Săptămâna trecută, în incursiunea din Piaţa Obor în care am descoperit frumosul magazin de condimente, mirodenii şi fructe uscate, despre care am scris în Un magazin util, în afară de cuişoare, am mai avut un obiectiv clar: să cumpăr dovleci.

Toamna este pe ducă şi m-am gândit că nu am scris nimic despre dovleci şi nici nu făcusem nimic din ei. Mihnea iubeşte bulgării aceştia intens coloraţi în felurite nuanţe de portocaliu şi roşu, şi la fel şi noi.
Este vorba de dovlecii decorativi, cei care ne încântă ochiul şi ne înfrumuseţează grădinile şi balcoanele. Dar cei plăcintari nu fac parte din obiceiurile noastre alimentare.
Şi, pentru că într-un număr de anul trecut al revistei Femeia, descoperisem câteva reţete foarte interesante ale Laurei Adamache, îmi propusesem să nu las să treacă toamna aceasta fără a testa ceva nou.
Nou, pentru că mie nu îmi plăceau în copilărie, motiv pentru care nu am gătit niciodată dovlecI. Iar Mihnea nici nu a gustat, până acum. Dar îmi doresc să diversific alimentele şi ştiu că un gust nou se încearcă de mai multe ori până a fi acceptat. Presupunând că băieţii mei nu se vor omorî cu noul ingredient, am ales o reţetă cu şanse mai mari de acceptare datorită asocierii cu măr.
Aşadar, o parte merge la cuptor cu scorţişoara luată cu 10 lei/kg- de la magazinul prezentat- şi a doua parte în suc de dovleac cu mere. Cu siguranţă am şanse mai mari de acceptare cu un suc, în afară de asocierea cu mărul acrişor.
Când a aflat Mihnea ce vreau să fac, nu am avut linişte vreo două zile, că mă tot întreba continuu când facem sucul. Sâmbătă l-am luat în bucătărie. Dacă nu sunt în foarte mare grabă, îmi place să îl las să se joace pe lângă mine, exersând bucătăreala. Am ales bine reţeta, căci interesul lui era maxim.
Şi ne-am apucat de treaba-joacă-experiment, folosind reţeta din revistă. Am căutat-o pe blogul Laurei Adamache, dar nu am găsit-o acolo, ci aici.
Reţeta iniţială conţine:
  • 800 g pulpă de dovleac;
  • 200 g mere verzi;
  • 300 g zahăr brun;
  • 2 lămâi;
  • 600 ml apă.
Noi nu am respectat cantităţile şi ne-a ieşit un piure dulce-acrişor, foarte aromat.
Am curăţat dovleacul şi merele şi le-am tăiat cubuleţe. Se pune pe foc apa, zahărul, cubuleţele de măr şi dovleac şi sucul de la cele două lămâi. Se fierbe totul 5-6 minute şi se acoperă. Se răceşte şi se mixează pulpa, adăugând treptat siropul. Se strecoară şi se pune la frigider 1-2 ore.
Pentru a fi sigură că se va consuma, m-am găndit eu să pun mai multe mere şi ne-a ieşit un piure dulce-acrişor, foarte aromat. A trebuit să îl diluez cu alt suc de la câteva mere, tot fierte 6 minute. Vroiam neapărat să ne iasă suc. Trebuia mai multă apă, de la început. A ieşit gustos şi am avut succes cu el. Lui Mihai, a trebuit să îi opresc puţin piure, pentru că lui i-a plăcut foarte mult aşa.
Şi pentru că am aflat ieri la serviciu, o reţetă mai interesantă de dovleac copt, să v-o spun şi pe aceea. Se curăţă şi se pun în tava cu folie, bucăţi de 7-8 cm lăţime. Se lasă cam 40 de minute, timp în care se pregăteşte un sirop din 3 linguri apă, 3 linguri zahăr, 3 linguri miere, un vârf de cuişoare şi un vârf de piper. Se toarnă peste dovleac şi se mai lasă în cuptor, încă 20 de minute. De la colegele care gustaseră, am aflat că a fost mai bun ca al meu, copt doar cu zahăr şi scorţişoară.
 Poftă bună şi vouă, ca să nu treacă toamna, fără dovleac la masă!
 Mihaela Dămăceanu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Aici sunt lăstari găsiţi în mijlocul dovleacului, pe care Mihnea repede i-a plantat.

 

Şi seminţele prăjite