Am scris în postarea Subiectul tabu: copiii si dragostea îndemnul de a discuta cu copiii noştri acest subiect, pornind de la afirmaţia doamnei Aurora Liiceanu că vor vorbi între ei în spatele blocului. Scriam despre aceasta, convingându–mă şi pe mine în acelaşi timp, că este cazul să încep să discut cu Mihnea.
Şi iată că discuţia a avut loc, mult mai repede decât mă aşteptam.
Într-o seară în care le arătam băieţilor fotografia unei frumoase prietene, Mihnea spune:
– E sexi, mami!
– Da puiule, este! răspund eu aprobator.
– Mami, dar eu credeam că acesta este un cuvânt urât, pe care nu am voie să îl spun.
– Nu puiule, nu este aşa.
– Da nu înseamnă chestia aia?
– Care chestie? întreb după o lunguţă pauză în care am încercat să depăşesc surpriza şi să mconving că a venit momentul să-mi pun sfaturile în aplicare.
– Ei, ştii tu…Când se fac copiii…
Şi iar fac o pauză, apoi răspund:
– Nu înseamnă chestia aia. Înseamnă că cineva îţi place şi te duce cu gândul la a face chestia aia. Adică ai vrea să o faci.
De data aceasta, este rândul lui să facă o pauză, probabil şi el surprins de discuţia cu mine pe această temă. Mai aruncă o privire pe ecranul monitorului, priveşte luuung fotografia şi îmi spune cu ochi galeşi şi sclipitori:
“E sexi!!!”
Credeam că vom încheia aici discuţia, gândindu-mă că este de ajuns, dar nu a fost aşa. Copilul era curios şi a profitat în continuare de moment, pentru a-şi mai lămuri unele necunoscute. M-a întrebat dacă şi noi l-am făcut pe el, tot aşa. Am aflat că toate aceste lucruri le ştia din discuţiile cu un prieten mai mare ca el şi chiar a văzut şi un filmuleţ. Treaba cu filmuleţul m-a speriat şi am întrebat ce era în el. “O femeie întinsă pe spate şi un bărbat deasupra ei!”. I-am explicat că nu este bine să vadă astfel de filme, pentru că unele arată şi lucruri care nu se fac în realitate. Ştia că “se face când te căsătoreşti”. “Chestia aia!”. Nu am fost eu foarte sigură că ştia doar atât, dar am preferat să las informaţia aşa. Nici prea mult dintr-o dată! I-am mai explicat că trebuie să iubeşti fata cu care te căsătoreşti şi a fost foarte de acord. E–he, le ştie băiatul de acuma. Şi nu am scăpat ocazia de a-ispune că învăţătura este prima lui prioritate.
Am încheiat, deşi el ar fi tot întrebat, spunând că este timpul de culcare.
Peste câteva minute, mă strigă din pat:
“ Maaaamiiii, abia aştept să mă căsătoresc!”
Mihaela Dămăceanu
Da….
Cunosc si eu sentimentul de grija din spatele unei intrebari inocente de acest gen…
La mine povestea are o tenta putin diferita…
Alexandru, puiul cel mare, a "interceptat" dintr-o greseala grosolana a scolii, o carte extrem de grafica cu subiect despre nasterea copiilor. Asta s-a intamplat acum un an si jumatate, cand Alex stia foarte bine sa citeasca si avea numai 5 ani si jumatate…
Cand a venit acasa, Alex a spus cu un ranjet ingrijorator ca el stie cum se fac copiii…Am simtit cum mi-am pierdut puterea de a sta vertical si m-am pus in genunchi in fata copilului…Sentimentul meu de disperare era vis-a-vis de faptul ca nu stiam cam ce a vazut, pentru cat timp a fost expus si in ce conditii si mai presus de orice, cum de s-a intamplat sa ii pice in maini o carte pentru educatia sexuala pentru anul 6 de invatamant chiar in incinta scolii??
Tot asa ca si tine, ma gandeam: "Ok, a venit acel moment in care trebuie sa purtam discutia despre "birds and bees", dar numai ca nu mai era nevoie sa imbrac cu zahar nimic, deoarece din nefericire copilul meu a fost expus la varianta directa, in care a vazut cum corpul femeii era complet transformat in momentul nasterii…Acest aspect contrazicea total ceea ce ii spusesem eu precedent despre cum a aparut el pe lumea asta, la fel ca si fratiorul lui mai mic…Asa ca ma gaseam in mare bucluc si nu stiam cum s-o repar…
M-am dus la scoala, cu spranceana ridicata si cu bata de baseball in poseta (glumesc, aveam decat Kalashniko-vul. Si nu ma refer la bautura…) pentru a purta discutia cu doamna invatatoare despre ce s-a intamplat chiar sub nasul ei si sa ii cer sa vina in ajutor cu o idee despre cum as putea repara Boo-boo-ul. Sincer eu i-am spus lui Alexandru ca ceea ce vazuse era alta varianta si ca as vrea sa vorbim despre ea alta data. Bineinteles a fost socata doamna invatatoare, si nu a stiut deloc cum sa ma ajute, cerandu-si scuze de nenumarate ori in fata mea.
In cele din urma, am acceptat ca asta este, s-a intamplat, si voi face din situatie ce pot mai bine, asa ca am intrat foarte superficial in subiect la acea vreme si am explicat ca asa vin copiii pe lume, din multa dragoste si miracol divin. Cartea aceea era menita decat sa arate anume aspecte stiintifice si ca sper ca nu l-a afectat in mod negativ.
Notiunea de casatorie, de dragoste, devotament si respect este frumos insuflata din timp, in ciuda faptului ca puiutul a trecut prin divortul parintilor lui…
La fel ca si Mihnea, Alexandru are puterea de caracter de a decide in favoarea lucrurilor cu insemnatate in viata! Familia!
Dar nu va grabiti, puii mamii!!! Este timp destul pentru toate in viata.
Şi eu i-am spus să nu se grăbească, îţi dai seama! Iar când am auzit de căsătorie, m-a umflat râsu-plânsu… Vezi, că oricât ne-am strădui noi, ei tot află o mulţime de minuni. Iar curiozitatea îi roade puternic. Alex, dragul de el, a văzut deci cartea, când era şi mai micuţ. Cum o fi ajuns totuşi, pe mâna lui? Dar tu te descurci cu brio, cu toată educaţia copiilor. Şi ştiu că nu este uşor! Felicitările mele pentru tot ce faci!
Ce frumos ai spus despre venirea copiilor pe lume:" cu multă dragoste şi miracol divin". Superb! Sper că şi pe alte mămici, le vor ajuta cu idei, cele scrise de noi aici. Mulţumesc, draga mea!
Referitor la începutul discuţiei mele cu Mihnea, ai ghicit despre cine era vorba în propoziţie, nu?
Da, m-a lovit in cele urma…:))Mi-am adus aminte de discutia noastra de atunci….:)) Haios tare…
Intamplarea a fost cam socanta pentru mine, iar cartea respectiva a fost ratacita printre cartile puilor mici…inexplicabil…din clasele mai mari. Lui Alexandru ii place sa citeasca si cateodata se duce la club sa isi aleaga anumite carti…A dat de ea intamplator la sectia Anul intai Science…:)) Ii place sa faca experimente stiintifice si este dedicat biologiei si anatomiei foarte mult. Isi doreste sa devina doctor. Mi-a spus ca asta va face toate viata lui, sa ajute oamenii sa nu mai fie bolnavi deloc, sa le gaseasca secretul unei vieti sanatoase…
Cartea s-a intamplat sa pice pe mainile lui Alexandru si al unui coleg de-al lui…spre deliciul lor. Spun deliciul deoarece Alexandru se purta de parca descoperise America…:)))..dragul de el…
Eu ii spusesem ca atunci cand doi oameni se iubesc extrem de mult si isi doresc sa aiba un puiut dulce, Dumnezeul le da aceasta sansa prin a face posibil sa se nasca un bebe mic, pe care femeia il poarta in burtica (stiu ca face trimitere indrazneata la continutul biblic, dar pentru mine ca mama asta a fost o varianta decenta pentru copiii mei) Bineinteles, am ales sa spun asta, deoarece am vrut sa sar peste tehnicalitati si sa las in imagine aparitia bebelui dupa ceva timp. Am spus ca doctorul ajuta mamica cu nasterea, taind burtica.
Toate aceste imflorituri s-au dus pe fereastra afara destul de devreme…dar ca sa salvez situatia si sa il ajut sa aiba incredere in continuare in ce i-am spus, am pastrat varianta mea ca fiind valabila, si am spus ca ceea ce a vazut, este alta varianta…:)))
Ca de obicei, este un deliciu adevarat sa iti citesc randurile si tin sa iti multumesc pentru aprecieri. Cu multa dragoste si miracol divin se nasc, cresc, ne incununeaza clipele zi de zi, si ne fac sa realizam ca intr-adevar cel mai frumos si plin de sens lucru in viata, este sa fii parinte. Sa fii binecuvantat cu tot ce este frumos si neconditionat, este intr-adevar un miracol divin, care ne este dat la nastere de Tatal Ceresc.
Ce dorinţă nobilă şi ce frumos înţelege esenţa profesiei de medic. Îi doresc ca toate forţele universului să "comploteze" pentru realizarea visului lui. Deci, din pasiune pentru ştiinţă au descoperit cartea. Cred că ai întors-o bine cu cele două variante.
Referitor la naştere, şi eu i-am spus acelaşi lucru, mai ales că am făcut cezariană. Asta mai demult, pentru că acum nu am mai abordat subiectul.
Cât despre comentariile tale, ţin neapărat să-ţi spun, că de câte ori le citesc gândesc acelaşi lucru: trebuie să te apuci să scrii, pentru că îţi iese deosebit de frumos! Pupici dulci şi scuze că am întârziat răspunsul. Îi păstrăm lui Alexandru toate tratatele de medicină din casă. Sau mai bine i le dăm de pe-acuma că vor fi perimate, mai târziu.