Acuş, acuş, vine iarna cu frigul, vântul(brr..) şi zăpezile ei. Aşa gândesc eu despre iarnă, dar Mihnea  a’ nostru o aşteaptă cu atâta nerăbdare, că vrând-nevrând încep să o plac şi eu. E drept că nu–mi displace în totalitate. Când mă gândesc la zborul jucăuş al fulgilor de nea şi seara, la sclipirea oraşului învăluit în munţi albi de omăt, îmi mai trece supărarea.

Şi mai încerc să mă gândesc la aroma de scorţişoară şi cetină  a sărbătorilor, la globuleţele roşii şi aurii cu care mereu împodobim bradul înalt până în tavan şi la bucuria copiilor când desfac nerăbdători cadourile frumos legate cu fundiţe…

Mihnea a luat-o înaintea noastră, cu visurile despre iarnă şi a început deja să deseneze peisaje şi personaje de iarnă.

Cred că cel mai frumos desen, făcut de el până acum, este Crăiasa zăpezii….cu voalul ei îngheţat.

   O săptămână frumoasă, cu gândul la sărbători!

   Mihaela Dămăceanu