Nu suntem obişnuiţi cu ideea de a învăţa copiii cum se câştiga banii, pornind de la premisa că vor avea destul timp pentru asta şi că este un pic nefiresc ca ei să se preocupe de aspecte financiare.

            Şi totuşi ei îşi doresc acest lucru. Sau mai bine zis, am observat că Mihnea îşi doreşte, că de alţii nu ştiu să vă spun.

            Şi până acum, a câştigat câţiva bănuţi, jucării şi cosmetice, prin munca lui.

            Primul astfel de exerciţiu, a fost făcut la grădiniţa particulară pe care a frecventat–o doi ani. Acolo am avut parte de nişte oameni cu idei novatoare legate de educaţia copiilor. Una dintre ele, a fost şi aceea de a organiza târguri de mărţişoare. Sub îndrumarea lor, copiii au fost învăţaţi să facă mărţişoare din aluat şi din diverse materiale pe care de obicei le ignorăm şi le aruncăm. Cu o săptămână înainte de 1 Martie, organizau în propria incintă, o expoziţie cu vânzare. Din bănuţii strânşi la târg, au cumpărat jucării pe care le–au oferit copiilor. La patru ani, a fost o mare bucurie pentru Mihnea să se joace cu o jucărie câştigată de el.

Dar au mai urmat şi altele. Prin intermediul şcolilor din oraş, Carrefour Botoşani a expus desene ale copiilor, pe teme prestabilite. De Paşte, Mihnea a primit un premiu constând în dulciuri şi produse de cosmetică pentru copii şi adulţi.

Adăugăm la acestea şi 10 lei obţinuţi pentru o felicitare de Crăciun, cumpărată de o  prietenă acum doi ani şi vă daţi seama ce sprijin financiar avem în casă.

Eu glumesc acum, dar băiatul a fost foarte mândru de realizările lui.

Şi ultima noutate, a fost…o comandă. De fapt, a negociat pentru două “lucrări”.

Ne-am întâlnit la un spectacol de teatru cu draga mea prietena de–o viaţă–Corina, care i-a solicitat o corabie. De încurajare, i-a spus că le–a văzut pe blog cât sunt de frumoase şi că îi va plăti “lucrarea”.

”Pentru 8 lei îţi fac două.O corabie şi un tanc”, prinde imediat Mihnea, oferta.

“Dacă faci două, îţi dau 10 lei, nu 8!” răspunde Corina amuzată.

            A doua zi, după şcoală şi teme, prima grijă a fost să le deseneze.

            Aşa un eveniment, nu putea să rămână nepovestit şi nefotografiat. Normal că trebuie să le vedeţi şi voi….

            

   Mihaela Dămăceanu