Nu ştiu cum era acum 40-50 de ani, dar de treizeci şi ceva de ani încoace, în România s-a creat o modă împărtăşită fără rezerve, de aproape toată lumea. Aceea a meditaţiilor. A apărut datorită funcţionării defectuoase a sistemului şcolar, implicit a salariilor foarte proaste ale profesorilor. Dacă acum 30 de ani, acestea se făceau în vederea pregătirii unor examene-admiterea în liceu, treapta a-II-a şi admiterea la facultate, acum se răspândesc din ce în ce mai mult, de-a lungul întregii vieţi şcolare.
Tot urmărind problema aceasta, am aflat că mulţi copii încep meditaţiile din clasa a V-a sau a VI-a. Mai nou, observ că se începe chiar şi dintr-a II-a. La şcolile foarte bune din Bucureşti, elevii din ciclul primar fac meditaţii acasă cu învăţătoarele. Tot în capitală, s-au dezvoltat foarte mult after-schoolurile. Acestea au apărut din necesitatea de a lăsa copiii undeva, până ce revin părinţii de la serviciu, dar acolo se fac şi lecţiile şi tot felul de alte activităţi, cum ar fi ore de limbi străine şi diverse sporturi. De aceea, consider că sunt tot o formă de meditaţie, asociată ce-i drept, şi cu supraveghere.
Fără a avea amploarea din Bucureşti, am observat că şi în Botoşani se fac meditaţii chiar din clasele mici. Am avut ocazia să cunosc câteva învăţătoare acolo, cu care am discutat aceste aspecte. Pentru a nu crea confuzii, precizez că nu este vorba despre învăţătoarea lui Mihnea. Ceea ce vroiam să spun, este că a devenit un fenomen foarte răspândit.
Întrebarea care se pune este dacă avem vreo şansă să scăpăm de ele. Fără a spune că este uşor, răspunsul este da. Şi spun aceasta, bazându-mă pe faptul că am cunoscut căteva persoane care au izbutit să economisească banii serioşi care se adună în ani de meditaţii, nu nefăcând nimic, ci lucrând singure cu propriii copii. Persoane ai căror copii au obţinut rezultate foarte bune la examene. Nu cred că se poate să nu faci nimic, întrucât repet că sistemul de învăţământ este defectuos. Copiii noştri sunt bombardaţi cu atâta materie şi cu cerinţe exagerate, încât nu cred că mai pot avea rezultate foarte bune, fără a fi ajutaţi. În plus, atât de mulţi dintre ei sunt ajutaţi, încât obligatoriu cei ce se străduiesc singuri, nu prea au cum să concureze cu cei cu care se lucrează mult.
Având în vedere cele de mai sus şi observând rolul Internetului în documentarea elevilor, mă gândeam dacă aş putea face ceva pentru a ajuta. Pornind de la faptul că zilnic acordăm în jur de două ore, lecţiilor şi pregătirii lui Mihnea, am tot învârtit ideea de a face ceva concret, pentru a ajuta părinţii şi elevii de aceeaşi vârstă cu băiatul nostru.
Mă gândeam să mai stau de vorbă cu doamnele despre care am scris că au făcut singure „meditaţii” cu copiii lor şi cu doamnele învăţătoare pe care le cunosc, pentru a afla cam cum ar fi mai bine să procedez. Mă interesează şi pentru noi, căci eu am lucrat cu elevi mari, de la a VII-a până la a XII-a, dar şi pentru toţi cei ce apelează la Internet pentru ajutor în pregătirea copiilor lor.
Concret, aş încerca să mai aflu metode mai bune de lucru cu cei mici, poate mai obţin şi ceva materiale, şi în funcţie de răspunsul primit, aş vrea să postez texte, exerciţii, probleme, teste concrete, pe care le lucrăm cu Mihnea şi care i-ar putea ajuta şi pe alţii.
După comentariile pe care le am, îmi cunosc o parte din cititori şi ştiu că nu au copii de vârsta lui Mihnea. Aceasta înseamnă că nu le vor fi de nici un folos postările de genul acesta. Dar există şi o altă categorie de cititori, care vin de pe Google, pentru desenele lui Mihnea. După cuvintele pe care le caută, am observat că sunt legate de temele de la şcoală. Pornind de aici, şi de la răspândirea meditaţiilor, mi-a venit ideea de a posta lucrurile concrete pe care le facem pentru Mihnea, că poate vor fi de folos şi altora.
Cam aceasta este ideea de azi.
Voi ce părere aveţi? Credeţi că meditaţiile sunt absolut necesare sau putem şi noi să lucrăm cu propriii copii?
Şi vroiam să vă mai întreb, pe voi cei care-mi răspundeţi de obicei, dar nu numai, dacă postând exerciţii, probleme, teste, aş putea ajuta cumva părinţii şi copiii lor?
Mihaela Dămăceanu
Mihaela, eu cred ca meditatiile nu sunt un rau decat daca sunt in exces. Altfel sunt necesare si sunt bune. Nu vad rostul meditatiilor incepand cu clasa a II-a sau a IV-a, nu inteleg obsesia parintilor pentru FB sau 10 pe linie si pentru a-si inscrie copiii la cea mai de renume scoala din oras. Ca una trecuta deja de toate astea, cred ca pana in clasa a VIII-a copilul trebuie sa mearga la scoala de langa casa, sa invete in ritmul lui, ajutat de parinti pe ici, pe colo la nevoie si in clasa a VIII-a sa inceapa pregatirea pentru admiterea la liceu, a carui alegere, intr-adevar conteaza foarte mult. Un copil echilibrat, educat, crescut intr-un mediu armonios va invata suficient de bine, chiar daca nu cu 10 pe linie, incat sa nu aibe nevoie de meditatii din clasele mici.
Sunt necesare meditatiile, dar nu in exces, ci doar cu cateva luni inainte pentru pregatirea unui examen. Din pacate exista tendinta sa se exagereze si in privinta asta, sperand ca mai multa carte bagata cu forta pe gat ii va asigura copilului succesul in viata.
Numai ca ecuatia vietii e ceva mai complexa si nu prea respecta algoritmul multa carte=succes garantat.
Exact aşa cred şi eu, Iuliana. Şi părerea mea este că s-a ajuns la o exagerare. Din experienţa mea(limitată, ce-i drept) această exagerare este mai mare în Bucureşti. În anii anteriori examenelor importante, sunt utile, dar în rest, se fac mult şi pentru a ajuta copiii să facă faţă cerinţelor prea mari din şcolile de renume.
Buna dimineata, tuturor.
Vreau sa incep prin a spune ca sunt total de acord cu Iuliana.
Echilibrul ar trebui sa faca parte din orice in viata, si mai ales din viata unui copil fraged, care il pregatesti pentru ce? Pentru a excela la cunostintele generale? Ar trebui sa existe notiunea de necesar si auxiliar. Cu totii stim ca nu poti excela chiar la toate materiile, si asta din motive lesne de inteles: avem de mici anumite preponderente, inclinatii si talente.
Din pacate majoritatea conduce si nu intotdeauna este exemplul bun de urmat. Este de ajuns ca sunt bombardati cu notiuni noi la scoala, nu are nici un rost sa continue tortura si acasa. O pauza adecvata de la ceva repetativ, da sansa creierului sa sedimenteze in mod sanatos si echilibrat informatiile inmagazinate intr-un ritm spartan cateodata, intr-o perioada scurta de timp.
Imi aduc aminte cum s-a procedat in generatia mea: "vrei si crezi ca ai nevoie de extra ajutor, sti unde ma gasesti si ce trebuie sa faci." Profesorii care predau materiile relevante examenelor, ofereau ore suplimentare in cadrul scolii, gratuit bineinteles. In cadrul orelor normale, aveau de urmat anumite subiecte intr-un timp limitat si impus de programa scolara. Dupa ore in schimb, cei care doreau sa petreaca timp suplimentar pe un anumit subiect, aveau sansa cu profesorii respectivi. Ar trebui sa existe inca aceasta practica, daca nu cumva exista inca.
Eu lucrez acasa cu cei mici, dar la mine situatia este diferita, deoarece simt ca nu se face prea mult in general. In Marea Britanie, in multe scoli nici macar nu exista notiunea de Tema-pentru-acasa. Trebuie eu ca parinte sa devin si tutore si sa ma intorc in timpul educatiei mele (pentru care am mare respect) si sa aplic anumite modificari pana si in mentalitatea copiilor mei.
Deci, concluzie: sunt pro meditatie numai daca este absolut necesar si numai in perioade in care copilul poate da randament maxim si anume cu pauze consistente si fara prea mult stres. Mintea umana are un sistem foarte protectiv cand este vorba de situatii stresante si anume tinde sa ascunda orice informatie legata de anumite evenimente clasate ca fiind stresante. Cu totii stim cat de stresante sunt acele momente cand stii ca se apropie un anume examen, nu are rost sa marim nivelul lui prin a aplica spartanisme in viata copiilor nostrii. Mintea lor va ingropa informatia, ca semn de revolta si peste catva timp, daca vom trece prin aceeasi termeni, veti observa cu stupoare ca nu isi mai aduc aminte multe din ele. Aici este mica explicatie, care ne arata clar cum functioneaza mintea umana. Putem realiza foarte multe in viata, dar avem nevoie de echilibru.
nu stiu ce sa iti raspund pentru ca Daria e abia la clasa pregatitoare,iar Andrei e la gradinita
la scoala este moda cu afterschool-ul (am scris deja parerea mea), multe cluburi dupa scoala prezentate prin intermediul invatatoarei
Cu ceva ani în urmă, când am auzit de after, l-am considerat o soluţie utilă părinţilor care nu au cu cine lăsa copiii acasă. Între timp, am aflat diverse păreri şi încep să îmi mai schimb părerea. Dar, nu este peste tot la fel. Cu meditaţiile, nici eu nu vorbesc din experienţa proprie, pentru că noi ne descurcăm singurei. Doar că am observat trendul şi am discutat cu mulţi părinţi, colegi şi foşti colegi de serviciu şi am urmărit mulţi copii mai mari(foşti elevi), rude şi copii colegilor mei. Realmente, s-a ajuns la o exagerare.
Da, draga mea, echilibrul este bun şi greu de atins. Foarte uşor cazi într-o extremă sau alta. Despre lucratul la şcoală gratuit, nu mai aud prea des. De fapt, am auzit de câteva învăţătoare, printre care şi doamnele noastre, dar de profesori nu. Ai dreptate cu uitarea de după examene. Şi când mă mai gândesc câte informaţii "utile" ne-au băgat în cap. Dar exact aşa uitam şi noi. După câteva săptămâni, parcă nici nu le învâţasem. Mă refer la facultate, cu materiile lor, foarte grele şi foarte "utile".
Mi-a plăcut întrebarea retorică de la început. Îi pregătim prea mult, şi vorba ta:"pentru ce"? Pupici şi îmbrăţişări!
Nici mie nu mi-ar placea sa dau bani pe meditatii, dar se intampla ca fetita mea sa nu fie chiar matematiciana, nu are nici un profesor prea interesat, iar din clasa a vi-a am fost nevoita sa o duc la meditatie(eu nu mai faceam fata la toate temele ei), gandindu-ma ca daca va avea prea multe goluri va fi greu de recuperat daca mergem doar in clasa a VIII-a.In plus, sistemul de intrare la liceu din zilele noastre ne ''obliga'' sa ne dorim si note mari, acestea contand impreuna cu notele de la testele nationala ptr intrarea la un liceu dorit. La lb romana nu avem aceasta problema, dna profesoara fiind si buna si interesata.La engleza la fel.
Da, aşa este! Am zis că s-a ajuns la această situaţie datorită funcţionării sistemului de învăţământ. Sunt situaţii, cum spui tu, când chiar nu ai ce face. O meditaţie la o materie, la care de la un punct încolo nu îl mai poţi ajuta pe copil, se întâmplă în foarte multe cazuri.
Antonia, si al meu a facut meditatii la mate in clasa a VI-a caci ne mutasem dintr-un oras in altul si erau diferente de nivel intre scoli. Dar a facut vreo 3 luni pana a si-a acoperit golurile si atat. La engleza a facut meditatii toata clasa a IX-a pentru ca ii trebuia calificativ maxim la testul Cambridge. A mai facut meditatii vreo 2-3 luni la informatica, se pregatea pentru un concurs si profesoara de la clasa era foarte slab pregatita. Sunt situatii si situatii. Dar eu aud acum la colegii mei de meditatii permanente. E o noua moda cu meditatii din clasa a II-a la toate obiectele cu o a doua invatatoare care vine acasa cate 2-3 ore pe zi. Apoi dintr-a V-a din nou meditatii permanente la matematica si romana. Chiar mi se pare exagerat. Si inutil. Copilul ala nu mai e motivat sa se mai zbata si singur si sa-si puna mintea la contributie, ca doar e mereu cineva acolo, platit sa-l ajute. Si-apoi poti impinge artificial un copil pana la un punct, la un moment dat tot va trebui sa faca fata singur. Si oare va face, daca el e obisnuit de ani de zile sa aibe mereu un suport?
Lucrurile sunt cu dus si intors…
Referitor la intrebarea ta,daca ne-ar ajuta postarea de exercitii,teste etc,eu zic DA ! Asta pentru ca am observat ca pe piata on-line din romania exista un mare gol in aceasta privinta. Singurele care fac ceva sunt blogurile "mamicesti" care preiau si adapteaza jocuri,fise,exercitii,idei de pe blogurile straine . Pe siturile romanesti nu am gasit nimic gratis,totul e pe bani,fie cd-uri fie exercitii interactive ce pot fi descarcate. Eu am reusit anul trecut sa ajut un baietel din vecini care a inceput scoala in Belgia,folosind exclusiv situri gratuite din Belgia,Franta,Canada,etc. E adevarat,erau si situri contra cost,dar oferta la cele gratuite era generoasa,exercitii interactive,educative,amuzante… ajunsese si fie-mea (care era la gradi inca) sa recunoasca litere mai "complicate" (de pilda p,d,q,b). Pur si simplu,un elev cu anumite probleme punctuale le-ar putea depasi cu ajutorul unei abordari altfel decat la scoala,care scoala romaneasca inca nu a reusit sa iasa din rigiditate (desi am vazut ca se incearca in multe locuri)
Despre meditatii nu vreau sa vorbesc,fie-mea e la clasa pregatitoare,nu vreau sa ma gandesc la asa ceva !:))
Mulţumesc frumos, Georgiana! Aşa mă gândeam şi eu, că poate ar fi o idee bună. Blogurile româneşti pe care le-am găsit eu până acum, sunt pentru copii mai micuţi decât al nostru. Va trebui să mă documentez şi eu mai mult, pentru că până acum am lucrat cu el după manuale, caiete tip şi culegerile recomandate la şcoală. Unele din ele, sunt chiar drăguţe, dar cu siguranţă există mult mai multe. Uite, Mihnea al nostru, nu a avut deloc curiozitatea de a învăţa literele, înainte de a merge la şcoală. Şi asta, deşi i-am citit câţiva ani, seară de seară, poveşti. Şi îi plăceau foarte mult. Te superi dacă te rog să îmi spui şi mie siteurile de pe care ai lucrat, dacă le mai ştii? Mulţumesc şi o sâmbătă plăcută! Te mai aşteptăm, cu drag, pe la noi!
cu mare placere ! voila :
http://www.logicieleducatif.fr/francais/lettres_sons/apprendre-lettres-grenouilles.php , http://www.maxetom.com/
http://www.duplaisiralire.com/jeux/index.htm
sigur ca voi reveni pe acest superblog ! cu mare drag !
Merci beaucoup! Voi avea de studiat! O duminică frumoasă, Georgiana!
Şi noi te mai aşteptăm cu mare drag!
Acum sunt copii care se mediteaza de la clasa I …prea mult pt. o minte si o varsta asa frageda
Uite, eu aflasem doar de a II-a, dacă nu iau în calcul after-schoolul. Acestea sunt exagerările, nu ce spunea Antonia, care sunt lucruri fireşti.Mulţumim pentru vizită şi pentru comentariu. Chiar dacă nu e luni, îţi urez o săptămână frumoasă!
Buna Mihaela. Multumesc pentru vizita si comentariile frumoase pe care le-ai lasat la mine pe blog. Eu am doi copii fata la liceu cls. a XI-a, baiatul cls. a IV a. Andrada a facut meditatii la matematica in cls a VIII a si chiar a meritat pentru ca la teza unica in cls a VII a luat 7,80, iar la testul national 9,80. Cand a mers la liceu am crezut ca am scapat macar pana in cls a XII de asa ceva, dar m-am inselat amarnic, chiar daca este cel mai bun liceu din Oradea multi din profesorii pe care ii are lasa mult de dorit si a trebuit sa compensam lipsa predarii lor prin meditatii. Face meditatii la matematica si la engleza de la inceputul cls a IX, iar anul asta a inceput si la chimie. Cand auzeam la alte prietene acum cativa ani ca copii lor fac meditatii la n materii , ziceam ca exagereaza, ca la noi nu va fi cazul dar am ajuns si eu in aceeasi situatie, asa ca niciodata sa nu spui niciodata.
Claudiu sta la program prelungit pentru ca nu aveam cum sa-l luam mai devreme de la scoala. La el in clasa este un nivel ridicat datorita invatatoarei care le preda excelent, iar fetele sunt intr-o competitie permanenta, dar cred ca adevaratele rezultate se vad din cls a V a, cand va merge la aceeasi scoala.
Bună Dana şi bine ai venit pe la noi. Îţi spun deodată şi cu plăcere şi mulţumesc. Am văzut blogul tău frumos şi cum îmi face plăcere să pot crea o mică bucurie, cu o vorbă măcar, dacă nu pot mai mult, am scris ceea ce am gândit.
Referitor la meditaţii ştiu cum este din observarea atentă a colegilor mei, pentru că băiatul nostru este încă micuţ. Sunt foarte multe situaţiile când nu ai încotro şi practic s-a creat un alt sistem paralel cu şcoala. De aceea mă gândisem dacă aş putea eu şi alţii să postăm ceva ce ar mai fi de folos elevilor şi părinţilor, secătuiţi de energie şi de bani. Băiatul meu este încă mic. Ai perfectă dreptate cu afirmaţia că niciodată să nu spui niciodată. Fiecare dintre noi a trecut prin situaţii în care a gândit acest lucru. Şi cel mai trist este că ne luptăm atât, şi ei, şi noi…fără a şti dacă merită, că uneori nu îţi pare că da.
Pentru că băiatul e încă mic, deocamdată dă-i cărţi. Cititul ajută. Cât despre un fel de ajutor/meditaţii prin intermediul spaţiului virtual, există ofertă gratuită şi în Ro însă e preferabil ca limita inf. de vârstă a copilului să fie ~10-11 ani; desigur, sunt necesare cunoştinţe de utilizare a PC, etc; cel mai important însă e că acolo sunt nişte condiţii de acceptare spartane (spartane – e puţin spus).
Al nostru are aproape 9 ani. Care sunt acele locuri, poate ne vor folosi, nouă sau altora? Mulţumesc de vizită şi comentariu.
Ştiu că este foarte târziu însă mâine e posibil să nu am timp să scriu, aşa că îţi răspund acum: este ok dacă are ~9 ani (oricum, eu ţi-am citit blogul încă de anul trecut, de la prima postare – însă nu am citit integral şi nici constant). Ideea e că se preferă ca întâi copilul să stăpânească tot ceea ce ţine de fundamentele învăţării şi abia apoi să se vină în completare, gradat, cu chestiuni gen învăţare prin instrumente moderne. Cu alte cuvinte, atunci când părinţii şi copilul sunt convinşi că acesta din urmă stăpâneşte scrisul, cititul, înţelege, reţine, ş.a.m.d şi că activitatea prin instrumente moderne în spaţiul virtual nu îi va diminua şi nu îi va afecta niciodată (repet: niciodată) ceea ce are de făcut în viaţa sa reală, atunci poate începe un asemenea demers. Fie că are 9 ani, fie 12 – cunosc unii care nici la majorat n-ar şti bine cum îi cheamă, dacă i-ar întreba cineva mai repejor-aşa. Asta e una dintre condiţii, e implicită, nu face parte din cele catalogate anterior. Condiţiile greu de îndeplinit sunt cele legate de gestionarea timpului şi, mai ales, de tehnologie. Ca un astfel de demers să fie eficient se subînţelege că activitatea copilului nu trebuie să se intersecteze în niciun fel cu orice altă formă de manifestare a ceea ce oferă spaţiul virtual; cum ar fi să las eu aici fie şi un singur link, pe care mai apoi l-ar accesa nu doar cel interesat să înveţe ci şi alte persoane, fie şi bine-intenţionate, aceştia ajungând, evident, în zona de învăţare în care poate au ce căuta, poate nu? Ar fi cam la fel ca atunci când copilul se ridică din banca sa pentru a răspunde/a participa la o secvenţă de învăţare din clasa însă în spaţiul său de desfăşurare s-ar interpune colegul/colega de clasă/de bancă. Nu? De aceea, nu voi scrie indicii într-un spaţiu public iar într-unul privat, cât mai puţine şi cu cât mai multă precauţie. Însă, pentru cine este determinat să înveţe, totul e posibil.
Da, într-adevăr este o reală problem[ gestionarea timpului petrecut pe Internet. Uneori şi pentru noi adulţii, ce să mai spun de copii. Noi, cu Mihnea, suntem la faza de luptă cu ortogramele. Adresa mea de mail este mihatoza@yahoo.com, în cazul în care cele câteva indicii, pot fi transmise. Mulţumesc că mă citiţi.
Buna, Mihaela!
Revin pe blogul tau cu aceeasi placere (cel mai greu a fost prima data)!
Andrei este in clasa I si, la fel ca Mihnea, s-a dus la scoala fara sa stie sa scrie si sa citeasca.
Ceilalti copii stiu deja si muncim din greu acum sa recuperam timpul pierdut!
Nu stiu cum a fost in cazul tau dar pe noi parintii nu ne-au meditat (nici nu si-ar fi permis daca s-ar fi pus problema)!.Unde nu stiam, invatam unul de la celalalt, fiindca fiecare era specialist in domeniul lui (unul la matematica, celalalt la limbi straine etc).Vorbesc de anii in care concurenta era de 10 pe loc si daca nu intrai din prima, parintii te trimiteau la munca, nu iti dadeau a doua sansa.
Revenind la ziua de azi, intr-o familie in care cel putin unul din parinti are o facultate mi se par absolut inutile meditatiile, indiferent la ce varsta a copilului se pune problema.Gandeste-te cate familii in lume practica acum homeschooling-ul si nu toti parintii au fost olimpici!
Observ si la Andrei ca nu exista tendinta noastra de a devora orice materie, orice carte etc, dar daca au o baza buna eu cred ca in timp (si bineinteles cu ajutorul nostru) se pot mobiliza pentru o admitere la liceu sau la facultate. Daca nu pot sau nu ii intereseaza, atunci eforturile financiare ale parintilor pentru meditatii sunt mari si nejustificate.
Referitor la materialele educative, mi-ar place sa gasesc pe site-ul tau o rubrica de acest gen (eventual sa adaugam si noi din anumite caiete speciale ) in asa fel incat sa ajutam si copii care nu au bani pentru caietele respective sau care invata acasa.
In cazul lui Mihnea, din cate am vazut eu rasfoind blogul, nu cred ca ai de ce sa-ti faci probleme!
Ca de obicei, ai numai subiecte de gustul meu! Voi reveni mereu cu placere!
Toate cele bune!
Liliana Godgea
Mulţumesc, Liliana, pentru că mi-ai împărtăşit din experienţa voastră. Cred că mulţi părinţi care dau copiii la meditaţii în clasele mici, o fac şi din lipsă de timp sau de răbdare. În clasele mai mari, în unele situaţii este necesar. Unii dintre copii nu prea tratează cu atenţie lucrul cu părinţii, dar lucrează mai bine cu un profesor, uneori şi pentru faptul că este străin şi nu îţi pot permite cu ei fiţele pe care le fac cu părinţii.
Mulţumesc pentru idee, am avut această intenţie şi nu ştiu cum, dar s-a pierdut pe drum. Ar fi într-adevăr o rubrică excelentă şi am face şi un bine copiilor!
Te îmbrăţişez şi numai bine şi vouă!