Că tot nu-mi dă pace şi mi se plimbă prin creier, chiar aleargă… ideea aceasta a căsuţei de la ţară, normal că mă apuc eu să răsfoiesc Internetul, care abundă de bloguri şi păreri ale celor care săturându-se de viaţa „trepidantă”, gen serviciu-gătit-teme-curăţenie-salariu-plata facturilor-aşteptarea cu înfrigurare a următoarei zile de salariu, îşi iau lumea în cap şi renunţă la betoanele oraşelor.
Şi astfel, dau eu de un site care doar prin denumire mă atrage instantaneu: think outside the box. Şi parcă vrând să mă trezească pe mine din reveria instalată, au acolo un articol foarte bun, cu părerile pro şi contra vieţii la ţară, cu două opinii ce par fiecare adevărate când le citeşti.
Căci acesta este adevărul: viaţa la ţară poate fi şi idilică dar cu siguranţă nu este o viaţă uşoară. Cu atât mai mult pentru noi orăşenii.
Şi totuşi…
Dar mai bine mergeţi aici şi citiţi, că părerile mele sunt astăzi răsucite. Eu una, le-aş dori pe amândouă.
Şi ca să vedeţi de unde mă apucă astăzi marea revoltă vă mai dau ceva de citit şi de meditat. Scrie, tot acolo, o cititoare despre ce înseamnă viaţa ei la 30 de ani. O realitate tristă, în care din păcate, o mare parte dintre noi, se regăseşte, mai mult sau mai puţin. Ceea ce m-a revoltat a fost mulţimea comentariilor sfătuitoare, unele chiar dure sau jignitoare, pe care le-a stârnit. Niciodată nu am înţeles datul cu părerea, aşa, doar ca să fii Gică contra. Are omul un moment de sinceritate, în care spune ce a visat de la viaţă la 20 de ani, şi cum nu a putut realiza nimic până la 30, şi îi sare tot Internetul în cap.
Oare câţi dintre toţi cei ce au umplut-o de sfaturi, or fi realizat mai multe decât ea? Oare de ce trebuie să vezi atâtea comentarii tâmpite?
Mie mi se pare ca cele doua puncte de vedere nu sunt egale si nu pot fi opozabile. Parerea studentului, sa-mi fie cu iertare, e cam superficial argumentata, ca sa nu mai zic ca nu-l ajuta nici varsta. La 19-20-21 de ani inca "tot ce zboara se mananca". As zice ca optiunea de a te muta la tara vine mai la maturitate, asa, cand incepi sa stii cu adevarat ce vrei de la tine si de la viata ta.
Pentru mine cea mai mare problema e cea legata de job, dar probabil ca as cauta sa ma mut intr-un sat care sa fie aproape de oras si sa pot face naveta, de exemplu.
In conditiile astea si cum nici nu sunt prea priceputa, cel putin pentru inceput nu m-as aventura sa fac cine stie ce agricultura in curte. Pentru inceput as cultiva doar cateva chestii, mai usor de intretinut, restul cred ca le-as cumpara de prin vecini.
Ma rog…cam asa gandesc eu acum, cu cafeaua inca nebauta :))
Dar tema imi place.
Mie mi s-a părut că a sintetizat greutatea vieţii de la ţară. Desigur că la vîrsta lui este atras de viaţa la oraş dar are şi ceva dreptate în ce spune. Şi eu cred că această opţiune vine la maturitate. Pentru mine, cel mai bine s-ar potrivi o alternare a celor două variante. Nici eu nu aş lua-o cu agricultura din start şi aşa avea nevoie să evadez la oraş, când îi duc dorul.
Încă nu am 30 de ani, mai am câțiva ani până atunci! Sincer…dintotdeauna mi-a plăcut viața la țară! Și totuși țara nu mai este ceea ce era odată…fără apă curentă, fără centrală etc. Eu am crescut la țară, iar acum pentru o perioadă sunt nevoită să stau la bloc și parcă mă sufoc! Nu reușesc să mă acomodez nicicum! Viața la țară e mult mai tihnită acum…dar și mai ușoară decât odinioară! Dar sunt într-adevăr profunde articolele 🙂 deși ai dreptate 😀 😀 tot internetul s-a răsculat la ele 😀
Cred că este mai uşoară acum şi e de bine. Nu ştiu de unde, dar aveam impresia că stai la casă. Şi eu m-am acomodat greu la bloc, acum multi ani, când am venit în Bucureşti.