Vă spuneam săptămânile trecute că am fost la un curs. De obicei, drumurile mele obişnuite nu includ metroul. Pentru a ajunge la locul unde se desfăşoară cursul respectiv a fost nevoie să circul cu metroul. Pentru că mă uit foarte rar la televizor şi dacă o fac, întotdeauna sar peste reclame, încerc să compensez acest lucru, studiindu-le cu atenţie atunci când ies în oraş. Îmi place să le citesc, pentru că reclamele sunt lecţii de exprimare.

Reclama trebuie să transmită un mesaj foarte puternic, într-un mod foarte clar. Este scurtă şi concisă. În câteva cuvinte, trebuie să-ţi transmită o idee de mare impact, şi mai mult de atât, să te determine să cumperi, ceea ce nu este uşor lucru. Este o formă de manipulare, pe care conştient o resping. Asta nu înseamnă că nu mă influenţează. Mai mult sau mai puţin, ne influenţează pe toţi şi ne face să cumpărăm inconştient, produsele de care am auzit.

Interesul meu pentru ele, are legătură cu exprimarea. De exemplu, mi-a plăcut cea făcută pentru ImmunoMix. Cum spuneam mai sus, este scurtă, clară şi cu un mesaj puternic: “Cel mai bun atac este apărarea”.

Revenind la drumul meu cu metroul, cum stăteam eu aproape adormită pe scaun, îmi apare în faţa ochilor într-o staţie, un panou mare, mare. Şi îl citesc. Şi iar îl citesc. Şi iar, de vreo 3-4 ori. Şi nu înţeleg nimic. Este drept că nu eram complet trează, dar totuşi. De obicei le pricep. Dar asta nicicum. Citesc din nou şi îmi pică fisa.

Dar să vă spun şi vouă:

“Reţeaua celor care aşteaptă următorul metrou nu se împing până încap”

Poate că vouă v-o fi clar din prima, dar mie nu mi-a fost. Atât de neclară, că mi-au trebuit câteva minute bune să înţeleg că nu se împing până încap în metrou. 

După ce am înţeles-o, nu pot să spun că mesajul nu este bun. Este salutară ideea de a învăţa pasagerii să nu se mai împingă în metrou. În rest, greu. Greu de înţeles. Pentru că aşa, adormită cum eram, nu pricepeam deloc ce este cu capul. Pentru că mi-a fost greu să pricep că încap era forma verbul a încăpea, la persoana a III-a plural. Eu tot mă gândeam la substantivul cap, precedat de prepoziţia în. Şi nu înţelegeam de ce le-au scris legat.

M-am luminat, până la urmă, şi am înţeles. Cei care aşteaptă metroul, nu se împing până încap în metrou.

Şi de aici, mi-am amintit de subiectul logic sau subînţeles şi de subiectul gramatical. Şi de gramatica asta, bat-o vina, la care toată viaţa învăţăm. Căci indiferent cât ai studiat, tot se întâmplă să mai ai nelămuriri. Ca aici! Subiectul logic(„celor care aşteaptă următorul metrou”) al frazei din reclama cu pricina, este un plural. Subiectul gramatical este “reţeaua”. Şi există o controversă chiar şi între lingvişti, referitor la acord. În manuale se spune că acordul se face cu subiectul gramatical, dar unii lingvişti, printre care şi Pruteanu, susţin că acordul se face cu subiectul logic. Dificil nu?

Voi ce credeţi?

Este corect cum au scris ei sau trebuia făcut acordul cu subiectul gramatical reţeua?

Adică: reţeua celor care aşteaptă următorul metrou, nu se împinge până încape.

 

Greu cu gramatica asta! Dacă eram în locul celor de la Vodafone, căci despre ei este vorba în propoziţie, evitam această construcţie. Au pus ei acolo, reţeaua, ca să sugereze reţelele lor. De utilizatori şi de telefonie. Dar mesajul îmi pare neclar.

Poate vă întrebaţi de ce scriu acum despre reclame?

Am abordat ideea, ca o ilustrare şi un suport al mesajului de a insista să învăţăm copiii să scrie corect, la vremea potrivită. Aşa cum am susţinut în Ciclurile şcolare şi rolul lor, cei care nu învaţă scrierea corectă în ciclul primar, greu mai corectează ulterior.

Reclama de mai sus este un exemplu, că nu este uşoară gramatica. Şi nu la asemenea exemple mă refer când vorbesc despre copii. La vremea ciclului primar, se învaţă lucrurile simple, elementare. La acelea, trebuie să insistăm! 

Nu susţin ideea, până la absurd. Susţin ideea de a acorda atenţie exprimării şi gramaticii, la momentul lor. Şi de a insista să fie fixate la momentul potrivit. Măcar noţiunile esenţiale, pentru că cele de fineţe presupun un interes şi un studiu continuu. Scriu pe acest blog şi ştiu că nu este simplu. Ştiu că se mai strecoară greşeli. Zilele trecute am citit pe un alt blog, un comentariu maliţios, al unui cititor. O sfătuia pe autoarea blogului să recitească ce scrie. Am vrut să îi răspund acolo, dar nu aveam timp atunci. Vroiam să îi răspund, că sigur reciteşte. Dar greşeli mai rămân. În presa scrisă, orice text se verifică de persoane angajate special pentru acest lucru. Aşa numitul “cap limpede”. Şi este necesară înaintea publicării, parcurgerea textului de către o persoană neutră, alta decât cea care l-a scris. Pentru că cel care îl scrie, îl reia oricum de câteva ori. Şi de fiecare dată, mai modifică ceva. Atunci pot apărea cele mai multe greşeli, pentru că făcând modificări, schimbi uneori numărul sau cazul substantivului şi dacă nu eşti foarte atent, nu modifici corespunzător şi forma verbului. Şi eşti obosit când termini un text, ceea ce poate conduce la unele greşeli. Noi nu ne permitem “capul limpede”, astfel că rugăm să aveţi un pic de îngăduinţă. Blogul pe care am citit comentariul este chiar bine scris. Cine citeşte mai multe postări ale aceluiaşi blog, sesizează cine scrie corect şi cine nu. Profit de moment, pentru a–mi cere scuze, pentru posibila situaţia a existenţei unor greşeli şi de a vă ruga să mi le semnalaţi, dacă le detectaţi. Mulţumesc!

Revenind la Vodafone, aici este altă situaţie. Până la momentul publicării ei, reclama este citită de o mulţime de oameni.

De aceea, nu am înţeles, de ce au lasat–o aşa. Confuză şi neclară, din punctul meu de vedere.

Dacă o companie de talia Vodafone scrie aşa, ce să mai pretindem de la buticarul din colţ sau de la copilaşii noştri.

Dar buticarul nu mă interesează, însă copiii noştri DA.

Eu voi insista să înveţe să scrie corect!

De asemenea, ştiu bine că nu sunt singura!

Şi bineînţeles, că îi vom ajuta cât putem, deoarece gramatica noastră nu este chiar atât de simplă !