de amaraciune. Nu stiu la care sa intru prima data, nu imi pot imparti mai eficient putinul timp pe care il am alocat bloggingului… Sper doar ca prietenii mei sa inteleaga si sa nu imi poarte pica daca nu trec zilnic pe la ei…
O zi minunata sa aveti!
Cu foarte mare plăcere, Vienela! Ştiu cum vine preaba asta cu pierdutul la laude, dar chiar nu sunt excesive. Gustul meu şi părerea mea este că scrii superb. Am mai spus şi data trecută: adevărată literatură!
Cu cititul şi trecutul pe la prieteni, înţeleg foarte bine. Sunt mii de bloguri foarte bune, cum să ajungi pe la toate. Să mai pui mâna şi pe-o carte, şi pe presă, să mai faci şi treburile şi să mai şi trăieşti?
Nu se supără nimeni pe tine. Oamenii vin cu mare bucurie la tine pe blog.
O zi frumoasă şi ţie!
Cu muuuuuult drag, Iuli! Mă bucur că ţi-a plăcut Kărluţa!
Un weekend frumos sa ai!
Mulţumesc, Loredana! Şi vouă! Gata marea?
:)))))super fain ai evaluat toata postarea!
As avea mai multe de zis dar Patrisia ma tot trage de maneca sa plecam odata…. :))))
Mulţumesc frumos, Corina! Du-te, du-te cu Patricia şi dă-i un pupic pe năsuc din partea mea!
planurile si regulile sunt facute pentru a nu fi respectate! :)) asa ca nu este cazul sa-ti faci mustrari de constiinta! Si… n-au intrat zilele în sac! Pentru treaba, e vreme suficienta! :))
Un weekend minunat iti doresc! si sa-ti vezi baietii cat mai repede, sa-ti astâmperi dorul 🙂
Îţi mulţumesc încă odata, Mihaela! Asta da surpriză!!!
De "Economisim.info" cred că am auzit pe la Lili, dar nu îi citisem. Stau cu ochii pe Vienela de când am descoperit-o (via Irealia). De curând şi pe Laliciu Licuriciul o citesc (aceeaşi gaşcă de Doamne Talentate). Sunt doar de vreo 3 luni pe aici… 🙂
Mă bucur că ne-am cunoscut!
Da, da, tu vorbeşti hărnicuţo, care-ai aranjat o grădină şi un living, într-o zi :))
Mulţumesc de încurajare, orişicum! Dacă nu vin ei mai repede, mă duc eu o fuguţă.
Un week-end minunat şi ţie!
Cu multă plăcere, Adrian! Eşti tu de doar 3 luni, dar ai crescut ca Făt-Frumos, cât alţii în ani. Felicitări pentru tot ce ai făcut pe blog şi mult succes în continuare!
Că bine le-ai zis "gaşcă de Doamne Talentate". Tu ar trebui să faci un club al domnilor talentaţi.
Şi eu mă bucur de cunoştinţă! Un week-end frumos, cu sport şi lectură să aveţi!
Draga mea, nici nu stii cat de mult ma bucur ca ai intrat pe blogul meu sa imi povestesti de continuarea articolului. Iar continuarea e superba, trebuie sa iti multumesc pentru ea. In primul rand pentru Karla, pe care tocmai de curand am descoperit-o la Adraina si am citit-o inca o data infiorata si nu mi-a venit sa cred ca citesc randurile unei copile. Scrie extraordinar, imi pare tare rau ca nu si-a dat acordul de a fi publicata masiv, macar la Adrian.
In al doilea rand iti multumesc pentru continuare, cuvintele tale calde mi-au umplut sufletul de bucurie. Din comunitatea accea faci si tu parte si ma bucur ca e asa.
In al treilea rand, pingback nu se poate face pe blogger ( cel putin eu asa am inteles), dar un blogger inimos, Cristi, m-a invatat cum sa fac totusi cum sa punem linkuri in comentarii. As vrea sa adaug ca aceste linkuri nu sunt spam, nu au decat exact rolul pingback-ului de pe wordpress, adica sa iti dea de veste cand se vorbeste de tine. Nu sunt automate, dar dupa ce faci miscarea de cateva ori, iti intra in reflex. Eu am luat "reteta" din articolul de mai sus si mi-am salvat-o intr-un draft pe care numai il completez la nevoie, asa cum am facut si aici la tine.
Iti urez un weekend fain si peste cateva ore, cand mi se duce barbatelul la somnul de frumusete, am sa revin ca mai am cateva de zis pe aici. 🙂
Dragă Dana, eu mă bucur şi mai mult că ţi-a plăcut ce am scris aici. Am încercat să exprim aşa cum pot, bucuria pe care mi-au oferit-o articolele recomandate şi să o transmit şi altor posibili cititori. Mulţumesc din suflet că mă incluzi în club, mă simt onorată, dar ştiu că mai am cale lungă de învăţătură şi exerciţiu.
Karla m-a impresionat puternic şi mi-a părut rău că iniţial nu a vrut să scrie pe blog. Dar observ că Adrian o convinge, şi mă bucur că reuşeşte. Nu găseşti prea des astfel de copii şi dintre cei care-or mai fi, nu mulţi au norocul de a avea părinţi care să le ofere atâta sprijin şi încurajare, şi mai ales un loc la îndemână în care să se poată exprima. Dar mai ştiu din experienţă, că ei nu apreciază mereu "ofertele" venite de la părinţi. Sau alteori au emoţii, pentru că nu este chiar uşor să-ţi exprimi părerile în public.
Mulţumesc pentru articolul lui Cristi, am să-ţi urmez şi eu reţeta.
Şi mie, cuvintele tale mi-au încălzit sufletul şi înseninat ziua. Îţi mulţumesc şi te aştept oricând, cu mare drag!
🙂
un weekend frumos!