Nu prea v-am povestit ce şi cum am gestionat stresul, după câteva săptămâni bune de testat lista cu cele 25 de alimente antistres.
Dar întâi să vă spun de ce m-am hotărât să le caut. Niciodată nu am fost un exemplu la controlul emoţiilor, supărărilor şi stresului şi nici un model de răbdare sau calm.
Într-o dimineaţă, devreme-tare, mă sculasem cu ochii cârpiţi şi nu izbuteam sub nici o formă să îi deschid, să mă îndrept spre computer şi să încep să scriu. Că de aceea mă scol cu noaptea-n cap de obicei, adică de un an, de când am concluzionat indubitabil, că acesta ar fi singurul moment în care aş putea să scriu ceva pe blog. Şi dacă vreau blog, mă scol şi gata. Dar până atunci, greeeeu mă scula omul dimineaţa. Plus că, cel puţin o jumătate de oră, nu deschideam gura.
Mihai al meu este exact opusul: matinalul prin definiţie. Sare din pat uşor şi rapid şi, după ce a ieşit din baie, e gata pus pe glume şi cântece. Adică exact ce îmi trebuie mie când nu pot să deschid nici gura, nici ochii.
Şi uite aşa, într-o dimineaţă în care eu abia reuşeam să leg două idei să scriu pe blog, vine el ca o floare, cu glume şi cântecele pe care nu le gust la acea oră.
– Te rog frumos să mă laşi să scriu. Nu mai cântaaaa!
– Dragă nevastă, viaţa cu tine este foarte restrictivă. Omul nu are voie să cânte, nu are voie să glumească, nu are voie să vorbească, nu are voie să facă zgomote!
Zbang! Parcă am primit o lovitură în cap. Normal că nu este total adevărat şi nu este mereu aşa cum a spus. Dar gândindu-mă eu mai bine…dimineaţa scriu şi plec…seara, vin acasă şi repede-repede cu masa, cu verificatul temelor, cu lucratul cu Mihnea, etc. Trec aşa de repede cele 5 ore care ramân până la culcare, că nici atunci nu prea am timp şi chef de cântecele, glumiţe şi bocănelile nelipsite ale lui Mihnea.
Rămâne doar week-endul. Dar şi atunci sunt o mie de treburi de făcut.
Mă întrebam deci, câtă dreptate are Mihai în afirmaţia lui?
Probabil că are.
Mi-a venit ideea de a lua ceva măsuri, aşa că am început să mă documentez şi apoi să consum o parte din alimentele găsite. Am luat întâi drojdie de bere, vreo câteva săptămâni. Apoi am consumat zilnic şi câte o banană sau unul-două cubuleţe de ciocolată neagră. Toate acestea, pe lângă cerealele de dimineaţă, cu nuci sau migdale şi fructe uscate.
Vă întrebaţi dacă am avut vreun rezultat?
Ei bine, da!
Cam cu trei săptămâni în urmă, debordam. De veselie! Nu că nu mai eram obosită, dar cu siguranţă am fost mult mai veselă. Atât de veselă, că într-o seară în bucătărie, tot repede printre oale, constat că tot râdeam, cam fără rost, parcă.
– Măi tati, ţie nu îţi pare că râd ca proasta? Adică degeaba?
– Nu, deloc! Este mult mai bine aşa, decât să nu poată omul să spună vreun cuvinţel.
După care a venit week-endul şi eu eram la fel. Toată ziua rânjită. Mihnea se întreba ce-i cu mami, dar tare îi plăcea copilului. Tati era şi el vesel, ceea ce însă nu e vreo noutate în casă. Am ţinut-o tot în glume. Am făcut şi treburile, am ieşit şi pe la plimbare. La un moment dat am concluzionat că debordez de veselie. Tot aşa, fără rost. Mihnea răsfoia un album cu pictori ruşi, prilej pentru tati să ne înşire toate personalităţile din „mama Rusie” pe care le ştia el, iar eu cu râsul.
Dialogurile erau cam aşa:
Tati: „Deci: Puşkin, Şîşkin, Şolohov, Tolstoi, Dostoievski, Rahmaninov…”
Mami: ” Deci, debordez!”
Deci, aţi înţeles de ce spuneam că râdeam ca proştii. Pictorii ruşi i-am văzut în album şi tot acolo au rămas, că tot nu ştiu nici unul, cum nici tati nu ştia. Copilul a râs şi s-a amuzat iar eu am debordat toată ziua. Şi pe cuvânt că nu am luat niciun strop de băutură alcoolică.
Doar drojdie, banane şi ciocolată.
A urmat săptămâna mea cu plimbări prin Bucureşti şi după cum vă povesteam, înainte să înceapă m-am stresat foarte mult. A fost un alt sfârşit de săptămână, opus celui despre care vă povesteam mai sus. M-am descurcat bine, dar nu am mai avut timp şi grijă de drojdie. Şi oricum era momentul să fac o pauză. Care între timp s-a lungit la două săptămâni.
Ieri şi alaltăieri, am avut două zile dificile la serviciu şi m-am supărat destul de tare.
Nu am apucat să vă spun, că începuseră şi două colege să ia drojdie, dintre care una a continuat.
Aşadar, văzându-mă şi supărată, şi nervoasă, mă întreabă:
– Ai luat drojdia azi?
– Păi nu, că fac o pauză.
– Şi eu ar trebui să fac, că am deja o lună de când iau, dar tu trebuie să reîncepi.
Corect. Că aşa mă gândeam şi eu, că tare ne-a plăcut când debooooordaaam… de veselie.
Mihaela Dămăceanu
P.S. Am luat cam 1,5 kg în plus, în perioada de o lună de veselie, dar acum am scăpat de ele. Colega mea, o persoană care greu stă locului, de felul ei, nu s-a îngrăşat deloc. Am întrebat-o dacă a simţit efectul benefic al tuturor B-urilor din drojdie şi a spus fără reţinere, că da.
Haha, Mihaela debordeaza de veselie, ce bine! Pana acum te stiam debordand de bunatate, de intelepciune, de seriozitate, de blandete…dar acum daca debordezi si de veselie e perfect! Ia drojdia aia in continuare! 🙂
Woow, mulţumesc draga mea. Voi lua în continuare şi vă ţin la curent. O zi frumoasă, cu veselie!
Neaparat trebuie sa imi trimiti detalii despre domnisoara drojdie. Nevoie mare si la noi. Cand ai timp intr-o cu soare, daca vrei poti sa imi trimiti prin e-mail detalii. Aici vremea este cam mofturoasa, a inceput sezonul ploilor si soarele este cam zgarcit, ceea ce inseamna ca vitamina D este absorbita cam dificil si din alte surse. Iubesc soarele si El este cel care reuseste sa imi ofere acea vibratie de vitalitate si optimism in plus. HEEELLP!!!
Am mai auzit-o pe matusa mea vorbind odata de drojdia de bere si beneficiile ei.
Nu mai este nevoie sa spun cat de mult ma bucur sa aud ca reusesti atat de bine sa ti in control atat de multe de-o data. Felicitari pentru starea spirituala a lui Mihai… ajuta atat de mult sa ai o persoana deschisa si vesela langa tine…chiar daca nu apreciezi pe moment cand te preocupa alte aspecte… La mine, in afara de cei mici, care oricum prin natura lor sunt mereu veseli si debordanti, eu sunt cea care mai crapa cate-o gluma si rade cu gura pana la urechi…Restul cam militarie si stres, care sunt sigura ca le intelegi necesitatea…
Un rest de saptamana cat mai colorat si poarta in continuare tichia de veselie. Citesc mereu aricole despre beneficiile rasului si imi propun mereu sa adopt o atitudine mai relaxata catre viata, dar cumva la jumatate de drum, ceva se intampla care imi incordeaza simturile si uit asa de usor sa debordez…
Pupici tuturor.
Da draga mea, şi eu uit, că doar ce am renunţat să iau şi am redevenit mohorâtă. Dar astăzi ies la shopping şi mă aprovizionez cu drojdie, ciocolată neagră şi banane.
Mihai este vesel de felul lui şi Mihnea se bucură mult că are şi un părinte vesel permanent, nu periodic, ca mine.
Cred că la vremea ploioasă a Angliei, e şi mai greu, dar tu eşti tot o fire veselă şi luptătoare. Şi mie îmi place mult soarele.
Referitor la drojdie este remarcabil conţinutul ei: 16 aminoacizi esenţiali, 17 vitamine(toate vitaminele din complexul B şi D,H,E), şi 14 minerale(potasiu, fier, calciu, magneziu, fosfor, lipide şi glucide). Un articol mai detaliat, uite doar un exemplu aici: http://www.digestie.ro/alimentatie/drojdia-de-bere-beneficii-si-proprietati/. Doar că este prima data când văd că te-ar ajuta la slăbit. Eu am luat 1,5 kg dar de, şi ciocolată, şi banane. Am simţit şi beneficiile asupra tenului.
Vă pup cu drag!
Am citit astazi acompaniata de sot 🙂 ne-au placut postarea si am intratsa vedem si cele 25 de alimente fara stres, apoi am ajuns la postarea despre homeskool acasa si uitea asa ne-am plimbat azi…:)
O seara faina Mihaela!
Mulţumesc din suflet, draga mea Corina, pentru timpul acordat. Mă gândeam că aveţi ceva treabă şi probabil şi vouă v-ar prinde bine nişte alimente din listă. Dacă doreşti să le testezi, poate că următorul pas ar fi să treci pe lista de cumpărături: drojdia, ciocolata neagră, bananele şi cerealele. Te îmbrăţişez, cu mult drag!
Mai, cum de nu am citit articolul asta? De ceva luni-ani tot caut „leacuri” la stres sau cum sa il ameliorez. Daca dadeam prima data peste ce ai scris tu aici si https://www.blogdefamilie.ro/2013/03/25-de-alimente-antistres.html, scapam de citit informatiile astea de prin articole greoaie pe ncbi sau oxford jurnals sau pe une mai citesc eu studii medicale.
SI ITI CONFIRM pe testatelea! astea sunt alimente care aduc relaxare musculara, dormit mai bine (paradoxal cuciocolata, da?, de fapt nu ciocolata agita ci zaharul asa ca de cand iau cocolata neagra cu putin zahar – sub 10% …pampam). Imi aduc energie pentru tot ceea ce le fac, iar sotul mai are dupa job si energia de a se pregati pentru maraton. Hai ca o sa mai scriu o adaugare la articolul tau cu alimentele.
Mai sunt cateva lucruri care le-am gasit ca „leac” la stresuri, si le-am testat: MASAJ (analizele indica 50% din stres disparut dupa juma de ora de masaj, si cum am vis a is de birou o chinezoaica nou venita si maseaza in draci…ma mai rasfat 1-2 ori pe luna), plimbare in parc/padure (1-2 ore de plimbare din cand in cand), evitarea stimulatorilor nervosi (tv, publicitate, cafea, ceai verde, oameni certareti, plecatul in intarziere etc -astea ma agita pe mine), redus sursele de ingrijorare (datoriile financiare la mine, de cand am fond de economii situatia e alta!!), respiratie profunda si meditatie (cateva minute de respirat profund, o rugaciune zisa din suflet ma linisteste), sport (alergat pt 20-30 minduce la destresare, dar si cine nu alearga
poate inlocui cu alt exercitiu cardio, gen bicicleta sau dans, chiar si strechingul face diferenta), terapia prin ras (comedii dar mai bine cauta niste glume pe internet fie bune sau proaste, si iesit cu prietenele si zis bancuri), un jurnal al recunostintei face iar minuni (o stii pe Carmen de la http://simplitaly.wordpress.com/ ce frumos zice).
Ca sa stii, draguta mea! Ieri am fost ultra-super rasfatata si asta ti se datoreaza. Dupa ce mancasem eu frumos si bine…drojdie, cereale cu iaurt, ciocolata si ceai de sunatoare…merg cele 35 de minute cu ochii in coroanele copacilor si gandindu-ma binisor la ce mi-ai scris in comentariu, pam, vine ideea cea buna. Ajung acasa, pregatesc ceva salate(ingredient principal, sfecla) si cartofi si în timp ce discutam noi pe-acolo prin bucatarie imi iau cea mai mieroasa voce si spun ca un singur lucru lipseste ca aceasta yi sa fie perfecta!? „Un masaj, taaaati, te rog” Si uite asa am incheiat seara cu un rasfat de 40 de minute! M I N U N A T O F O S T!
Uite, de aia imi place mie in gasca: „ne inspiram una pe alta”!!. La naiba, sunt idei atat de simple si la indemana care ne fac viata mult mai buna, si fara costuri financiare!. Uitam cat de mult poate sa ne bucure ce avem….