Am pornit de la dânsul, adică un curcan de 4,5 kg. Ştiu că toată lumea a făcut piftie de sărbători, dar eu eram puţin lovită în aripă zilele acelea şi am primit de la mămicile noastre sărmăluţe şi alte bunătăţi. Aşadar,  am lăsat în congelator curcanul planificat, cu gândul că va prinde bine mai târziu că, când nu mai este atâta mâncare şi va primi aprecierea cuvenită.

 Porţionat cu ceva efort, sare direct într-o oală maaaare, cu apă, morcov, o ţelină mică, sare şi piper. Şi fierbeeeee şi fieeeerbe, cam vreo patru ore. Am uitat să vă spun, că după ce a fiert cam jumătate de oră, am scos pieptul şi l-am pus deoparte, pentru o friptură la cuptor. L-am pus la răcit peste noapte, cu speranţa că din aşa o cantitate imensă, cu toate oasele ei, va ieşi suficientă gelatină, fără a mai trebui să adaug pliculeţe de gelatină. Observ, a doua zi, că nu era suficientă, aşadar am pus oala din nou pe foc, puţin, am scos toate bucăţile şi le-am dezosat, obţinând carnea de mai jos.  

 Iar am separat o parte din ea, cu gândul de a o pune în tot felul de salate. Cam jumătate am folosit la piftie. Între timp, am lăsat zeama să se răcească, am dizolvat gelatina(2 pliculeţe) în apă rece, şi apoi, conform indicaţiilor de pe pliculeţ, am pus-o căniţa în apă cam de 60 de grade, şi am aşteptat să se dizulve complet. Ţup cu ea în supă, plus o căpăţână de usturoi pisat, când zeama era rece. Am strecurat-o de trei ori şi am pus-o cu grijă, în bolurile în care aşezasem frumuşel, câteva bucăţi de morcov şi carnea. Au ieşit 5 boluri astfel de boluri şi un castron mai mare.

Conţinutul bolului, răsturnat cu grijă într-o farfurie plată, arată cam aşa: