S-au mai liniştit lucrurile prin casa noastră şi mă tot gândeam să mai şterg praful care s-a aşezat pe blog.

A fost o pauză mai lungă decât estimasem iniţial.
Întâi a fost o problemă care m-a scos binişor din circuit. Mi-a fost imposibil să mai scriu, pentru că uneori nu poţi să vorbeşti deloc despre anumite probleme, sau o poţi face mult mai tîrziu, când se mai aşează ideile şi impresiile.
Apoi ne-am liniştit oarecum şi tot am vrut, fără succes, să reiau postările.
Însă, nu ştiu de ce, m-a ajuns aşa o oboseală, că nu am mai putut să mă trezesc dimineaţa devreme, nu am mai putut să mă concentrez să adun ideile şi să le pun la un loc. Parcă nici nu mai aveam aşa de multe idei. Dar mai erau, însă capacitatea de organizare a fost cea care mi-a lipsit, cu desăvârşire.
Am profitat de acest răgaz, că să îmi pun tot felul de întrebări, la care nu am găsit răspunsurile. Poate voi mai scrie pe parcurs despre ele, voi vedea.
Acum însă, încerc să îmi revin. Încerc să las întrebările deoparte, că poate voi găsi mai târziu răspunsurile. Sau, poate nu le voi găsi niciodată.
Am dorit mereu ca acest blog să fie unul pozitiv. De aceea, am încercat în mod special, să scriu despre lucrurile bune care se întâmplă. Dar nu este mereu doar bine. Uneori, echilibrul pe care atât de mult te străduieşti să îl găseşti şi să îl instaurezi în viaţa ta…se duce.
Se duce imediat. În doar câteva clipe.
Dar nu avem ce face altceva mai bun, decât să o luăm din nou de la capăt.
Târăş-grăbiş, cu opinteli şi căzături. Aşa cum putem, cu viteza I şi a II-a la început, cu speranţa că reintrăm şi în viteze mai mari, mai târziu.
În concluzie, bine v-am regăsit dragele mele!
Mulţumesc din suflet tuturor celor ce mi-au scris.
Am primit gânduri calde şi bune, care m-au ajutat foarte mult în căutarea răspunsului legat de sensul şi rostul punerii propriilor gânduri pe hârtie. Sau mai bine zis, pe ecran.
O zi superbă vă doresc!
Mihaela Dămăceanu