Nu trebuie să vă spun eu care este problema cu Internetul ăsta. Dar o fac! 

Este inepuizabil. 

Şi omul trebuie să dea dovadă de foarte mare autocontrol, ca să se oprească. Şi de câte ori dai peste ceva interesant(des, foarte des) te miri cum de nu ai găsit comoara până atunci.  Şi te mai simţi şi vinovat. Vinovat că deşi îţi tot propui, nu izbuteşti să ajungi într-o mulţime de locuri despre care ştii sigur că îţi vor plăcea.

De aceea,

AZI ÎMI CER SCUZE TUTUROR CELOR CARE SCRIU BINE, SCRIU LUCRURI INTERESANTE, FAC LUCRURI INTERESANTE, POSTEAZĂ FOTOGRAFII DEMENŢIALE…LA CARE EU NU AM IZBUTIT SĂ AJUNG.

VĂ ROG SĂ MĂ IERTAŢI!

Din categoria bloguri izbitoare, face parte cel despre care scriu azi. Numa’ vă rog mult să nu mă credeţi pe cuvânt, ci să intraţi doar puţin aici să vedeţi. Şi după aia, mai vorbim!

Nişte fotografii, nişte călătorii, nişte chemări spte depărtări….Wonderlust, cum zice englezu’. 

Este vorba de Alice de la Enciclopedia călătorului independent şi ştiu că cei mai mulţi deja o cunoaşteţi. Dar poate n-aţi mai citit de mult sau poate n-aţi mai trecut de mult pe la ea.

Dacă vă arde şi pe voi dorul de călătorii, dorul de vacanţă sau de bătut lumea, faceţi un tur pe la Alice. Eu am început cu Andaluzia, şi-am mers cu ea din Cadiz în Cordoba, ş-apoi în Sevilla. Fotografiile surprind extrem de bine viaţa şi cultura locurilor prin care Alice ne plimbă. Postările acestea mi-au amintit de Balada Spaniolă de Lion Feuchtwanger, carte pe care-am devorat-o în adolescenţă.

Dacă vreţi să visaţi şi mai mult, atunci cautaţi pe blog rubrica 1 an în Maroc pentru a afla multe lucruri interesante despre viaţa oamenilor de acolo, pe care într-o simplă călătorie turistică nu aveţi cum să le surprindeţi. Am citit despre o bunică aprigă, obiceiuri de familie marocană, m-am plimbat prin bazare şi oraşe exotice, am visat cu ochii deschişi la Orient, la fascinaţia dunelor de nisip şi a oazelor de verdeaţă, la turnuri de minarete şi năucitoarea vălmăşeală a lumii arabe. Parcă am auzit chemarea muezinului şi am simţit farmecul poveştilor din O mie şi una de nopţi.

Într-un cuvânt: SUPERB.

Un blog frumos, care te fascinează, te cheamă şi te plimbă prin lume. Dar te plimbă altfel, pentru că autoarea este preocupată şi interesată să vadă mai mult decât liste de obiective. Surprinde ceva din viaţa oamenilor din locurile prin care trece cu ochii larg deschişi, şi cu sufletul la fel.

Mulţumim Alice, că ne iei şi pe noi!

Mihaela Dămăceanu