Cert este că astăzi vă dau şi vouă idei de înveselit oamenii, ziua, şi mai ales, propria persoană. Vă rog să citiţi cu mare atenţie cele ce urmează şi obligatoriu să reţineţi, că nu ştiţi când aveţi nevoie.
Mi-am amintit aşadar, de o listă (că de trei zile am dat în damblaua lor) pe care am citit-o acum nişte ani, cu nici mai mult, nici mai puţin de 50 de modalităţi de a-ţi creşte buna dispoziţie.
Am printat-o şi bine era dacă mai ştiam pe unde o găsesc, ca să vă ajut un pic mai mult. Din păcate, teancurile mele cu articole interesante, adunate în ani buni, s-au făcut atât de mari şi au umplut atâtea noptiere şi dulapioare…că nimeni nu ar mai fi în stare să gasească ceva prin ele. Iar eu cu atât mai puţin.
De aceea apelez la fantastica mea memorie, că poate-oi fi în stare să-mi amintesc vreo trei-patru, măcar de sămânţă. Pentru restul apelez la voi).
Aşadar:
– zâmbiţi larg şi forţat în faţa oglinzii, chiar dacă nu aveţi niciun chef să o faceţi. Zâmbetul nu face casă bună cu supărarea. În plus, când vă veţi vedea simpatica mutrişoară haioşită de grimasa impusă, vă ia de-a binelea râsul adevărat. De-a lungul zilei, nu uitaţi să împărţiţi cu dărnicie zâmbete în stânga şi-n dreapta. În maşină, la serviciu, pietonilor, şi mai ales şoferilor obraznici, vă rog să le afişaţi un zâmbet laaarg. Continuaţi pe seară, acasă cu cei dragi;
– cântaţi cu voce tare un mic cântecel ce vă place. Sau doar fredonaţi, ori chiar lălaiţi. Scotociţi-vă memoria (ca mine acum), după unul vesel, dacă se poate. În situaţia în care repertoriul vostru nu conţine aşa ceva, e bun orice. Ideea este să cântăm, căci alungă subit supărarea;
– treceţi în bucătărie şi căutaţi: nişte drojdie (că eu am reînceput şi uitaţi ce mi-a făcut), ceva nuci sau migdale, o banană, câteva cuburi de ciocolată neagră, somon dacă găsiţi, sau soia pentru ce gătiţi. Apoi amestecaţi, permutaţi şi serviţi în combinaţii de două luate câte trei, apoi ieşiţi din bucătărie victorioşi. Siiigur va veni veselia la voi;
– citiţi ceva vesel. Un text, o glumă, un banc sau vizionaţi o comedie. Această ultimă variantă este mai grea, că eu nu mai găsesc comedii care să mă facă să râd de-adevăratelea sau nu mai ştiu pe unde să caut. Dacă nu găsiţi, încercaţi să vă amintiţi imaginea lui Mr. Bean având curcanul pe cap şi aţi rezolvat cu tristeţea;
– buuuun… Am ajuns la a cincea, ceea ce îmi depăşeşte aşteptările referitoare la memoria mea, mai ales că doar una din cele de mai sus se găseşte pe lista amintită 🙂 De fapt nu mai ştiu sigur, dar şansele mai mari sunt să nu fie, că acestea sunt mai mult din alte surse adunate în creieraşul meu, sau(cu mare mândrie vă spun…inventate de mine). Trebuia să v-o spun pe a cincea, care, jur că era pe listă, că din cauza ei am reţinut articolul. Pe deasupra, la ei era prima. Nu am mai auzit niciodată aşa ceva, nu am experimentat-o, dar mi-a consumat neuronii valoroşi taaare(că sunt pe ducă) cu uimiri şi întrebări. Gata cu plictisitul, acum v-o spun: SCHIMBAŢI-VĂ ŞOSETELE. Nu zilnic, cum face tot omul, ci în aceeaşi zi. Da, nu faceţi ca mine şi uitaţi ca în zilele în care purtaţi şosete, să vă mai luaţi o pereche-două-trei în plus, şi când vă enervează şeful, daţi fuguţa la baie şi schimbaţi şosetuţele. Că trebuie neapărat să aflăm dacă această metodă funcţionează, că tare m-am mai întrebat. Adică, dacă funcţionează şi la femei, că eu mă gândeam că asta o fi pentru bărbaţi, dar ei nu au făcut această distincţie.
Acum vă las, că mi-e frică să nu vă treacă toată buna-dispoziţie de atâta citit fluvii de veselie şi vă urez grimase, zâmbete, cântece şi lălăieli!
Dar mai ales nu uitaţi şosetuţele!
Mihaela Dămăceanu
:)) Bună dimineaţa, Mihaela!
Am citit sfaturile tale şi am râs bine, n doar am zâmbit. E mai complicat la punctul 5, căci fiind vară şosetele stau mai mult în raftul lor. De aceea la punctul cinci am altă soluţie, merg desculţ prin iarba din curte, aduce relaxare şi linişte.
Acum fug la treburi, cu cântec şi zâmbet, cum stă bine omului ce a citit blogul tău.
Zi binecuvântată să fie la voi!
Bună dimineaţa, Părinte, şi mulţumim de binecuvântare! O idee excelentă, ne-aţi dat! Noi nu avem iarba şi curtea, dar pe căldurile acestea, să mergi desculţ pe gresie este înveselitor şi răcoritor. O să vă urmez sfatul cel bun.
O zi minunată să aveţi!
Buna dimineata tuturor. Vin si eu repede repejor din urma cu ce stiu si eu. Ce? Crezi ca numai tu esti in caurarea veseliei? Da.
Ideea mea am pescuit-o citit articole ptin reviste si ee refera la alimentatie. Este vorba despre cartof. Dar nu oricum consumat, ci copt. Puteti pune unt si tot ceea ce va place pe el; dupa ce ii faceti o crestatura si il despicati usor, puteti adauga cascaval ras, ceapa tocata cu maioneza, putina sare si piper, etc.
Explicatia sta in compozitia cartofului care promoveaza producerea endorfinelor.
Aa! Era sa uit. Nu uitati sa va schimbati sosetele! :)))
Pupici
Ehei, păi la cât cartof mănânc eu, trebuia să debordez de veselie fără să am nevoie de drojdie. Este drept, că foarte rar îl fac copt. Remediem şi trecem la ideile de înveselit.
Astăzi cred că aplic ideea părintelui, că iar am uitat şosetuţele!
O zi minunată, draga mea!
Aia cu sosetele m-a facut sa rad singura cu ochii in monitor. Or fi zis colegii ca-s nebuna, macar sunt nebuna, dar vesela :))))
Aşa râdeam şi eu, demult, când am găsit-o. Problema e că toate sfaturile lor erau treburi serioase, şi de aceea am reţinut eu şosetele acestea. Poate, poate, o şti cineva cum vine socoteala asta.
Mi-ai amintit de copilarie, de momentele in care furam drojdie din bucatarie. Imi placea la nebunie gustul ei si mancam fara sa tin cont de nimic. :))
Multă lume spune că are un gust rău. Tu eşti o raritate. Mie nici nu îmi place deosebit, dar nici nu mă deranjează. Însă, realmente este foarte bună pentru organismul nostru.
Acum gust foarte rar, insa in copilarie devoram pachete intregi daca nu ma prindea mama la timp. :))
Cu niște ani în urmă, făceam foarte des treaba cu zâmbitul, dar nu orișicum, ci pe stradă, străinilor, căci nu-i nimic mai revigorant și, la urma urmei, amuzant, decât să iei prin surprindere un om pe care nu-l cunoști și pe care, cel mai probabil, nici nu-l vei mai vedea vreodată în viața asta. Să-l iei prin surprindere și să-i vezi mirarea, crezând că nu prea ești pe craca ta de zâmbești așa, aiurea-n tramvai. Am ajuns să cred că-ntr-adevăr nu sunt pe craca mea, până să o aud la un moment dat pe Oana Pellea spunând că-i un joc de-i place mult și că-l recomandă tuturor pentru o stare de spirit bună. Apăi dacă și Oana Pellea o spune, cine sunt eu să mă împotrivesc?!
De mâine, testez treaba cu șosetele, că pe-asta n-am mai auzit-o! Parol!
Mulţumim Maria, de idee. Îmi dau seama ce feţe ar face oamenii necunoscuţi, deşi, firesc ar fi să se răspundă la fel. Cu yâmbetul era dovedită, dar cu şosetele nici eu nu mai auzisem.