SURSA

Acum o săptămână, observam o boare verzuie ca un voal fin, ce învăluise sălciile lacului.

Alaltăieri, admiram oraşul sub cerul minunat de albastru. Şi ieri, sub acelaşi cer, doar că plumburiu, înflorise

forsythia.

Aninate de ramurile elegant curbate, ţâşniseră scânteioarele galbene, spre oraş. A înflorit aşa deodată, cum

înfloreşte ea brusc. Nici n-o ştii, nici nu te-aştepţi, şi într-o zi o vezi. Uite-aşa ca să te-nveseleşti!

Şi de-acum ştim că doar un pic mai e, până vor exploda şi pomii. ÎN ALB ŞI ROZ.

Apoi în verde. Vor plezni muguraşii, ca să ţâşnească verdele din ei.

Să ne inunde-n verde! Verde proaspăt! Verde crud!

De ani visez la o poză într-un copac înflorit.

Dar mi-e teamă să nu stric copacul.

Mihaela Dămăceanu

P.S. Eu plec azi la părinţii mei, dar vreau să vă reamintesc că până mâine seară, vă puteţi înscrie aici, doar cu

un comentariu, la darul nostru de un an de blogging.

P.P.S. Un week-end minunat vă doresc!